Hai la pas prin Atena, către Acropole, Parthenon, Plaka și Monastiraki, reperele unice ale vestitului oraș. Acesta este cel mai bun mod de a descoperi frumusețea, vibrația și unicitatea vechii Atena.
Primul pas: optează pentru o cazare aproape de centrul istoric, așa vei apela cât mai puțin sau deloc la transportul în comun. Dacă ești cu mașina, caută un hotel/aparthotel cu parcare, gratis, da, există! Alege pantofi comozi, vei avea de mers, inclusiv pe piatră cubică, de urcat, de coborât și nu chiar puțin. Atena te va scoate din zona de confort.
Atena, impresii după 20 de ani
Iată-mă în Atena după 20 de ani și reîntâlnirea a fost destul de călduroasă. Nu mă refer la temperaturi, suportabile și în limite normale pentru începutul toamnei, ci la acea atmosferă veselă din centru istoric de care îmi fusese dor. Dar Atena s-a schimbat, cum era și normal, de altfel. Ceea ce m-a frapat în primul rând a fost că e mai curată și mai sistematizată, cu mai multe sensuri unice. Dar am regăsit același haos în trafic și șoferi agresivi, multe scutere care se strecoară nonșalante printre mașini. Atena m-a întâmpinat un pic mai verde, deși trecuse peste o vară “de foc”. Pe de altă parte, oamenii locului mi-au părut mai puțin zâmbitori și amabili. Mai reci, mai orientați către maximizarea profitului.
Acum, hai la pas prin Atena, în vizită la Acropole, Parthenon, Plaka și Monastiraki nu vom ocoli nimic din ceea ce este frumos și interesant.
Orice călătorie începe cu un pas și nu are cum ocoli o poartă. Dacă e și un arc de triumf, cu atât mai bine.
Arcul lui Hadrian
Un monument singuratic, izolat cumva în mijlocul drumului, îți va atrage privirea cu silueta sa. E Arcul lui Hadrian, un arc de triumf amplasat între dealul Acropole și templul lui Zeus. Construcția sa a demarat în 131 î.Hr., pentru a sărbători sosirea împăratului roman Hadrian și a-i mulțumi pentru binefacerile sale pentru Atena. Din marmură fină, arcul are 18 m înălțime, 12,5 m lățime și 2,3 m adâncime. Arhitectura sa seamănă cu cea romană, cu design simetric. A fost și trainic. Arcul lui Hadrian este destul de bine conservat, deși nu a fost protejat niciodată. În arhitravă sunt sculptate două inscripții cu mesaj dual. Înspre Acropole scrie „Aceasta este Atena, orașul antic al lui Tezeu” iar către noul oraș la data construcției arcului „Acesta este cetatea lui Hadrian și nu a lui Tezeu”.
În sec. XVIII, Arcul lui Hadrian a fost una dintre cele șapte porți ale zidului de apărare pe care turcii l-au construit în jurul Atenei.
Arcul lui Hadrian era și poarta de intrare în Templul lui Zeus- Olympieion, unul din cele mai mari temple ale antichității.
Templul lui Zeus- Olympieion
A fost construit începând cu anul 174 î.Hr. și finalizat de Hadrian în 131 î.Hr. Amplasat la sud-est de Acropole, lângă râul Ilissos, templul avea coloane foarte înalte, bogat decorate, și statui opulente. Între 124- 132 d.Hr., în jurul templului a fost construit un zid, iar în interior băi romane. Templul lui Zeus Panhellenios a fost ridicat în 131 d.Hr., la sud de templul principal, iar în 150 d.Hr. templele lui Kronos și Rhea au completat arhitectura monoteistă. Aceste clădiri au fost apoi închise de o fortificație ridicată între 256 și 260 d.Hr. Bazilica Olympieion a fost construită în nordul zidului, în 450 d.Hr.
Templul a avut inițial 104 coloane, acoperite de capiteluri corintice de marmură, extrem de ormanentate. În cella se aflau statuile gigantice din aur și fildeș ale lui Zeus și ale lui Hadrian, căruia i s-a acordat un statut egal cu marele zeu. Dar o mare parte din materialele templului au fost refolosite pentru alte clădiri. Istoria, timpul și natura nu iartă: doar 15 dintre coloanele templului mai sunt în picioare.
Am privit Arcul lui Hadrian ca pe o invitație irezistibilă de a vizita Plaka. Mai ales că e la câțiva pași, la nici 300 metri, de intrarea în Acropole.
