Insula Ortigia, inima mereu tânără a orașului sicilian Siracusa, este plină nu doar de istorie și legende ci și de atracții unice. Aici, există mereu ceva interesant, chiar spectaculos de privit, ceva apetisant de gustat, o poveste veche de ascultat.
Cuprins. Top și atracții și experiențe care merită testate în Ortigia, Siracuza
- Templul lui Apollo-cel mai vechi templu doric din Sicilia
- Fontana di Diana
- Fontana Aretusa și legendele sale
- Mergi la pas prin centrul istoric din Siracuza
- Biserica San Filippo Apostolo și catacombele sale
- Catedrala – Duomo di Siracusa
- Piața Domului, locul sacru pentru toate civilizațiile din Ortigia, Siracuza
- Biserica Santa Lucìa alla Badìa din Ortigia, Siracuza
- Vizitează Castello Maniace- Castelul Maniace
- Parcul Arheologic Neapolis: situri istorice vechi de mii de ani
- Teatrul Grec din Siracuza
- Amfiteatrul roman din Siracuza
- Altarul lui Hieron
- Urechea lui Dionysos
- Grotta dei Cordari și Mormântul lui Arhimede
- Ortigia și Necropola din Pantalica, incluse în patrimoniul UNESCO
- Unde poți face o baie în Marea Ionică în Ortigia
- Ortigia, Siracuza: impresii și întrebări
Iată ce nu e de ratat în Ortigia, Siracuza, “cel mai mare dintre orașele grecești și cel mai frumos dintre acestea”, cum îl considera Cicero și locul de baștină al lui Arhimede.
1. Templul lui Apollo-cel mai vechi templu doric din Sicilia
Unul dintre principalele repere istorice este Templul lui Apollo, situat chiar lângă Piața Ortigia, chiar înainte de podul spre inuliță. Cu structura sa monolitică, Templul lui Apollo impresiona probabil pe orice care venea în vizită la Ortigia, în antichitate. Avea o fațadă de șase coloane, alte 17 coloane pe laterale plus încă șase coloane plasate în spate. Un pronaos ducea la naosul împărțit în trei nave prin două rânduri de coloane. Templul a fost folosit până în perioada romană, dar a început să fie demolat în perioada bizantină. A fost transformat în bazilică creștină, apoi în moschee de către arabi și apoi de normanzi, într-o biserică creștină. În prezent, au mai rămas doar două coloane, din partea din spate.
2. Fontana di Diana
În centrul pieței Arhimede se află frumoasa fântână a Dianei, renovată. A fost realizată de sculptorul picean Giulio Moschetti (1906) și povestește legenda Aretusei. Nimfa este înfățișată fugind de Alfeu, care încearcă să o prindă. Diana o protejează pe tânără. Fântâna este flancată de clădiri care rezumă cumva istoria Siciliei, din Evul Mediu până în prezent.
O serie de palate vechi din secolul al XV-lea care au rezistat bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial sau au fost refăcute precum și clădiri de bănci îți semnalează prezența cu sculpturile lor din bronz, decorațiunile din stuc, coloanele, obloanele și frescele deosebite de pe bolți.
3. Fontana Aretusa și legendele sale
Pe strada principală de la catedrala din Siracuza către mare, acest izvor care a fost una din sursele de apă potabilă ale Ortigia, încă alimentează un mic iaz semicircular. Locul este încărcat de legende și chiar poetul roman Ovidiu i-a dedicat o lucrare mitului grecesc al lui Alfeu, fiul zeului Oceanus și al lui Tetis. Acesta s-a îndrăgostit de Aretusa, nimfa favorită a zeiței Artemis (Diana). Pentru a scăpa de avansurile nedorite, Aretusa s-a îndreptat spre Ortigia și s-a transformat într-un izvor, dar Alfeu, la rândul său, s-a transformat în râu și a ajuns la ea traversând marea. Se spune că, dacă poți vedea bule de apă, înseamnă că Alfeu s-a întors să o viziteze pe Arethusa.
Faleza care urmează țărmul Mediteranei este unul dintre cele mai bune locuri din oraș și din Sicila chiar pentru a admira spectacolul apusului de soare.
