Ribeauvillé, inclus pe Ruta Vinului Alsacian, este celebru și datorită celor trei castele ale sale
Pe drumul dintre Strasbourg și Colmar, cele mai celebre orașe alsaciene, descoperi multe localități fermecătoare. Flancate de podgorii, multe dintre aceste orășele și sătuce medievale care picotesc printre dealuri și-au găsit și vocația în turism. Aproximativ 30 de localități sunt incluse în Drumul vinului alsacian. Un (alt) program care la noi a eșuat lamentabil probabil din cauza “caprei vecinului”. Una dintre aceste destinații este Ribeauvillé. Sincer, și dacă nu ar fi fost inclus pe Drumul Vinului Alsacian, Ribeauvillé avea mari șanse să ajungă celebru. Are multe atuuri, dar, până la urmă “omul sfințește locul”. Întotdeauna este loc de mai bine și lucrurile aici nu stau pe loc. Cine se respectă se reinventează pentru a ține pasul cu vremurile.
Ribeauvillé și “magnetul” său
Știam de Ribeauvillé, a fost votat acum câțiva ani drept unul dintre cele mai frumoase localități din Franța. Văzusem și câteva fotografii și așa m-am “setat” să-l vizitez cândva. A venit pandemia, au trecut vreo trei-patru ani și eu, nimic. Însă ocazia a venit cumva de la sine. Nu a fost e ajuns că am vizitat Strasbourg neprogramat. Iată că am ajuns și în Ribeauvillé, care m-a “furat” pur și simplu de pe drumul către alte localități alsaciene pitorești. Mărturisesc că uitasem de Ribeauvillé, până când m-a tras, chiar el, de pe “calea greșită”. Nu era pe listă, dar când e să fie, vine muntele la tine!
Impresii din Ribeauvillé
Colorat și animat, survolat de berze mari și mici și vegheat de niște vestigii misterioase, Ribeaville mi s-a agățat de retină. Am trecut pe lângă intrarea în centrul istoric și am avut “un flash”. Ribeauvillé?! Hmm, e prea frumos să-l ocolesc!
Am modificat pe loc programul. Berzele de pe acoperișurile țuguiate și-au exprimat rapid aprecierea. Aplaudau, dând din aripi (probabil plouase de curând).
Și câteva ore mai târziu au ținut să mă cunoască, fără frică. Căutau probabil cina, mi-au amintit de vulpea de la Sinaia. Alsacia are un cult pentru berze și înaripatele „ciocate” se simt bine aici, dovadă fiind numărul mare și relaxarea lor în preajma oamenilor.
La pas pe străduțele medievale
La pas prin centrul istoric al Ribeauville, nici nu ai de ales, fiind pietonal, descoperi o lume demult apusă. Nu e doar arhitectura ci și un stil de viață. Case cu ferestre ascunse pentru a nu fi văzut când spionezi trecătorii, hanuri cu basoreliefuri memorabile, pentru a fi recunoscute, hale de depozitare vechi de peste șase secole. Și nelipsitele case ale meșteșugarilor, precum Casa Vopsitorilor- Maison des tanneurs-, sunt câteva exemple locale de arhitectură și istorie.
Biserici și catedrale, cea mai veche, Eglise Saint Gregoire, datând din sec. XIII-lea, te întâmpină în cale. E un drum al toleranței, Eglise protestante (sec. XVIII), fiind la mică distanță de Eglise de Couvent (sec. XIV) sau Chapelle Sainte- Catherine (1346, când aparținea de un spital).
Eu nu am urmat niciun traseu turistic, pur și simplu m-am lăsat purtată de intuiție pe străduțele pitorești. Centrul istoric Ribeauvillé nu e mare, nu ai decât să urmezi strada principală și să te bucuri de atmosfera veselă și relaxată.
Ce e de vizitat efectiv în Ribeauville?
Primăria, pentru colecția sa de căni din argint, Turnul Măcelarilor, fosta Bursă de Porumb, Casa Lăutarilor etc. Emblema orașului, Turnul Măcelarilor, are 29 metri, e chiar pe Grand Rue. Construit în 1260, a fost distrus de multe ori și își trage numele de la breasla care se ocupa cu sacrificarea animalelor.
Mi-a plăcut atât de mult că m-am reîntors.
Ce mi-a displăcut? Aglomerația, turiștii care veneau în valuri mari, apoi dispăreau cumva rapid. Se grăbeau probabil către crame pentru degustări de vin și prin restaurante. O altă bilă neagră? Prețurile “grase” de la unele restaurante cu etichetă. Totuși nimic ieșit din comun, așa este la toate destinațiile turistice apreciate.
Ce are deosebit Ribeauvillé?
În primul rând, atmosfera. Mi-a atras atenția poarta de intrare în oraș, prin care se întrezăreau scene ca din cărțile de povești și castelele „crenelate” de pe dealuri.
Pășind pe străduțele pietruite, impecabil pavate, nu trebuie să închizi ochii ca să simți că te-ai întors în timp. Casele vechi cu bârne de lemn, care mai de care mai colorate și decorate sugestiv, florile de la ferestre și statuietele de pe pereți fac din Ribeauvillé o destinație de neocolit. Desigur, nu e vorba doar de arhitectură. Atmosfera relaxantă și veselă m-a acaparat instantaneu.