În Plaka timpul nu s-a mai oprit
Și vestitul cartier Plaka s-a mai schimbat, îți dai seama de cum pătrunzi pe străduțe. E mai comercial și evident mai puțin tradițional. Știam o piațetă umbrită de viță de vie unde am mâncat un gyros pita delicios. A dispărut acel mic restaurant, deși, după coada la care am stat, avea succes, chiar a fost bun! Magazinele cu produse tradiționale din Plaka și petrecerile cu bouzouki s-au „rarefiat”. Chiar și așa, Plaka este un loc frumos, prietenos, chiar romantic pe alocuri. Vizitează-l ziua și revino, mai ales seara!
Strada Mnisikleous, Plaka, Atena 2023
Plaka, mai frumoasă seara
La umbra Acropole, te plimbi pe străzile înguste…placate cu piatră, care cine știe ce vestigii au acoperit în miile de ani de istorie. Străduțele, unele pietonale, mărginite de clădiri din sec. XIX, te duc destul de repede în piațete pline de vestigii grecești, romane și bizantine. Au rezistat, deși locul a fost sub papucul otomanilor aproape jumătate de mileniu.
Anafiotika, un colțișor pitoresc din Ciclade
În labirintul numit generic Plaka întâlnești ceva și mai pitoresc: Anafiotika. Pare din alt film, parcă pășești pe ulițele unui sat izolat din Santorini, Mykonos sau Naxos. Nicidecum în inima Atenei, sub Acropole și deasupra Plaka. Caselele liliputane au o povste adevărată: această colonie mică a fost înființată acum nici 200 de ani de către muncitorii veniți din Ciclade. Majoritatea erau din insulița Anafi, pentru a lucra la construcția palatului regelui Otto. Și-au construit casele pe stânci, unde mai era loc, sub Acropole. Căsuțe mici, văruite în alb, cu obloane de lemn, inundate de flori de bougainvillea, cu pisici la soare, cum aveau în insulița natală Străduțele alambicate urcă spre Acropole pe măsură ce devin cărări pietruite. Au răsărit și aici mai multe restaurante și taverne pitorești cu priză la public.
Iată o moștenire istorică, fotogenică! Un reper turistic de neocolit al Atenei!
Acropole din Atena
Toate drumurile din Atena duc la Acropole și bine fac. Dealul acesta cu valoare de simbol pentru istorie, artă, arhitectură și mai ales pentru conceptul de democrație domină Atena de peste 6.000 de ani. Cu dimensiuni destul de reduse, o înălțime de 150 metri, dealul Acropole a fost creat parcă special să găzduiască ceva măreț: are vârful aproape plat și e inaccesibil din trei părți. Acest deal este locul de naștere al democrației, filosofiei, teatrului, libertății de expresie și cuvântului. Acesta este doar unul dntre motivele pentru care a fost inclus în patrimoniul UNESCO în 1987.
Istoria Acropole, „Dealul democrației”
Pe scurt: dezvoltarea Acropole a început după victoria împotriva perșilor, în a a doua jumătate a sec. al V-lea î.Hr. Atunci, după instaurarea democrației, Atena a devenit liderul celolalte orașe-stat antice. Ambiției conducătorului atenian Pericles și geniului sculptorului Pheidias i se datorează transformarea unui deal stâncos într-un simbol universal. În perioada lui Pericle au fost construite intrarea monumentală în Acropole, Partenonul, Erehtheonul, Propileea și Athena Nike.
Vârful Acropolei a fost protejat de fortificații puternice, ziduri care l-au înconjurat peste 3.300 de ani. Primul zid a fost construit în sec. XIII-lea î.Hr. în jurul reședinței regelui micenian. Din secolul al VIII-lea î.Hr., se instituie cultul zeiței Atena, patroana orașului. Sanctuarul dedicat zeiței Atena a atins apogeul de la mijlocul sec. VI-lea până la începutul sec. V-lea î.Hr.
Vreme de 2.500 de ani, monumentele Acropolei au supraviețuit cumva războaielor, cutremurelor, incendiilor, exploziilor, bombardamentelor și jafurilor organizate. Plus diverselor lucrări generate de trecerea de la politeism la monoteism și apoi la religii monoteiste antagoniste și arheologilor neinspirați.