4. Mergi la pas prin centrul istoric din Siracuza
Ai ajuns în Ortigia, Siracuza? Lasă-ți pașii să te ducă unde vor ochii. Dă-te “pierdut” pe străduțele strâmte de piatră, mărginite de case, restaurante, buticuri, ateliere, baruri, gelaterii, magazine de suveniruri. Pizzerii, baruri, restaurante elegante, gelaterii te ademenesc să le devii client. Sunt și mici piețe cu fructe și legume, condimente, ulei de măsline, carne, pește, patiserie, paste și țesături. Vei întâlni curți interioare, arcade de piatră și simboluri sculptate în pereți.
Fiecare străduță, colț de stradă sau fațadă pare că vrea să-ți spună o poveste. E tărâmul zeițelor, nimfelor sfinți, legendelor și poveștilor vechi și noi… Trecătorii grăbiți sau care nu au ajuns aici în momentul cel mai potrivit pot trece ușor cu vederea unele detalii puțin vizibile sau știute.
5. Biserica San Filippo Apostolo și catacombele sale
Un astfel de exemplu de “istorie obscură” este Biserica San Filippo Apostolo, ascunsă între casele înghesuite în inima Ortigia. Construită în anii 1700 pe ruinele unei sinagogi medievale, San Filippo Apostolo, este, la prima vedere, ca orice altă biserică. Dar vei descoperi, intrând, ascunse în cele trei niveluri subterane, mărturiile trecerii civilizațiilor în istoria Ortigia. La primul nivel se află o criptă bogat decorată cu fresce din secolul al XVIII-lea. Mai jos, rețeaua subterană de apă construită de greci și transformată în adăpost antiaerian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Și mai jos se află un izvor cu apă dulce, folosit ca mikvah, baie rituală evreiască, perfect conservată. Ai ghicit, Giudecca este vechiul cartier evreiesc din Siracuza, cu alei înguste și adesea goale. O găsești pe Via Vittorio Veneto nr. 83, Ortigia, desigur.
6. Catedrala – Duomo di Siracusa
Duomo di Siracusa pe numele oficial Catedrala Metropolitană a Nașterii Sfintei Fecioare Maria, se află în cel mai înalt punct al a insulei Ortigia. Încorporează părți – coloane din principalul templu din Siracuza, cel dedicat Atenei (Minerva), ridicat în sec. VII. Î. Hr., în stil doric. Ca multe biserici, aceasta și-a schimbat folosința în timp. A fost chiar moschee în secolul al IX-lea, apoi a revenit la statutul de biserică după ce regele Roger I a cucerit Siracusa. Acoperișul navei și unele dintre mozaicurile din interiorul catedralei datează din epoca normandă, dar frumoasa fațadă barocă a fost reconstruită în 1725, după cutremurele din 1542 și 1693.
Catedrala este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca întreaga Ortigia.
7. Piața Domului, locul sacru pentru toate civilizațiile din Ortigia, Siracuza
Cum era de așteptat, piața unde se află Duomo di Siracusa a fost centrul neîntrerupt al vieții sacre a Ortigia și Siracuza. Istoria locului începe din epoca pre-greacă, când sicelii s-au stabilit aici. Mai târziu, în apropiere a apărut un templu ionian, iar Gelon, primul tiran al Siracuzei, a ridicat impunătorul templu doric, dedicat Atenei. Datorită monumentelor sacre, drumul care ducea la templu se numea Hiera odòs (Drumul sacru). După apariția creștinismului, templul a devenit biserică. Mărețul Templ al Atenei devenise prima biserică creștină din Occident, a doua după cea din Antiohia.
Catedrala a rămas în picioare după cutremurul din 1693, care a distrus mai multe orașe de pe Valea Noto, dar și o mare parte din Siracuza. Deși fațada sa normandă a fost distrusă, structura sa internă, inclusiv coloanele templului grecesc, a rămas intactă. Epoca spaniolă târzie, în timpul căreia biserica a fost reconstruită, și-a lăsat amprenta asupra stilului baroc, care este încă clar vizibilă. În anii dificili ai celui de-al Doilea Război Mondial, structura bisericii a rezistat bombardamentelor, dar multe alte biserici siracuzane s-au prăbușit.
8. Biserica Santa Lucìa alla Badìa din Ortigia, Siracuza
Un alt punct de reper de vizitat în Ortigia este biserica cisterciană Santa Lucìa alla Badìa. Biserica este situată la capătul Pieței Duomo, colț cu Via Picherali. Este dedicată sfintei ocrotitoare a Ortigiei, Sfânta Lucia (Santa Lucia în italiană), sărbătorită în prima duminică a lunii mai. Sărbătoarea a fost instituită în memoria unei intervenții miraculoase a Sfintei Lucia în timpul foametei din 1646, când ar fi adus în port două nave încărcate cu cereale. A pus astfel capăt lungii foamete a siracuzanilor, „dira fames”, așa cum este consemnat de o placă din biserică. În altar, vei admira „Înmormântarea Sfintei Lucia”, pictată de Caravaggio între 1608 și 1609, perioada când pictorul a stat în Ortigia după ce a fugit din Malta.
