Am vizitat Nisipurile de Aur la începutul verii 2014 pentru un weekend prelungit și am rămas destul de plăcut impresionată de cât de bine era pus la punct totul, pornind de la spațiile verzi la străzi și trotuare și până la hoteluri. Nu muncea nimeni nici la trotuare, borduri sau la fațadele hotelurilor, pentru că nu mai era nimic de făcut. Sau, dacă era cineva care mai meșterea la câte ceva, nu-l vedea și nu-l auzea nimeni, nu deranja pe careva. De construcția de noi hoteluri nici nu putea fi vorba, deși se vedeau schelele la unele hoteluri neterminate.

Așadar, nu zgomote asurzitoare dinspre terase și cluburi, nici manele pe plajă sau oriunde altundeva, deși nu pot să spun că turiștii veniți aici erau (toți) de cea mai bună condiție. Nu știu cum se vor manifesta, în vârf de sezon, toți tinerii imberbi veniți pentru cluburile din stațiune, care acum stăteau cuminței încolonați către cluburile unde aveau să petreacă. Stațiunea Nisipurile de Aur este îngrijită, chiar cochetă, spațiile verzi sunt pigulite și nu am văzut gunoaie aruncate aiurea. Sunt zeci de cluburi și terase înșiruite pe o parte și de alta a principalei promenadei pietonale, iar în centrul Nisipurilor de Aur, unde altădată se afla un lac cu apă dulce populat cu mici țestoase, tronează astăzi un restaurant cocoțat la etajul unu al unei replici a Turnului Eiffel, câteva terase și un carusel măricel.

Lacul a fost desecat pentru a face față noii stațiuni create începând cu anul 1956, prima etapă de dezvoltare durând 10 ani. Centrul stațiunii este „adjudecat” astăzi  și de un cazinou care atrage clienții cu bani veniți din Israel în special și, nu departe de acesta, este un talcioc imens unde se vând suveniruri și mărfuri diverse, multe contrafăcute. Stațiunea Niispurile de Aur, care are peste 70 de hoteluri și o capacitate de aproximativ 30.000 de paturi, a fost creată pentru familiile cu copii și pentru a acoperi cererea de servicii balneoclimaterice, fiind gândită de la început pentru a fi o destinație marină de turism de masă. Beneficiind și de un cadru natural mai generos decât oriunde pe litoralul nostru, cu dealuri terasate și înverzite care se „prăbușesc” lin în mare, Nisipurile de Aur este astăzi o destinație care atrage nu doar familiile cu copii în hotelurile cu servicii all inclusive și cu piscine, ci și tinerii din Europa veniți la distracție și băutură mai ieftină. Per ansamblu, Nisipurile arată mai bine decât Mamaia și se pare că și serviciile all inclusive ale hotelurilor de aici, modernizate după privatizarea generală de la începutul anilor 2000, sunt mai apreciate, deocamdată de turiștii ruși, români, germani, olandezi și din Țările Nordice. Despre serviciile all inclusive pe care le-am testat la hotelul Melia Grand Hermitaje ( 5 stele) pot să spun că nu era chiar all inclusive după părerea mea, se plătea chiar și cafeaua, de vreme ce doar cafeaua solubilă era inclusă în prețul pachetului, mâncarea era multă dar nimic deosebit, preparate la grătar și pește -un singur fel pe zi. Dacă ajungeai mai târziu, spre finele mesei, puteai să ai surprize neplăcute să nu mai găsești decât ce nu au vrut alții, iar la ora 10 barul ” all inclusive” se închidea. Hotelul nu are plaja sa, are însă piscină acoperită și una exterioară, camerele sunt foarte mari, spațioase și curate. Nu se ridică la nivelul all inclusive din Antalya, Turcia…

Desigur, sunt și câteva lucruri care nu mi-au plăcut la Nisipurile de Aur, stațiune care, împreună cu Albena și Sunny Beach, a golit de turiști jumătate din litoralul românesc în ultimii 10 ani. Așadar, la bile negre este plaja care nu excelează prin curățenie deși e contra-cost. Plus că era destul de scump „tandemul” umbreluță-șezlong pentru început de sezon ( 30 de leva două șezlonguri și o umbreluță -adică peste 15 euro, doar o umbreluță costa 8 leva-peste 4 euro). De altfel, nicio plajă din Nisipurile de Aur nu are simbolul calității Blue Flag-Steagul Albastru, pe care îl poți găsi însă în apropiere de vestitul Nessebar, la Sunny Beach ( 2 plaje) și la Sveti Vlas ( 3 plaje) și mai aproape, la Albena ( o plajă ). Accesul în mare este destul la abrupt la Nisipurile de Aur, asemănător cu țărmul Neptunului nostru, iar zonele de plajă publică sunt aglomerate, poate și pentru că sunt rare și strâmte, deși plaja din Nisipuri are o lungime totală de 3,3 kilometri. Mamaia are însă o plajă atestată Blue Flag, singura din țară, cea de la Hotel Vega. La terasele din Nisipurile de Aur porțiile sunt îndestulătoare, dar nu vă închipuiți că e foarte ieftin, se pare că cererea mare din ultimii ani și-a făcut efectul și prețurile au crescut puțin: o salată costa între 6 -8 leva, un mix grill 30 de leva, o cafea 1,5 leva, o bere autohtonă 3-4 leva, o porție de macrou la grătar 8 leva. Parcările nu sunt gratuite chiar dacă hotelul are una proprie, așa că trebuie să scoți 10 leva pe zi dacă vă te temi că mașina îți va fi „săltată”.

În zona Nisipurilor de Aur  sunt câteva lucruri de văzut în caz că te plictisești sau nu ai vreme bună de plajă. Nessebar, cetate veche introdusă în patrimoniul UNESCO ( aflată la 116 kilometri dar cu restricțiile de 30-50 de kilometri pe oră de pe drumurile bulgarilor poate dura ore bune drumul), Balcic ( la 23 de kilometri) și Capul Kaliakra ( la 58 de kilometri) fiind cele mai apreciate obiective. Mai pot fi făcute excursii/drumeții în Parcul Național „Zlatni Pyasatsi”-Nisipurile de Aur și la mănăstirea medievală Aladzha, parte a acestui spațiu protejat ca de altfel și stațiunea Nisipurile de Aur. Aici, la aproximativ 3 kilometri nord-vest de stațiune, călugării s-au rugat și au trăit în catacombele săpate în pământul calcaros între secolele XII-XVIII. Iubitorii de senzații tari au la dispoziție Aqua Parc Aquapolis, aflat pe drumul către Albena, într-o pădure.