Propylaea, poarta monumentală
Propylaea, construită în 437 î.Hr. din marmură albă, a fost proiectată să fie o intrare monumentală în platoul Acropolei și a Partenon. Proiectul Propylea prevedea de fapt cinci intrări, patru pentru pietoni și una centrală mai mare pentru traficul pe roți. Interiorul acoperișului casetat avea un design cu stele aurii și palmete pe fond albastru. Pinakotheka
Acest corp separat măsoară 10,75 pe 9 metri și a fost inițial gândită să fie galerie de artă și loc pentru petreceri. Rezistă tentației de a urca în grabă trepte pentru a ajunge la vârful Acropolei și admiră priveliștea Atenei, a Golfului Phaleron și a portului Pireu.
Templul Atenei Nike
În dreapta intrării este micuțul Templu al Atenei Nike, amintire eternă a victoriei, de acum 2.500 de ani, a grecilor impotriva perșilor. Aici, atenienii îi aduceau omagii Atenei (Parthena), zeiță pe care și-o doreau fără aripi. Era sigura sanșă ca Atena să nu le părăsească orașul și pe ei. Templul dedicat Atenei Nike (Atenei victorioase) a fost construit între 427 și 424 î.Hr. În sec. XVII, templul a fost demolat, turcii folosind pietrele pentru zidul de fortificație. A fost restaurat de mai multe ori. începând din sec. al XIX-lea
Partenonul
Templul ale cărui coloane de marmură în stil doric se înalță îndărătnic către cer, după aproape 2.500 de ani de la construcție, este cel ce domină Atena. Primele temple, din lemn, au fost înlocuite în sec. VI i.Hr. de noi construcții de piatră. De-a lungul timpului, au fost construite fortificații și aduse “înfrumusețări”și noi funcțiuni religioase. Geniul arhitectului stă în detalii: coloanele, de grosime descrescătoare spre centrul colonadei, au un spațiu tot mai mic între ele și se înclină și spre centru. Și diametrul celor 20 de caneluri ale fiecărei coloane se micșorează pe măsură ce se ridică. Nu-ți dai seama cu ochiul liber, doar un ghid o să-ți spună.
Erectheion-Templul lui Poseidon
Templul mai pătrățos este dedicat lui Poseidon. A fost ridicat pe locul unde, spune legenda, Atena si Zeul Mării s-au înfruntat pentru a câștiga puterea asupra orașului. Ridicat în sec. V î.Hr., templul a devenit biserică în perioada bizantină. Ulterior, în stăpânirea otomană, a găzduit haremul comandantului turc din zonă.
Teatrul lui Dionysos, prototipul teatrelor
Aici au fost prezentate pentru prima dată toate piesele clasice grecești. La festivalul anual de primăvară dedicat lui Dionysos, zeul naturii și al fertilității, se puneau în scenă procesiuni și festivități. În sec. V î.Hr., în teatru se desfășurau concursuri, aici fiind montate pentru prima dată piesele lui Sofocle, Euripide, Eschil și Aristofan. Auditoriul de atunci era așezat pe bănci de lemn. Rânduri etajate de scaune din piatră au apărut către mijlocul sec. IV î.Hr. La acea dată, teatrul putea găzdui maxim 17.000 de spectatori. Revizuiri majore s-au făcut la dorința împăratului roman Nero (61. D. Hr.). Din sec. IV, și teatrul lui Dionysos a decăzut. A fost redescoperit în 1765, restaurarea arheologică majoră demarând la finele anilor 1800.
Odeonul lui Herodes Atticus
Numit și „Herodeon”, teatrul a fost construit în perioada 160 d.Hr. – 174 d.Hr. de Herodes Atticus, un binefăcător bogat, ca un omagiu adus regretatei sale soții, Rigilla. A fost al treilea Odeon construit în Atena și are o arhitectură tipic romană, cu arcade. Clădirea cu trei etaje a fost inițial acoperită parțial cu un acoperiș din lemn și țiglă, iar scena era circulară. Astăzi, odeonul are 4680 de locuri și găzduiește spectacole și festivaluri.
Muzeul Acropolei
Coborând de pe “tărâmul zeilor”, în Plaka, la mai puțin de 300 de metri de Parthenon, jos, vizavi de intrare, dai de Muzeul Acropole. O structură masivă din sticlă și beton, cu un spațiu expozițional imens comparativ cu vechiul Muzeu Acropole. Din păcate, sunt un pic cam (prea) puține exponate, multe din bogățiile Atenei și ale Acropolei fiind distruse. Plus că statui și fresce întregi au fost furate și vândute, fiind acum expuse în marile muzee din Londra, Paris, Berlin și unele probabil ascunse în colecții particulare.
Îți recomand să vizitezi dealul Acropole dimineața, dacă ajungi vara în Atena, să te plimbi prin Plaka și după aceea să intri în muzeu, după prânz, când devine foarte cald.