9. Castello Maniace – Castelul Maniace
Înălțându-se masiv pe un promontoriu bătut de mare din vârful insulei Ortigia, Castello Maniace domină intrarea în Marele Port din Siracuza. Castelul ocupă o poziție strategică fortificată inițial de grecii antici, dar forma actuală a fost ridicată, între 1232 și 1239, de comanda Împăratului Frederic al II-lea al Șvabiei. Castelul poartă numele lui George Maniace, generalul bizantin care a recucerit temporar Siracuza, în 1038. Castello Maniace a găzduit regi, tratate de pace și chiar Parlamentul Sicilian, în 1321. A servit drept reședință regală și a fost scena luptelor aprige pentru putere între baronii locali și a multor episoade sângeroase. A ajuns, în timp, garnizoană militară și închisoare, fiind modificat apoi pentru a proteja coasta siciliană de raidurile piraților. După restaurare, și-a găsit liniștea în rolul de gazdă a unor evenimente precum Festivalul Ortigia.
10. Parcul Arheologic Neapolis: situri istorice vechi de mii de ani
În Ortigia și Siracusa calci, vrei nu vrei, pe istorie, există aproape peste tot ceva vechi și interesant de privit, învățat sau plăcut. Siracusa a fost capitala greacă a Siciliei și a fost fondată de corinteni în 734 î.Hr. Coloniștii greci au stabilit o colonie pe mica insulă Ortigia (sau Ortygia) în secolul al VIII-lea î.Hr.
Cele mai faimoase monumente ale Ortigia sunt grupate aici, în Parcul Arheologic Neapolis, nu-l rata odată ajuns în Ortigia. Parcul include Teatrul Grec, Amfiteatrul Roman, Urechea lui Dyonisos, Grotta dei Cordari și poate fi vizitat lejer în două-trei ore, inclusiv cu tur ghidat.
11. Teatrul Grec din Siracuza
Teatrul Grec există din a doua jumătate a secolului al V-lea î.Hr. dar forma sa actuală datează din secolul al III-lea î.Hr., din perioada lui Hireon al II-lea. Tiranul a vrut să colonizeze Neapolisul după principiile arhitecturii elenistice. Amplasat pe dealul Temenite și sculptat în piatră, Teatrul Grec are dimensiuni considerabile: 67 de trepte, împărțite vertical în nouă cunei de opt rânduri. În centru se aflau numele lui Zeus Olimpian, la est, numele zeităților, la vest, numele familiei lui Hieron. În perioada romană, Teatrul Grec a suferit modificări mari pentru a satisface nevoile de spectacole grandioase.
Unul dintre cele mai mari și mai bine conservate din lume, Teatrul Grec din Siracuza este folosit și astăzi pentru spectacole și piese de teatru.
12. Amfiteatrul roman din Siracuza
Romanii au cucerit definitiv Sicilia în 212 î.Hr. și au domnit asupra insulei până când vandalii, conduși de Genseric, au supus-o în 440 d.Hr. Amfiteatrul roman era folosit pentru luptele de gladiatori și navale, care au atins apogeul popularității undeva între secolul I î.Hr. și secolul al II-lea d.Hr.. Sub arena înconjurată de un podium înalt, există încă o cameră subterană acoperită de o structură din lemn care ascundea mașinile folosite în timpul spectacolelor. Un coridor subteran cu opt deschideri prin care gladiatori, luptători și animale sălbatice erau prezentați publicului înconjura spațiul central. Schimbarea valorilor societale odată cu impunerea creștinismului au dus la declinul jocurilor cu gladiatori și în Siracuza, în secolul al V-lea.
13. Altarul lui Hieron
Altarul lui Hieron al II-lea, un altar grandios pentru sacrificiile publice ale orașului și Via dei Sepolcri, cu design elenistic, adânc încastrată în stâncă și căptușită cu hipogee byzantine sunt alte repere ale Neapolis. Complexul de monumente este amplasat pe fundalul cavernos al unor cariere antice de piatră, care poartă semnele extracției. În mijloc este umbra și verdele plantațiilor de măslini, portocali și copacilor seculari. În lateral, peșteri vaste, inclusiv Grotta dei Cordari și Urechea lui Dionysius.
