Legate de pământ printr-un “fir” de piatră, stâncile de la Meteora aspiră către cer așteptând “suspendate” în aer. Fiecare dintre ele are un nume, fiecare are o poveste, fiecare este pământ sfințit. Împreună îți crează senzația că acest peisaj nu este pământean. Parcă o mână uriașă a așezat fiecare stâncă la locul său, alcătuind un puzzle de piatră greu de reconstituit pentru oameni.

Meteora îți spune, fără cuvinte, povești adevărate despre dăruire, stăruință, vrere și putere. Puterea speranței și a credinței unor oameni neștiuți care au reușit, cu forțe și mijloace limitate să construiască ceva remarcabil.

Atemporale, suspendate în aer la peste 400 de metri altitudine, cele șase mănăstiri de la Meteora, câte mai există astăzi, se integrează perfect în peisajul unic, înălțător.

 Mănăstirea Sf Treime din Meteora și funicularul care o aprovizionează

La Meteora, omul și-a permis să desăvârșească ceea ce a făcut natura și a reușit cu succes. Până acum aproape un secol, în anul 1921, legătura monarhilor cu lumea era mijlocită de coșurile trase de scripeți care duceau sus oameni și provizii. Tot coșurile au cărat și materialele de construcție din care au fost ridicate, piatră cu piatră. mănăstirile de la Meteora. Odată, au fost 24 la număr. Primii călugări s-au refugiat pe aceste vârfuri de stâncă de frica turcilor, în jurul secolului al XI-lea. Apoi, exemplul lor a fost urmat și de alți călugări, multe dintre mănăstiri fiind ctitorite în secolul al XIV-lea. Au existat, la un moment dat, treizeci de comunități religioase, dar astăzi doar șase dintre ele rămân și pot fi vizitate.

Unii călugări au trăit și s-au rugat în nișe săpate în stâncă, în peșteri și firide situate la zeci, sute de metri altitudine. Aici nu-i puteau atinge decât vântul, ploaia, frigul și propriile slăbiciuni…

 Peștera Sf. Gheorghe.Continuând tradiția, tinerii aduc eșarfe în fiecare an, urcând pe corzi

În trecut, călugării trebuiau să urce pe stâncile abrupte, pe funii sau în coșuri trase de scripeți, pentru a ajunge la mănăstire. În prezent, cei ce vor să le viziteze nu au decât să urce pe scări. La unele sunt mai multe, de ordinul sutelor, la altele urci câteva trepte săpate în stâncă. Meteora nu este un loc pentru cei comozi, trebuie să faci un pic de efort pentru a te bucura de frumusețea sa. Ești totuși în mijlocul naturii, care a dat naștere unui fenomen geologic unic, a cărei geneză pare necunoscută și în prezent. Vreme de milioane de ani, cutremurele și eroziunea au dat naștere acestor formațiuni, ansamblul de la Meteora fiind declarat de UNESCO patrimoniu mondial în 1988.

Fie ești un credincios în pelerinaj, un călător dornic de cultură sau doar un căutător de locuri deosebite, Meteora te va emoționa cumva. Poate că te va impresiona povestea oamenilor care au făcut ca acest loc sfânt să existe, poate te vei lăsa copleșit de măreția naturii sau poate te va sensibiliza frumusețea locului. Oricum ar fi, călătoria aici va fi de neuitat, în sensul cel mai profund al cuvântului.

Sunt șase mănăstiri construite pe stânci locuite de călugări, cea mai mare fiind Marele Meteor, ridicată în secolul al XIV-ea.

– Marele Meteor. Mănăstirea cu hramul “Schimbarea la față” este cunoscută ca Marele Meteor, pentru că este cea mai întinsă ca suprafață, de peste 24 hectare, și e construită pe cea mai înaltă stâncă, de 613 m deasupra nivelului mării. La Marele Meteor se ajunge ușor, după ce urci câteva trepte, iar sus te așteaptă o atmosferă înălțătoare și la propriu și la figurat…

– Mănăstirea Varlaam. A fost ctitorită în numai doi ani, în 1541 și 1542 și pictată în 1548. Găzduiește un mic muzeu și ajungi la ea după ce urci câteva zeci de trepte săpate în piatră.

– Mănăstirea Roussanou. Fondată în secolul al XVI-lea, are hramul „Schimbarea la Față”, este mănăstire de maici. Sunt două trasee, unul de sus un pic mai lung, pe o cărare în pădure și apoi pe trepte de piatră, celălalt de jos urca câteva trepte.

– Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas. Este primul lăcaș de cult pe care îl întâlnești când vii la Meteora pe drumul dinspre satul Kastraki. A fost construită la începutul a XVI-lea, fiind decorată de pictorul cretan Theophanis Strelitzas în 1527.

– Mănăstirea Sfântul Ștefan. Biserica Sf. Ștefan a fost construit în mijlocul secolului al  XVI-lea și decorate în 1545. Este cea mai ușor de ajuns, treci pe un podeț, din parcare, nu trebuie să urci nenumărate scări pentru a ajunge la ea.

– Mănăstirea Sfintei Treimi. Biserica în formă de cruce a fost construită în 1475-1476 și pictată în 1741. La Mănăstirea Sf Treimi este cel mai dificil de ajuns, dar cineva cât de cât obișnuit cu mișcarea sau cu drumețiile lejere nu are nevoie decât de 20-30 de minute pentru a bate la porțile lăcașului sfânt.

Despre orarul mănăstirilor, cum ajungi la Meteora și alte lucruri interesante și utile legate de Meteora, în curând.

Meteora este unul dintre cele mai apreciate obiective turistice din Grecia, despre care am scris aici.

Sper că ți-a plăcut acest material sau că ți-a fost de folos. Te aștept pe Facebook, anunță-ți prietenii când ai citit ceva interesant, dă-ne Like & Share! 

Visează, iubește, călătorește!