Sicilia. Siracuza te așteaptă cu ale sale inegalabile clădiri baroce, cu amfiteatre grecești, forumuri romane și palate medievale și nu merită dezamăgită! O vizită aici nu este doar un pas în istoria veche ci și un prilej de a deveni mai romantic, într-un cadru deosebit!
Unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii, orășelul sicilian Siracuza a făcut istorie și a dominat Mediterana timp de cinci secole. Urbea în care s-a născut, a făcut dovada geniului său și a murit Arhimede, orașul care a ținut piept cartaginezilor, a înfrânt Atena pentru a fi distrusă apoi de arabi, este una din atracțiile turistice majore ale Siciliei.
Aeroportul din Catania, deloc cochet, m-a întâmpinat cu o atmosferă „nedefinită” oscilând între ceea ce te așteaptă la Băneasa și Otopeni. Era destul de aglomerat și la mijlocul lunii aprilie, deci vă închipuiți cum e în iulie-august, vârful de sezon din Sicilia. După două ore de la decolarea din București, aveam senzația că sunt tot acasă, mai ales că și în Sicilia era aceeași temperatură, aceeași ploaie insistentă și mocănească, iar pe drumurile nu chiar nemțești circulau aceleași mărci de autoturisme.
În patrimoniul umanității
Lipsită de soarele și căldura care îi conferă acel aer dezinvolt și inegalabil de vacanță, Sicilia, sau Sișilia- așa cum îi spun localnicii [Si:șilia]- seamănă cumva cu România: șoselele sunt „așa și așa” și nu lipsesc nici gropile, iar străzile, trotuarele, spațiile verzi și casele au un aspect destul de neîngrijit. Iar urbea care avea să-mi fie „acasă” pentru câteva zile, Siracuza, vechiul orășel care l-a dat lumii pe Arhimede, inclusă în totalitate în patrimoniul UNESCO (și care are în plus și o industrie neașteptat de dezvoltată), m-a întâmpinat cu un ditamai ambuteiajul care m-a ținut în „captivitate” 20 de minute. Puteai să juri că ești pe DN 1, pe sensul de intrare în București la final de weekend și nu la intrarea într-un orășel de câteva zeci de mii de locuitori. Și era doar ora prânzului dintr-o zi obișnuită… Privind mai atent traficul blocat de un sens giratoriu și un semafor, am constatat că lipsea acel „ceva” care se potrivește mai bine cu peisajele urbane italiene: scuterele! Cine știe, sunt scuterele “apanajul” vacanțelor estivale din Italia?
După un scurt „refresh” în hotelul de patru stele italienești (echivalentul a trei în România), m-am îndreptat cu nerăbdare către Siracuza cea vestită pentru fiul său de seamă, Arhimede. Orașul este împărțit între insula „mare”, Sicilia și cea mică, Ortiglia, unde se află aproape toate obiectivele care merită vizitate în Siracuza.
Siracuza cea care merită văzută este totuși întinsă pe un spațiu mic, pe care poți să-l vizitezi în câteva ore și chiar merită să ajungi aici dacă ai ajuns în Sicilia. Siracuza, cu „nucleul” său Ortigia, este inclusă în patrimoniul UNESCO, împreună cu catacombele de la Pantalica (aflate la aproximativ 35 kilometri), unde se află peste 5.000 de morminte săpate în stâncă, datând din secolele XIII-VII î. Hr.
Cicero: „este cel mai frumos oraș”
Siracuza, pe care Cicero l-a descris ca fiind „cel mai mare oraș din Grecia și cel mai frumos dintre toate”, păstrează vestigii cum ar fi Templul Atenei (secolul V î.Hr., transformat ulterior în catedrală), un teatru grec, un amfiteatru roman, un fort, castele și nenumărate biserici vechi. Sunt mărturii ale istoriei tulburi a Siciliei, cu “file de poveste” pornind de la bizantini la dinastia Bourbonilor, în care și-au făcut loc, printre alții, arabii, musulmanii, nomanzii. Cu a sa istorie de peste trei milenii concentrată în câțiva kilometri pătrați, Siracuza oferă astfel mărturii unice pentru dezvoltarea civilizației mediteraneene și europene.
Centru important de putere
Întemeiat în secolul VII î.e.n. de corintieni, Siracuza a fost cucerită de greci, sub care a devenit unul din principalele centre de putere din Mediterana, pentru aproape jumătate de mileniu. Magna Graecia – Grecia Mare a cărei capitală era Siracuza, și-a întemeiat propriile colonii, înființând orașe precum Cefalu, Taormina sau Messina. A intrat apoi în stăpânirea romanilor, spaniolilor și urmele istoriei sale vechi sunt vizibile și astăzi, s-au păstrat destule obiective de văzut concentrate pe o suprafață relativ mică, ușor de acoperit la pas, în câteva ore.
