Ce au în comun Ragusa, Modica, Noto și Caltagirone în afară de Valea râului Noto, Val di Noto? Au fost reconstruite, total sau parțial, după cutremurul devastator din 1693 în opulentul stil architectural sicilian al extravaganțelor și al simbolurilor, cel baroc Sicilian.
Cutremurul, care în mod miraculos nu a afectat Taormina, a creat oportunitatea unei imense reînnoiri artistice și arhitecturale dar și pentru tot felul de inovații urbane și antiseismice. Arhitecții au avut libertatea dar și susținerea financiară a nobililor locali, de a proiecta și crea localități spectaculoase. Așa au ajuns orășelele renăscute din propriile ruine de pe Valea Noto să ne încânte cu frumusețea și eleganța lor.
Decoruri perfecte de film
Ragusa, Modica, Noto și Caltagirone par în particular ca despinse din filme. Sunt mai liniștite, mai aerisite, mai autentice și mult mai curate decât Catania. Parcă sunt decoruri perfecte pentru diverse scenarii de film, mai ales că lumina naturală este ideală atunci când cade pe clădirile și străzile meșteșugite.
Aceste orășele îți trezesc imaginația, te poți gândi ce scene se pretează să filmezi. Te inspiră. Par proaspăt scoase din depozitul cu recuzită deși au trecut peste 320 de ani de la reconstrucție. Plus că sunt permanent expuse cutremurelor și erupțiilor Vulcanului Etna…Și patina timpului e bună la ceva, poate încânta retina, trezi interesul și admirația.
Valea Noto: opt orașe, în patrimoniul UNESCO
Clădiri și străzi din Ragusa, Modica, Noto și Caltagirone, alături de alte patru orașe baroce din sud-estul Siciliei, de pe Valea râului Noto, respectiv Militello Val di Catania, Catania, Palazzolo și Scicli, sunt protejate de UNESCO, din 2003, pentru arhitectura lor. Dacă centrele istorice din Caltagirone, Noto și Ragusa au fost reconstruite în totalitate, în Catania au fost reclădite, pe siturile inițiale, doar acele zone distruse.
În Noto, clădirile au fost reconstruite pe noi locații, având în vedere și amplasarea pe malul imprevizibilului Asinara. Ragusa a primit un nou centru urban, în apropiere de cel vechi. Localnicii și arhitecții nu s-au îndurat de centrul vechi, distrus de cutremur și l-au reconstruit, legându-l de noul centru prin poduri aproape insesizabile de piatră.
Centrele Scicli și Modica au fost reconstruite dar în zone mărginașe, parțial urbanizate. Iar cel din Caltagirone, orașul sutelor de biserici, a fost doar reparat. Se înscriu în același stil arhitectural, dar fiecare din aceste orașe se remarcă prin ceva doar al său.
Hai într-o călătorie în aceste orășele, urmând Val di Noto în căutarea frumuseții și a autenticului sicilian.
Noto, fosta capitală a Val di Noto
Vechiul Neas, Noto are o istorie milenară prin care s-au perindat și grecii, romanii, arabii și spaniolii. După cutremur, Noto a fost ridicat aproape de la zero la începutul anilor 1700. Este nu doar inima Val di Noto, căreia i-a dat numele, fiind capitala zonei, ci și apogeul vizitei în cea supranumită “Valea Barocului din Sicilia”. Noto este exuberanța întruchipată a barocului sicilian, cu o grijă maximă la detalii și la finețea execuției.
Ce ai de făcut în Noto?
Să te plimbi liniștit prin centru, pe artera pietonală Corso Vittorio Emanuelle. Intri pe această stradă după ce treci de Porta Reale și pășești direct în inima barocului sicilian. Pe Corso Vittorio Emanuelle poți admira aproape toate monumentele principale ale Noto: maiestuoasa Catedrală, elegantul Palazzo Ducezio-sediul Primăriei-, Palatul Episcopal, Palazzo Landolina, biserica S. Carlo și Teatrul Municipal. Și Piazza Immacolata, Biserica Santa Chiara cu Mănăstirea Benedictină, Muzeul Civic, Biserica San Francesco d’Assisi all’Immacolata cu Mănăstirea Fraților Minori Conventuali.
Către apus, culoarea caldă a calcarului captează auriul soarelui, generând o atmosferă care îți captează privirea și-ți ajunge la inimă.
Mărginită de magazine de suveniruri si produse tipice, Piazza Immacolata este centrul centrului orașului Noto.
Modica, pe urmele inspectorului Montalbano
Reconstruită în mare parte în stil baroc sicilian, Modica a rămas împărțită în două, Modica Alta „înaltă”- și Modica Basso-„inferioară”, așa cum a fost și înainte de marele cutremur. Numeroase trepte, străzi și alei mai mult sau mai puțin strâmte și în pantă fac legătura între cele două cartiere ale Modica. Îngrămădite unele în altele, biserici, palate și case cu țiglă roșie își ridică acoperișurile din fundul defileurilor celor două râuri tumultoase care curg la baza Modica.
