Ankara, orașul de unde a început modernizarea Turciei, anticul Ancyra sau celebrul Angora, “patria” pisicilor pufoase și a țesăturilor delicate din mohair, se împarte între tradiție și modernism, între nou și vechi, între bogăție și sărăcie. Deși nu are palate maiestuoase și nici nu este pe malul a două mări așa cum se poate lăuda Istanbulul, Ankara are farmecul său și câteva obiective turistice de vizitat dacă ai ajuns în acest colț al Anatoliei.
„Ladies and gentlemen welcome to Ankara, where temp is”… spuse pilotul și apoi s-a „tăiat filmul”, pentru că după aterizare au început, în viteză, momentele „dialogurilor nonverbale”. Acțiuni precum descălțarea-încălțarea pentru filtrul de securitate, scoaterea laptopului din geanta sa și a curelei de la blugi ( ai mei :)), recuperarea bagajelor s-au produs rapid la îndrumarea vameșilor morocănoși și plini de sine, care numai de primiri cordiale nu aveau chef în acea zi. 
După ce vigilenții vameși s-au convins că vin cu gânduri pașnice în vechiul oraș Angora, am ieșit „la lumină”, la „Sosiri”, apoi mi-am văzut numele scris pe un carton. Au urmat momente de liniște forțată, pentru că nu am vorbit cu șoferul până la hotel, nu de supărare, ci pentru că nu aveam cu cine, nu știa o boabă de engleză!
Drumul de la imensul aeroportul Ankara Esenboga până în centrul vechi al orașului Ankara durează aproximativ o jumătate de oră și parcurge o autostradă impecabilă cu trei benzi pe un sens, care “taie” dealurile înțesate cu tot felul de clădiri, mai noi sau mai vechi. Pe măsură ce te apropii de centrul Ankara, blocurile cu 15-20 de etaje sunt tot mai înghesuite, în grupuri-grupuri  care “umbresc” mai bătrânele case, mici, dărăpănate și murdare, printre care se impun moschei maiestuoase.
Traficul e tot mai agresiv, pietonii traversează autostrada printre mașinile nervoase, sărind sprinteni gardul despărțitor. E un fel de haos organizat, din care nu lipsesc mașinile între benzi, semnalul verde este însoțit imediat de un claxon apăsat, iar pietonii mișună peste tot. Parcă merg mai încet, nu se grăbesc, deși nu respectă regulile, oare special să-i facă în ciudă șoferului!?
Când am ajuns la statuia lui Ataturk, cel care a modernizat Turcia și care este venerat aici probabil mai mult decât oriunde în țară, am putut să spun că am ajuns în sfârșit în capitala Turciei. Căci zona metropolitană a Ankarei se desfășoară, cât vezi cu ochii, pe dealurile line și aride. Și poți să te convingi de aceasta de pe cel mai înalt punct al orașului, Citadela, de unde ai o panoramă de 360 de grade asupra urbei cu peste patru milioane de locuitori.
Clicul aparatului foto focalizat pe statuia lui Mustafa Kemal Ataturk îl trezește brusc din concentrare pe șofer, și mă întreb dacă o fi bine ce am făcut de vreme ce a tresărit vizibil. Apoi, șoferul dă din cap că este bine să fac foto cu cel supranumit „Tatăl Turcilor “și zâmbește mulțumit de interesul meu, apoi merge mai încet, să prind astfel din unghiul cel cea mai bun statuia ecvestră a celui care este atât de venerat de turci. Am vizitat imensul mausoleu dedicat lui Ataturk, Anitkabir, sunt câteva file de istorie modernă a Tuciei, obiecte personale ale marelui om de stat și… cam atât, poate istoria comunistă m-a făcut imună, dar locul nu m-a impresionat prea mult, deși ansamblul e dat în top atracții turistice de neratat în Ankara.
 