Siracuza are cinci cartiere, dar vechiul Neapolis, unde se află vestigiile din antichitate precum Orecchio di Dioniso, teatrul grecesc (construit în. VI î.Hr.,cel mai mare din Sicilia) și amfiteatrul roman din secolul al III-lea precum și Necropoli Groticelli unde ar putea să fie mormântul lui Arhimede sunt importante pentru turism. Însă cartierul Ortigia, situat în insula cu același nume, are ceva cu totul special.
Forumul roman ( foto sus) si Teatrul grec (foto jos)
Locul unde Arhimede a strigat “evrika!”
Insulița Ortigia, legată de țărmul Siciliei și de Siracuza de un podeț de lemn lung de aproximativ 20 de metri, este locul unde Arhimede a strigat „evrika” la descoperirea principiului hidrostaticii. Aici, vestitul matematician și inventator a descoperit multe dintre principiile sale, a construit o uriașă corabie menită să apere insula Sicila (a cărei capitală era Siracuza), a făcut experimente și chiar murit în timpul asaltului asupra cetății, în anul 212 î. Hr., se pare că studiind matematica. Astăzi, Ortigia, un cartier cosmopolit al Siracuzei, unde o casă costă chiar și un milion de euro (chiar dacă necesită renovări majore), este principala atracție a orașului Siracuza.
Piazza Duomo, Ortigia
O vizită într-o altă lume
Și Ortigia merită acest statut, pentru că odată ce ai pus piciorul pe insuliță, ai pătruns brusc în altă lume, în alte timpuri și locuri. Străzile din Ortigia, când largi, când înguste, se strecoară pe lângă clădirile vechi, încărcate de istorie și încercate de natură. Ortigia a fost afectată de cutemure puternice, dar cel din 1689, care a dărâmat multe din clădiri, i-a schimbat înfățișarea dându-i un inconfundabil stil baroc. Cu ale sale minunate clădiri din marmură și piatră, cu mici balcoane de fier la etaj, Ortigia m-a întâmpinat într-o “dispoziție” destul de romantică, cu un aer special așa bătută de valuri, de timp, și “fardată” de soare în nuanțe aurii și rozalii. Ortigia are și terase, tratorrii și magazine de suveniruri și faima sa atrage destui turiști nordici și germani chiar și în extrasezon. Te simți îndreptățit să te întrebi dacă muncește cineva în țările lor de origine, fără să fii răutăcios la adresa marilor puteri ale Europei.
Să nu ratați în Ortigia și Siracuza !
Ortigia, o insuliță precum o carte de istorie
-Tempul lui Apollo. Imediat după ce pătrunzi în Ortigia te întâmpină Tempul lui Apollo. Este ușor de observat chiar la intrare, vestigiile sale sunt bine conservate și îngrijite. Pe străduțele către vestita piață Arhimede, unde se află Fântâna “dedicată”geniului care a aproximat numărul infinit Pi (π), sunt câteva biserici vechi.
-Piața Domului. Străduțele pietonale te poartă către Piața Domului și chiar dacă nu o fac ele, căutați-o voi, este cea mai frumoasă din Siracuza! Aici se află Catedrala-Domul din Siracuza, veche din secolul VII, amplasată pe locul unui templu dedicat de greci Atenei drept mulțumire pentru sprijinul în lupta împotriva cartaginezilor, în anul 480 î.Hr.. Tot în Piazza Duomo sunt și câteva Palazzo vechi precum Borgia del Casale a reginei Lucia, del Senato, Beneventario del Bosco.
Piața Domului din Siracuza, de neocolit!
Aproape distrus de cutremurul din anul 1693, Domul din Siracuza a fost reconstruit și te încântă astăzi cu ale sale coloane dorice, iar la interior cu altarele de marmură și lucrările sculptorului sicilian Ignazio Marabitti (pe care nu le-am văzut, fiind închis). Pătrunzând în Piazza del Duomo nu poți să reziști “sindromului “ tipic pentru orice turist: aparatul foto devine o prelungire naturală a mâinii, iar amintirile se transformă în pixeli. Cu atât mai mult cu cât brusc, insula Sicilia a fost bună cu mine și mi-a dăruit și câteva momente de soare, numai bune să pună în valoare minunatul Dom din Siracuza. Îi mulțumesc, cum ar fi fost fotografiile acestei catedrale de marmură albă fără soare?