Orașul e supravegheat atent de una dintre capodoperele baroce ale Siciliei, Duomo di San Giorgio, care tronează la capătul unei scări maiestuoase cu 250 de trepte. Dacă ești fan al inspectorului sicilian fictiv Montalbano, vei recunoaște probabil unele dintre clădirile pitorești din Modica, cum ar fi Domul San Giorgio și fațada impresionantă a Palazzo Polara. „Castello dei Conti” este și el impresionant.
Ciocolata di Modica, patrimoniul UNESCO
În Modica se păstrează tradiție de 400 de ani de fabricare a ciocolatei, din vremea când a fost parte a regatului spaniol. Spanioli au importat din America de Sud și cacao și rețete aztece. Modica este specializată în fabricarea de ciocolată granulată simplă sau cu ardei iute, scorțișoară sau vanilie. Sunt câteva magazine de ciocolată artizanală, unde poți degusta pe îndelete ciocolata mai aspră, produsă după metode și rețete aztece. Se prelucrează cacao la 40°, iar zahărul nu se topește total, ciocolata având o consistență mai rugoasă.
În aproiere, plajele Marina di Modica și Sampieri sunt splendide și relativ liniștite, mai puțin în august.
Ragusa Ibla, splendoare în stuc și marmură
Amplasat deasupra defileului râului Irminio, Ragusa are o zonă modernă și Ibla, cea istorică, în stil baroc, Ragusa Ibla (amplasată pe locul vechii localități Hybla Haraea). Ragusa Ibla atrage vizitatorii în labirintul său de străzi înguste și în pantă și prin punctele panoramice care te așteaptă la aproape orice pas. În Ragusa Ibla există 50 de biserici și câteva palate, unele imense, care-și etalează cu măreție stilul baroc.
Cocoțată pe dealuri, Ragusa Ibla este “împănată” de clădiri care privesc de sus la defileul adânc. Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul și Domul din Ragusa (contruit între 1738 și 1775), care a găzduit scene din Inspectorul Montalbano trebuie să fie primele pe lista de vizitat.
Din Piazza Duomo, mergând pe zona pietonală ajungem la Circolo di Conversazione. Aici, burghezia locală se întâlnea la un pahar de vorbă lungă. În apropiere, Giardini Ibleo o oază de verdeață într-o mare de piatră galbenă ca mierea. În grădină, monumentul impunător al celor căzuți în Marele Război și bisericile San Vincenzo Ferreri, San Giacomo și Biserica Capucinilor.
Cele două Raguse
Fondată de cavalerii maltezi în sec.XVII, biserica Santa Maria dell’Itria se remarcă prin domul de albastru intens din ceramică de Caltagirone.
Între „cele două Raguse” se remarcă Biserica Santa Maria delle Scale. Reconstruită după anul 1693, păstrează în interior câteva elemente din vechea biserică dărâmată de cutremur. Urcând dealul Commendatore, putem vedea două palate istorice în stil baroc: Palazzo Cosentini și Palazzo Della Cancelleria din secolul al XVIII-lea.
Castelul Donnafugata și legenda domniței închise în turn
Castelul Donafugata este situat la aprox. 20 km de centrul Ragusa, în vest, și este printre cele mai elegante castele din Sicilia. Aici, prințesa Bianca di Navarra a fost închisă în conac de contele Bernardo Cabrera, care dorea să se căsătorească cu ea pentru avere. Prințesa a scăpat fugind prin tuneluri. Sursa foto și detalii despre bilete și program, aici.
Caltagirone, capitala ceramicii din Sicilia
Un oraș desfășurat în trepte, Catlagirone are o poziție panoramică între câmpia Gela și cea a Cataniei. Aici, pe străduțele de pe malurile râului Erei, se înghesuie case și palate, dintre care se ivesc turlele sutelor de clopotnițe ale bisericilor.
Ceea ce scoate cu un pas în față Catlagirone din “plutonul” orașelor baroce din Val di Noto este ceramica produsă aici de mii de ani.
Orașul a Caltagirone producea deja teracotă cu zece secole înainte de Hristos; dar și-a dezvoltat producția sub stăpânirea arabilor, care l-au numit Qal’ la al Gharùn- „Stânca Borcanelor”, referindu-se la prelucrarea lutului. În secolele XV-XVII Catlagirone a avut perioada sa de glorie: au apărut biserici, institute, colegii și mănăstiri. La universitate se preda dreptul, filozofia și medicina. Odată cu reconstrucția după cutremur, arta ceramică s-a diversificat, Caltagirone producând și statuete, decorațiuni pentru fațadele bisericilor, clopotnițe, etc.