Cum e atomsfera în capitala Turciei 
Centrul istoric al urbei e cosmopolit dar conservator, îți oferă un bun prilej să descoperi vechea Ankara, departe de modernele clădiri de birouri. Aici oamenii își duc zilele în case construite lângă zidurile, între pereții sau chiar direct în/pe zidurile vechii citadele, într-o sărăcie evidentă.
Pare că nimic nu s-a schimbat de zeci de ani, nici preocupările oamenilor, nici înfățișarea caselor sau perspectivele de viitor. Și niciun turist nu poate împiedica o partidă de fotbal între zidurile vechiului Castel, amplasat pe un deal care domină orașul. Iar „castelanii” își spală rufele și curțile, croșetează sau meșteresc ceva, vând goblenuri sau alte suveniruri strălucitoare, unii cerșesc, alții își beau ceaiul în dreptul caselor vechi și ponosite, cu pereții crăpați dar cu parabolice pe streașină.
Totuși, această lume pauperă nu mai are mult, pentru că se investește masiv în noile cartiere cu străzi din piatră cubică și case care arată perfect, numai bune de introdus în ghidurile turistice. Și așa, încet-încet, vechile „favele” din Ankara sunt “rase” și înlocuite cu noi clădiri ridicate în „stil tradițional” în care funcționează restaurante, cafenele, magazine sau firme. Un bun exemplu de renovare în curs este zona cartierului Ulus, din apropierea moscheii Hacı Bayram, situată în Piața Augustus, două obiective asupra cărora voi reveni mai jos.
Aflată în continuă dezvoltare, partea nouă a orașului Ankara este mult mai impersonală: blocuri înalte, hoteluri „de lanț”, bulevarde largi, cu două-trei benzi pe sens, parcuri imense și multe moschei și minarete. Este forfotă mare în Ankara, așa cum îi stă bine unei capitale și nu este de mirare având în vedere că orașul are în jur de cinci milioane de locuitori, este centrul administrativ al Turciei și unul dintre nodurile comerciale și de transport ale țării. Sunt și peste 10 mall-uri mai mult sau mai puțin moderne, 18 universități și câteva obiective turistice interesante pe care să nu le ratezi dacă ajungi în acest “colț” al Asiei numit Anatolia.
Iată lista obictivelor care merită vizitate în Ankara, multe dintre ele fiind situate foarte aproape unele de altele, în centrul vechi, amplasat pe colinele păzite de sus de Citadelă și de Castel. 
 Vedere din Castel. „Castelanii” iubesc fotbalul 

 
Centrul istoric, principala atracție turistică
Vizitează neaparat partea istorică a Ankarăi, oraș despre care legendele spun că a fost întemeiat de regele Minas, fiind găsite însă vestigii din timpul dominației hittite ( când orașul purta numele de Ankuva), a frigienilor și perşilor. Au trecut pe aici oștile lui Alexandru cel Mare şi ale lui Augustus, pe vremea cărora au fost ridicate temple, teatre, băi și sisteme de canalizare, iar urmele unora dintre aceste construcții se mai văd și astăzi. Ankara a fost sub stăpânirea imperiului bizantin, în perioada 334-1073, timp în care a fost un important centru al creștinătății.
În 1073, Ankara a fost ocupată de turci, fiind atacată apoi de mongoli.
Din 1354, Ankara este administrată de otomani, fiind „adjudecată” în 1402 de Tamerlan, cuceritorul Asiei Centrale şi de Vest, care a distrus armata otomană şi l-a luat prizonier pe sultan. Însă în anul 1414 oraşul, cunoscut sub numele de Angora, a redevenit otoman. Mustafa Kemal Ataturk este cel care a decis să mute capitala Turciei la Ankara, din dorința de a rupe legăturile cu ceea ce reprezenta vechiul regim imperial și simbolurile sale considerate decadente. Ankara a devenit capitala Turciei pe 13 octombrie 1923, dar se știe că  Ataturk a stabilit încă din 1920 sediul mișcării sale la Ankara, oraș cu o poziție geostrategică importantă și, în plus, ferit de cutremurele de care Istanbulul are parte din când în când.
 Muzeul Civilizației Anatoliene, unul dintre cele mai bune din Europa
În Ankara sunt peste 20 de muzee cu diferite tematici, dar două dintre ele sunt cu adevărat deosebite. Primul pe lista mea este Anadolu Medeniyetleri Müzesi-Muzeul Civilizației Anatoliene-, de neratat pentru iubitorii de istorie. Anadolu Medeniyetleri Müzesi, găzduit într-un  han din secolul al XV-lea, a fost declarat, și pe bună dreptate, cel mai bun muzeu european al anului 2007.
Exponatele sunt dispuse cronologic, începând de la paleolitic, neolitic, chalcolithic, epoca bronzului, perioada assyriană, hittită, phrygiană și lydiană. Aici se află artefacte găsite în unul dintre cele mai importante site-uri neolitice din lume, Çatalhöyük, la sud-est de Konya, și amintesc de una dintre cele mai faimoase sculpturi ale Zeiței-Mame și de picturi murale unice. Din muzeu nu lipsesc nici plăcuțe cu scrieri nedescifrate încă, bijuterii meșteșugite acum peste 4.000 de ani, obiecte de cult la fel de vechi, dar nici exponatele mai tinere, din perioadele grecești și romane. Acest muzeu interactiv  merită vizitat, este unul dintre cele mai bogate în exponate și bine organizate din câte am văzut până acum!
Un alt muzeu deosebit este Rahmi M Koç Industrial Museu, amplasat într-un fost caravanserai tipic anatolian ridicat în anul 1522, Çengel Han, care își păstrează forma originală chiar și după restaurare. Chiar în mijlocul muzeului funcționează și un restaurant elegant și un mic hotel de cinci stele foarte bine cotat. Rahmi M Koç Industrial Museu, aflat la câteva sute de metri mai sus de Muzeul Civilizației Anatoliene, aflat chiar lângă intrarea în Castelul Ankara, este o încântare pentru vizitatorii mici și mari. Astfel, copii pot învăța câte ceva despre evoluția științei, a tehnicii, a medicinii sau a echipamentelor de toate felurile (de la motoare la mașini de scris, seringi sau computere) iar cei mari își pot aduce aminte de propria copilărie sau pot vedea pe viu exponate celebre, precum un Ford T din 1898 .
Castelul de la înălțime 
Și, dacă tot ai ajuns aici, în zona istorică a Ankarăi, unde altădată era târgul de cai, mai ai cel puțin două lucruri de văzut. Este vorba de Castel, parte a fortificației Ankarei și de străduțele vechi dar renovate din vecinătatea sa, unde se află magazine cu produse tradiționale, unele numai bune de pus în bagaje pentru acasă. Toto aici sunt și câteva cafenele și restaurante de familie unde se mănâncă un singur fel principal, un soi de frigărui de miel, dar foarte bine gătit.
Castelul din Ankara nu e tocmai un castel, dar între zidurile sale sunt câteva străduțe drăguțe pe final de renovare ( dar la case lucrările sunt terminate), “păzite” de pisicuțe blănoase că doar e locul de baștină al mult prețuitei rasei angora. Sus, pe meterezele castelului Ankara, te așteaptă capitala Turcei în toată…mărimea sa, iar la asfințit atmosfera se încălzește în culorile apusului.
Nu e totuși prea bine îngrijit castelul în sine, ca de altfel și emblema Ankara, turnul cocoțat pe un perete stâncos pe care flutură, un imens și nou-nouț drapel al Turciei. Cocoțat pe un deal stâncos, Citadela( alias Turnul), este parte a fortificațiilor vechi ale Ankarăi, care consta din 42 de turnuri pentagonale unite de ziduri înalte de 14-16 metri. Suprafața dinăuntrul zidurilor citadelei era de 43 de kilometri pătrați.
Nu vizita turnul cu steagul care apare pe toate vederile, locul nu este prea sigur pentru o atracție turistică, spun reviurile de pe internet! Eu am ajuns totuși sus pe Citadelă, unde ai imaginea perfectă, nefardată, a orașului vechi. Ankara cea veche se află sub limita dintre sărăcie lucie și un trai decent, dar viața sa cotidiană freamătă pe străzile strâmte, fără trotuare și atmosfera pare că vibrează la cântecele de la ore fixe ale muezinilor.
În zare, se zăresc clădirile vechi lângă cele noi, parcurile imense, râul, lacurile artificiale și multă lume pe străzi la orice oră, toți vorbind o singură limbă, a lor. Ca turist te simți oarecum stingher, nu e disponibilă o hartă decât în turcă, semnalizarea obiectivelor turistice e slabă și limba engleză e o „rara avis”.
Teatrul Roman
Moscheea Haci Bairam Veli 