14. Urechea lui Dionysos
Urechea lui Dionysos este o peșteră artificială săpată în calcar, cu o înălțime de aproximativ 23 de metri, o lățime de 8 până la 11 metri și o adâncime de aproximativ 65 de metri. Are o acustică deosebită: amplifică sunetul de până la 16 ori. Forma sa, similară cu o auriculă și acustică deosebite i-au adus numele „Urechea lui Dionysos”. Există și legenda conform căreia peștera a fost construită de Dionysos, tiranul Siracuzei, pentru a-i închide pe prizonieri și a le asculta cuvintele, printr-o deschidere din partea superioară.
15. Grotta dei Cordari și Mormântul lui Arhimede
Situată în interiorul Latomiei del Paradiso, Grotta dei Cordari a găzduit, timp de secole, atelierele meșteșugarilor care fabricau corzi de instrumente, datorită lungimii sale și prezenței apei. Bolta peșterii este încă susținută de piloni, iar blocuri enorme de piatră, atârnă de tavan ca niște stalactite colosale.
Capătul estic al parcului, adiacent Latomiei di Santa Venera, se termină cu o aglomerare stâncoasă străpunsă de o serie de camere funerare, inclusiv așa-numitul Mormânt al lui Arhimede. Este o cameră mare cu o fațadă arhitecturală sculptată în stâncă, cu un fronton și semicoloane dorice în relief, datând din epoca romană. Se pare că mormântul lui Arhimede a fost descoperit de Cicero chiar în Ortigia, dar nu este acesta din Neapolis.
16. Ortigia și Necropola din Pantalica, incluse în patrimoniul UNESCO
Pentru vestigiile sale unice precum Templul Atenei, teatrul grecesc, amfiteatru roman, Castelul Maniace și multe altele, centrul istoric din Ortigia și Parcul Arheologic Neapolis sunt incluse în patrimoniul UNESCO din 2005.
Sunt în același grup cu Necropola din Pantalica, aflată la 40 km de Siracuza, care conține peste 5.000 de morminte săpate în stâncă, majoritatea datând din secolul al XIII-lea până în al VII-lea î.Hr.
17. Unde poți face o baie în Marea Ionică în Ortigia
Iată o informație utilă probabil: există mai multe plaje micuțe și locuri de înot pe insula Ortigia. Una dintre cele mai populare este Cala Rossa, ușor accesibilă, bună pentru familii, dar foarte mică. Plaja are totuși pietriș, ar fi bine să ai saboți de plajă. Nu departe de Cala Rossa este Forte Vigliena, lipită de fortul omonim. Plaja aceasta are o platformă pentru plajă. Ghizii locali recomandă plaje din apropierea Ortigiei precum Oasi Gelsomineto, o plajă mare cu nisip sau Fontane Bianche, plajă amenajată, cu o apă albastră, ca de cristal.
18. Ortigia, Siracuza: impresii și întrebări
Până la urmă, vrei nu vrei, tot ajungi pe malul mării, insulița Ortigia nu e mare. Aici, orașul pare mult mai liniștit, glasul său este acoperit de cel al mării Ionice. Privind oamenii și bărcile trecând nu poți să nu te întrebi; cum arăta Ortigia, în antichitate? Acum peste 2.400 de ani, în 415 î.Hr., Ortigia nu a făcut față flotei ateniene de peste 260 de nave. Siracuzenii și-a luat revanșa doi ani mai târziu, tot în port, când le-au distrus flota complet. Cum era Ortigia, pe vremea genialului Arhimede? Cum era când a descoperit calculul volumului obiectelor și a ieșit gol pe stradă să strige „Eureka”. Cum funcționa “arma mortală” de foc alimentată cu oglinzi de la care i s-a tras moartea?
Bătută de soare și mare dar mândră de istoria și misterele sale, Ortigia, insulița modestă dar inima tânără a Siracuzei a rezistat. Timpul său se scurge, dar nu s-a dus. Povestea sa continuă, sper că multe alte mii de ani.
Pentru mai multe ghiduri turistice documentate, știri interesante, impresii sincere și reportaje exclusive, te așteptăm pe Facebook și Instagram . Mulțumim pentru Like și Share !
Visează, Iubește, Călătorește!
Drum bun!