Piațetele unde susură fântâni, pârâul care apare și dispare sub case și podețuri te fac să te simți ca la munte. Izvoare împrospătează locul și-ți aduc aminte că, fără apă, viață nu e. De sus, muntele și mai ales castelele medievale par că te urmăresc ca un părinte cam blazat, dar vigilent, cu experiență. Totul e bine…
Crăciun în mijlocul verii
Magazinele, afaceri de famiie, sunt pline cu tot felul de tentații dulci. Iată o atmosferă veselă de Crăciun în plină vară în Ribeauvillé. Turta dulce și suvenirurile te duc cu gândul la brad, colinde, copilărie. Aș fi luat acasă toate decorațiunile… Sigur că este superb aici și de Crăciun…Sper să ajung cândva aici în decembrie! Cred că deja Universul lucrează la asta!
Mergând la pas prin Ribeauville, perspectiva se schimbă pe măsură ce treci pe sub tot felul de arcade. Străduțele se întâlnesc în piețe colorate, animate de fântâni renascentiste. Dacă ești suficient de curios, ajungi pe alei lăturalnice care se deschid brusc în proprietăți generoase. Cramele și fermele amintesc de trecutul agricol al zonei, care nu a fost abandonat.
Din contra, tradițiile și moștenirea istorică sunt la mare preț și în Alsacia. Știu că sună ca un clișeu, dar istoria nu trebuie renegată!
Natural, Ribeauvillé este un punct important pe ruta Drumului vinului alsacian, motiv pentru care întâlnești destul de mulți turiști dedicați genului. Sunt tot mai veseli pe măsură ce “bifează” următoarea degustare.
Ribeauvillé, după ce au trecut valurile de turiști
Ribeauvillé nu are decât 5.000 de locuitori care probabil că răsuflă ușurați către lăsarea serii, când tsunamiul turistic se duce. Așa că m-am întors către apus și bine am făcut.
Locul arăta mult mai relaxat, străduțele erau ‘fluide”. Restaurantele erau aproape pustii.
Apăruse o fanfară care cânta unui public destul de restrâns. Am luat-o către castelele medievale, băgând de seamă la un ditamai ciobănescul german care ne călca pe urme. Vă este frică? Spuse o voce din off. „Un peu”, răspund destul de gâtuit. Nu e cazul, totul este sub control, apare un domn vârstinc cu un zâmbet larg pe față. Omul părea un castelan modern ieșit la alergat către apus.
La întoarcere în Ribeaville, o barză îngrijorată de plânsetul unui sugar ne-a atras atenția. Nu fără motiv berzele sunt adulate aici, în Alsacia, sunt peste tot și par și foarte sociabile.
O scurtă istorie a Ribeauvillé și a castelelor sale
Ribeauvillé este un sătuc înființat în sec. VIII, când purta numele de Radbaldovillare. Se dezvoltă constant, astfel că, în sec. VIII, era deja un orășel fortificat. La finele războiului de 30 de ani (1648), Ribeauvillé trece sub stăpânirea franceză.
*Castelul Sf. Ulrich. Construit la 528 m altitudine, este cel mai impunător si cel mai bine conservat. Castelul a fost fondat de Reginbold, Lord de Ribeaupierre, înainte de 1038. A fost extins la începutul sec. XIII-lea, a rezistat victorios la două asedii. În 1435, a fost ridicată capela Sfântul Ulric care i-a dat numele actual. A fost devalizat în timpul războiului de treizeci de ani.
*Château du Girsberg (numit anterior Petit-Ribeaupierre) este situat tot la 528 m și a fost construit în sec. al XIII-lea de către domnii din Ribeaupierre. În 1304, au intrat în patrimoniul Cavalerilor din Girsberg. Ei au rămas acolo până la dispariția familiei în 1422. Ulterior, familia Ribeaupierre a recuperat cetatea, care a căzut treptat în ruine.
*Castelul Haut-Ribeaupierre (numit anterior Altenkastel) este amplasat o altitudine de 642 m și e cel mai vechi castel, existența sa fiind documentată încă din 1084. Un prim castel a servit ca avanpost în raidurile pentru invadarea Alsaciei de către regele Franței.
Cum ajungi la Castelele din Ribeauvillé
Castelele sunt accesibile doar pe o potecă marcată cu dreptunghi roși. Accesul cu mașina este strict interzis, traseul durează 2-3 ore și necesită încălțăminte de drumeție.
Ribeauvillé în fotografii
Sper ca dorințele tale de a ajunge în acele locuri de vis să se îndeplinească repede. Vino cu noi pe Facebook și Instagram, dă Like și Share, dacă ți-a plăcut ce facem noi, din pasiune!
Visează, Iubește, Călătorește!
#consilierturism #travelblogger #viseazaiubestecalatoreste #strasbourg #inspirație #viseazaiubestecalatoreste #ghidturism #franța #UNESCO #alsacia #ribeauville #france