Legende cu izvoare și râuri
-Fontana Aretusa, Admirând faleza nordică și marea liniștită care o spală, te surprinde un loc mic și cochet, un soi de iaz bine întreținut pe care câteva rățuște exersează înotul în jurul unei plante. nu știu de ce, dar nu am avut imboldul să fotografiez acest loc, despre care aveam să aflu prea târziu că este Fontana Aretusa, care arată mai bine în pliantele oficiale. Este locul unde legenda spune că zeița Artemis a transformat-o pe frumoasa sa slujnică, Aretusa, într-un izvor, pentru a o proteja de atenția nedorită a zeului râului Alpheus. Ce imaginație aveau unii!
Grădina paradisului, teatre grecești și forumuri romane
Faleza sudică a Ortigiei este complet diferită, marea este nervoasă și valurile se sparg viguros de coasta înaltă, imaginea este superbă! Ca un turist disciplinat, am respectat interdicția de fotografia și a vizita zona (militară) în care se află unul dintre obiectivele principale din Siracuza, castelul Maniace. Aveam să aflu apoi de la localnicii din Ortigia că aș fi putut vizita și face fotografii fără probleme, poate încercați voi… Nu ratați însă o masă cu specialități locale din pește și fructe de mare, gen: caracatiță pe pat de humus, fructe de mare murate sau spaghete cu vongole. Bun, deosebit, dar scump, este totuși o zonă turistică!
În Siracuza, alte atracții turistice sunt parcul arheologic Neapolis, un amfiteatru roman (al treilea ca mărime din Italia după Colosseum și amfiteatrul din Verona) unde aveau loc nelipsitele lupte cu gladiatori, templul și teatrul grecesc unde încăpeau 16.000 de persoane și unde vara au loc concerte.
Pe drumul dintre siturile arheologice nu ratați “Grădina paradisului” cu al său tunel de leandri și Urechea lui Dionissos, cea săpată în stâncă, un loc cu o acustică impresionantă unde aveau loc spectacole, chiar dacă legendele spun că Dionisos a costruit-o petru a-i asculta pe prizonieri. La o distanță foarte mică de Parcul Arheologic Noto se află Santuario Santa Maria Delle Lacrime, o construcție monumentală din beton, care contrastează cu arhitectura orașului și pe care locuitorii Siracuzei o consideră urâtă. Biserica a fost construită de niște arhitecți francezi selectați în urma unui concurs internațional, pentru a comemora o minune: o icoană a Fecioarei Maria a plâns cu lacrimi umane, fapt demonstrat de testele de laborator, care evidențiază faptul că lacrimile au o compoziție identică cu cea a lacrimilor umane.Construcția a fost deschisă pentru public în 1968, fiind sfințită del Papa Ioan Paul al ll-lea.
Scurtă istorie.. de mii de ani
În zilele sale de glorie, Siracuza a fost cel mai mare oraș din lumea antică, mai puternic decât Atena și Corint. Întemeiat în secolul VII î.e.n. (anul 734 î.Hr.) de către corintieni, Siracuza a fost cucerită de greci, sub care a fost unul din principalele centre de putere din Mediterana. Orașul a înflorit repede, iar victoria asupra cartaginezilor în bătălia de la Himera în 480 î.Hr. i-a deschis calea către epoca sa de aur, în care comerțul înfloritor a generat o artă și o cultura prosperă. Ca urmare, cei mai buni intelectuali ai epocii s-au îngrămădit la Siracuza. În anul 211 î.Hr. Siracuza a intrat în stăpânirea romanilor. Sub conducerea romană, Siracuza a rămas capitala Siciliei, dar zilele sale de glorie au ânceput să pălească, iar cucerirea de către arazini, în anul 878, a făcut din Siracuza un simplu oraș de provincie. După unificarea Italiei, în 1865, Siracuza a devenit capitala provinciei și orașul a început să se extindă.
Urmele istoriei vechi ale Siracuzei, o adevărată “capsulă a timpului” care concentrează istoria Siciliei, sunt vizibile și astăzi, s-au păstrat destule obiective de văzut amplasate pe o suprafață relativ mică, ușor de acoperit la pas, în câteva ore. Merită vizitat acest oraș dacă iubești istoria!
Despre topul atracțiilor turistice din Sicilia, cea mai mare insulă din Mediterana, citiți recomandările unui ghid specializat aici.
Drum bun!
Biserica Santa Maria Della Lacrime (interior)
Urechea lui Dionissos ( sus) si piscinele romane ( foto jos) 
-Delicii siciliene: Dolce siciliano, fructe de mare și caracatiță pe pat de humus.
Sper că ți-a plăcut acest articol sau că te-a inspirat să visezi. Te aștept să intri în povestea noastră, vino pe Facebook ! Îți mulțumim că ne dai Like și Share, așa ne arăți că apreciezi ceea ce facem :).
Visează, iubește, călătorește! Drum bun!
Confirmări/Notificări