Ce e de făcut și văzut în Plaka?
Trăiește atmosfera relaxată de la picioarele Acropole. Aici sunt câteva muzee, cel al Instrumentelor Muzicale Tradiționale și unul privat, de artă, Cabnellopoulus fiind mai interesante.
Lasă-te purtat de pași, de intuiție, prin Plaka către Monastiraki. Nu știi când treci din Plaka în Monastraki sau invers, nici nu contează. Se schimbă totuși peisajul, Plaka e mai aerisit, mai îngrijit, mai elegant.
Monastiraki sau Plaka?
Monastiraki poartă mai vizibil amprenta trecutului său „oriental”, fiind de altfel și cel mai vechi cartier al Atenei. Atmosfera devine mai energică în Monastiraki, coloratul cartier plin cu magazine ieftine și taverne aglomerate. De fapt, în Monastiraki parcă ești într-un bazar oriental din care lipsesc mirodeniile.
Dar nici Morastiraki nu duce lipsă de dovezi ale istoriei.
La picioarele Acropolei, cumva “lipite” de Monastiraki, sunt două alte vestigii antice- Biblioteca lui Hadrian ( foto sus) , Agora romană ( foto jos) stau sub umbra Acrople.
Răspunsul corect: ambele!
Monastiraki, cel mai vechi cartier din Atena
Un adevărat bazar unde găsești tot felul de nimicuri, te întrebi dacă are cineva nevoie de ele. Vrei papuci sau sandale din piele, genți și portofele, șoșoni de lână, tricouri, produse pe bază de ulei de măsline? Sau tricouri, pălării, șepci? Poate te tentează un chilipir, o „vechitură”, un săpun sau cremă pe bază de ulei de măsline? Nu lipsesc nici statuietele din plastic ale zeilor Olimpului atât de iubiți odinoară în Atena.
Seara, tavernele înșiruite pe străduțele pietonale din Monastiraki și așa strâmte devin pline-ochi. Printre ele, vânzări ambulanți tentează trecătorii și mesenii.
Piața Monastiraki
În piața aceasta par că se strâng toate filele de istorie a locului. De la cea antică, la cea medievală și recentă, vechea și noua Atena converg în Monastiraki. Ridică privirea spre Acropole din fundal și vei vedea o moschee, o biserică bizantină și coloane grecești. Plus o mare de oameni, localnici și turiști, mișcându-se necontenit.
Monastiraki- „micuța mănăstire”
Monastiraki poartă numele unui vechi ansamblu monahal de maici. Astăzi, tot ce a mai rămas din acesta după stăpânira otomană, în care a funcționat totuși, este bazilica Pantanassa (sec. X-lea). Lângă ea, moscheea Tzistarakis, construită în 1759, numită după voievodul otoman al orașului, Mustafa Aga Tzistarakis. Din 1975, adăpostește o colecție de ceramică din Grecia, Cipru, otomană și Turcia modernă.
Biblioteca lui Hadrian
Lângă moschee, îți atrag atenția rămășițele Bibliotecii lui Hadrian. A fost construită în 132 d.Hr. ca dar al lui Hadrian către Atena. Intrarea în Bibliotecă are vedere spre Forumul Roman, fondat de Iulius Caesar în 10 d.Hr. și se învecinează cu Agora Antică.
Biblioteca Arhiescopieie și biserica Agia Eleousa
Iată o zi plină în centrul istoric al Atenei, pe care nu poți să o cucerești decât la pas… Nu am terminat încă. Undeva ascunsă în acest labirint, în Psirri, este Biblioteca Arhiepiscopiei, o clădire modestă în stil neoclasic. În interior, se află ce a mai rămas din biserica bizantină Agia Eleousa. Aceasta a aparținut cândva consulului britanic și tatăl faimoasei „Slujitoare a Atenei” a lui Lord Byron. Hoinărind la pas prin Monastiraki dai și de fosta piață de fier-Platia Iron–cu fântâna sa de marmură, clădiri joase cu copertine metalice. Baruri și taverne mai mult sau mai puțin moderne se învecinează cu cafenele și magazine de artizanat.
Îți doresc ca dorința ta de a ajunge în acele locuri de vis să se îndeplinească repede. Vino cu noi pe Facebook și Instagram, dă Like și Share, dacă ți-a plăcut ce facem noi, din pasiune!
Visează, Iubește, Călătorește!
#consilierturism #atena #grecia #visitgreece #travelblogger
#consilierturism #travelblogger #viseazaiubestecalatoreste #ghidturism #evia #grecia
Plaka