Grădinile, palatele și bisericile din Caltagirone
Admiră splendidele Giardini Pubblici (grădini publice) și atenția la detalii ale clădirilor civile și nobiliare. În inima centrului istoric se află Piața centrală, numită cândva Malfitania, se află în inima centrului istoric. Aici sunt două clădiri mari și elegante, fostul Palazzo Senatorio și fostul Teatro Garibaldi. În jur sunt multe reședințe nobiliare, Palazzo Crescimanno d’Albafiorita; Palazzo Libertini di San Marco; biserica pitorească a Colegiului Iezuit și Catedrala San Giuliano, cu o magnifică fațadă în stil Art Nouveau.
Peste tot, pe aleile și străzile Caltagirone te uimesc culorile și nuanțele ceramicii. Dar nimic nu întrece frumusețea scării care duce la biserica Santa Maria del Monte. Cele 142 de trepte care duc în vîrful dealului par că ilustrează istoria ceramicii și răsplata este o priveliște spectaculoasă. Acolo sus, în vechiul cartier fortificat, înconjurat cândva de ziduri pentru a păzi zona medievală, găsim străvechea Matrice dedicată Santa Maria del Monte. În luna mai, Scalinata devine o paradă de flori în cinstea Fecioarei Maria. Nu rata nici Catedrala și Basilica di San Giacomo, Giardini Publico și Museo regionale della ceramica di Caltagirone, care cu exponate magnifice din ceramică, desigur!
Catania, orașul care a renăscut de mai multe ori
Orașul acesta are gena supraviețurii, fiind distrus de cutremure dar și de erupțiile vulcanului Etna de mai multe ori. De altfel, peisajul său este dominat de Muntele Etna –vulcan activ pe care Catania s-a ridicat, pe rocă de lavă. Catania este al doilea oraș ca mărime al Siciliei și are cel mai mare aeroport. Este o destinație populară mai ales că are și plaje la Marea Ionică, e aproape de Etna și e un centru gastronomic.
Toate drumurile din centrul duc la piaţa principală, Piazza Duomo, o capodoperă arhitecturală dominată de Catedrala Sf. Agata și fântâna emblematică a Liotru. Elefantul de lavă, simbolul Cataniei, reprezintă puterea și rezistența orașului.
Ce nu trebuie ratat în Catania
Via Etnea, principala stradă comercială din Catania, merge direct de la Piazza del Duomo până la poalele Etnei. E mărginit de magazine, baruri și cafenele pe trotuar și e mereu aglomerat. Dacă vrei să scapi de mulțime, continua până la Giardino Bellini unde poți admira priveliștile până la vulcan. Trecând pe sub Porta Uzeda către port, ajungi în animata și colorata piață de pește din Catania, Pescheria. Înainte de prânz, intri într-o atmosferă mercatilă rămasă cumva neschimbată de sute de ani. Mănăstirea Benedictină San Nicolò l’Arena și Catedrala barocă Catedrale Sant’Agata V.M. cu elemente neoclasice, sunt alte obiective de neratat.
Catania a fost fondată în secolul al VIII-lea î.Hr. de grecii din Chalcis, au venit romanii și, în ciuda erupțiilor vulcanice și cutremurelor, trei teatre antice au supraviețuit. O vizită la Castello Ursino, o fortăreață din sec. XIII, care adăpostește o colecție de artă și artefacte istorice, te introduce în istoria locului.
Muzeul Belliniano este dedicat celui mai faimos fiu al Cataniei, compozitorul Vincenzo Bellini, ca și opera Teatro Massimo Bellini. Mâncarea emblematică din Catania, „Pasta alla Norma”, este, dedicată lui Bellini și constă din bucăți de vinete prăjite, un sos bogat de roșii și brânză ricotta sărată.
Impresii din Val di Noto: pe cărări mai puțin bătute
Drumul între orășelele din Val di Noto este într-o stare destul de bună, dar pe o singură bandă și sinuos, Trece printr-un peisaj agrar și probabil de aceea l-am prins pustiu. Zeci de minute nu am întâlnit pe nimeni pe drum, aveam impresia că am greșit traseul și că ne îndreptăm către …nicăieri. Peisajul de pe Valea Noto era când arid, gen Andaluzia, când verde.
Am trecut printre plantații de măslini, prin sate vechi cu zidurile arse de soare, printre turme de vaci și oi care-și revendicau șoseaua. Pe măsură ce ne-am apropiat de Ragusa, am început să urcăm. Un peisaj frumos, de munte, cu serpentine și pante destul de abrupte, cu sate mici cocoțate pe creste și case îngrămădite unele în altele de parcă nu ar fi avut spațiu, deși erau în mijlocul pustietății.
Sper ca visul de a ajunge în acele locuri de vis să ți se îndeplinească repede. Vino cu noi pe Facebook și Instagram, dacă ți-a plăcut dă-ne Like și Share !
Visează, Iubește, Călătorește!
#Noto #UNESCO #Noto #Ragusa #Caltagirone #Catania, #Modica, #Palazzolo #Scicli #consilierturism #arhitectură #baroc #history #sicilia #discoverplaces #visitsicily #travelblogger