Puțin mai jos de Citadela ale cărei ziduri puternice ascund peisajul dezolant al sărăciei, mergând pe jos vei observa, pe dreapta, vestigiile Teatrului roman, care datează din secolul II d. Hr și apoi, două străzi pe dreapta, vezi cea mai iubită moschee. Este Haci Bairam Veli, ridicată în anii 1427 și 1428 și completată cu diferite construcții în secolul al XVIII-lea.
Lipit de această moschee este un alt obiectiv turistic al Ankarăi, Templul lui Augustus, construit de un rege local în anul 25 d.H. ca semn de supunere față de imperiul roman. În imediata vecinătate a moscheii ( cum ieși pe poarta principală pe dreapta) se află Coloana împăratului Iulian, de 15 metri înălțime, ridicată în anii 361-362 cu ocazia vizitei acestuia în Ankara.
O altă atracție a Ankarăi este Moscheea Kocatepe ( foto sus), a doua ca mărime din Turcia, aflată în apropierea stației de metrou Ulus. Spuneam că sunt multe parcuri în Ankara, eu am vizitat doar Goksu, e frumușel, aerisit, are un mic parc de distracții și câteva terase drăguțe unde poți să bei un ceai, o cafea sau chiar să mănânci ceva. Parcul Goksu e relaxant și bine întreținut!
Columna Împăratului Iulian 

Tempul dedicat lui Augustus 
 Între zidurile Citadelei din Ankara e „leopardul ”

 
Zona din apropierea Castelului, fosta piață de cai. Foto jos: Între zidurile Castelului din Ankara
Parcul Goksu
Anitkabir, Mausoleul dedicatlui Mustafa Kemal Ataturk. Jos, autoturismul și barca lui Ataturk

 
 Înapoi către aeroport …
ankara citadel turkey.jpg
turkish delight ankara.jpg
error: Acest continut este protejat!!

Pin It on Pinterest

Share This