Mira Kaliani, travel writer și publisher al blogului „Călătorii la Singular” ne invită într-o vizită printr-un oraș fermecător, o urbe care a făcut istorie și care a dat lumii mari navigatori: Genova. Acest oraș vechi, tipic italian, locul de baștină al lui Cristofor Columb și rivalul tradițional al Veneției, a cucerit-o pe Mira, care spune că s-ar întoarce oricând să-l viziteze și să se lase vrăjită de el.
Să ne lăsăm purtați de această minunată poveste de călătorie și să descoperim împreună de ce Genova exercită o asemenea atracție pentru cei care îi „trec pragul”…
Portul
Farul din Genova
Alunec pe străzile Genovei fără să ştiu unde merg, complet vrăjită de acest oraş straniu şi fermecător, frumos, cu adevărat frumos, cum scria Flaubert entuziasmat şi, se pare, şi el la fel de prins în plasă. Frumos, zăpăcitor de frumos, şi cu un teanc de imperfecţiuni, ca orice frumuseţe, îndrăznesc să-l completez pe Flaubert, după mai bine de un secol şi jumătate.
Cochet şi haotic. Clasic şi excentric.
Grandios, spunea înflăcărat şi Wagner.
Plină de defecte se pare că a fost Genova lui Dante: “mare fără peşte, dealuri fără păduri, bărbaţi fără onoare, femei fără ruşine.” Dacă vii din Florenţa în Genova şi azi s-ar putea să ai şocuri vizuale şi pudibonde, à la Dante, în cazul în care ai în tine, fireşte, vreo genă nefericită pentru secolul nostru, cea a pudorii.
Cu Genova lucrurile sunt clare: fie o placi şi nu îţi mai pui întrebări, fie o deteşti şi vezi atunci tot ce-i mai la nelalocul lui.
Oricum ai avea de gând să îţi aranjezi sentimentele faţă de Genova, las-o mai întâi să-ţi arate feţele ei: şi magnifică, şi, pe ici pe colo, de-a dreptul deşănţată. Aşa este ea, în nişte contraste năucitoare, şi de-asta mi-a plăcut nebuneşte după cum place orice lucru ce duce inocent cu gândul la un cât de mic spectacol al străzii.
Cel mai bine începi să cunoşti Genova rătăcind prin faimoasele carróggi (caruggi). Este cuvântul în genoveză pentru miriada de străduţe lungi, întortocheate, înguste din cale-afară de ai putea avea probleme serioase dacă te-ai ales cumva cu fobii claustrofobe, încadrate de clădiri cu trei sau mai multe caturi.
Umblu la întâmplare, după mirosuri de mirodenii italieneşti ce răzbat din bucătării, după sunetele unei melodii suave, în acel loc nu pot să-mi imaginez decât gramofoane, oprindu-mă la câte o discuţie, în tonuri alerte, ca o cantată, pe care o prind de dincolo de ziduri, de sub o fereastră deschisă.
Rufe colorate atârnă pe faţadele clădirilor la uscat – nu la soare, în îngustimea de pe vico doar câte un firicel de lumină îşi găseşte loc –, şi îţi spui că este tabloul perfect al oraşului italian ancorat în vremurile lui. Oamenii de aici au timpul lor, nu le pasă de zorul tău călător.
Am o hartă bună a oraşului Genova– altfel probabil şi acum aş fi rătăcit pe acolo – şi trec din vico în vico, într-o de-a v-aţi ascunselea al unui labirint pe care nici Dedal nu l-ar fi meşterit mai bine. Din loc în loc, dau de câte un magazin închis, cu un panou vechi agăţat sus, rămas probabil de prin perioada interbelică, mă gândesc, nici măcar nu pot să-mi dau seama dacă se mai deschid acum prăvăliile astea.
Întâlnesc din când în când câte un localnic, apare şi dispare repede. Îmi imaginez că pe aici umbla şi Cristofor Columb şi visa la alte lumi.
Nimeresc şi prin zona via della Maddalena unde, chiar dacă e ora amiezii, fetele sunt acolo, în aşteptare. Trec printre ele, prezenţe stridente şi triste, care încearcă să ademenească pe oricine şi nu ratează să-şi încerce, mai mult amuzate, norocul, cine ştie. N-au noroc, poate cu următorul.
Aceste străduţe pot deveni destul de nesigure pentru un călător. Mai ales o călătoare. Noaptea ştiu că nu m-aş avânta singură pe aici, însă ziua în toată încâlceala asta de străduţe stă spiritul genovezului.
Trei idei pentru atunci când eşti în Genova (pe lângă rătăcirile pe vico)
Gustă o focaccia
Dacă nu aici, la mama ei, atunci unde? Orice local are focaccia în diferite combinaţii. Preferatele mele: cea cu măsline şi cea cu brânză, roşii, oregano. Unul din cele mai frumoase locuri din oraş unde poţi să savurezi focaccia, să ai privelişti minunate şi să înţelegi cât de cât sufletul acestui oraş prins într-o mişcare continuă este în Portul Vechi (Porto Antico).
Acvariul din Genova
O zi în Genova este prea puţin pentru a vedea tot ce are atractiv şi pentru a face tot ce vrei. Cum ar fi, să mergi la Acvariu (Acquario di Genova) şi să pierzi acolo câteva ore bune. Este cel mai mare din Italia şi al doilea ca dimensiune din Europa, după cel din Lisabona. Se află pe Ponte Spinola, în zona vechiului port.
Urcă pe Spianata
Castelletto este un cartier frumos din Genova, aflat pe un deal, care, până în secolul al XVII-lea, se găsea în afara zidurilor ce înconjurau oraşul. Am urcat de la capătul Via Garibaldi, ghidată de un indicator Spianata (Belvedere) Castelletto. Urci şi ai parte de o privelişte minunată a oraşului şi a portului. Stând acolo sus, o doamnă tocmai venise acasă de la cumpărături. Am simţit o invidie viguroasă pe oamenii care locuiau aici, deasupra acestui oraş ce îşi face tot mai mult loc în tine, după ce ajungi să-l priveşti şi să-l iei exact aşa cum este.
Un oraş care nu cere să fie nici iubit, nici urât. Dar ştie că nu poate să îţi rămână indiferent.
Despre Mira Kaliani
Jurnalist şi travel writer de peste 15 ani, Mira Kaliani este acum publisher al blogului de călătorii prin lume şi viaţă „Călătorii la Singular”. Pasiunea de a scrie se completează minunat cu bucuria de a călători şi de a face fotografii inedite. Tocmai de aceea este mereu bucuroasă când pleacă departe spre întâlnirea cu alte locuri, culturi, experienţe şi cu alţi oameni. Iubeşte ideea de slow travel, este curioasă să cunoască un loc şi nu doar să-l bifeze pe o listă a destinaţiilor. Apreciază lucrurile simple care dau frumuseţe şi farmec vieţii şi este încântată să le ofere şi altora idei şi inspiraţii pentru călătorii, să-i încurajeze să pornească la drum şi să-şi trăiască viaţa pe care o visează. Poţi să citeşti reportajele ei inedite pe Călătorii la Singular şi să o urmăreşti pe Facebook şi Google+.
