Despre Hobița, satul unde s-a născut Brâncuși, și o poveste cu tâlc

Despre Hobița, satul unde s-a născut Brâncuși, și o poveste cu tâlc, de luat în seamă.

Am ajuns la Hobița, satul de baștină al lui Constatin Brâncuși, într-o amiază toropitoare de vară. Casele cu pridvoare vechi de lemn sau mai noi, cu termopane, aveau bătăturile golașe. Nici măcar un câine, o orătanie nu se vedeau, nicio mâță migdalată pe nicăreri. Pe străzi, nu era țipenie de om.

Frunzele atârnau împietrite pe ramuri, iar vântul era agățat de ele.

De undeva, răzbătea un acordeon leneș care lansa în „eter” frânturi din “Ia-ți mireasă ziua bună/de la casă, de la mumă”…Singure, rândunelele, mereu la frac, ne survolau rapid arătându-ne drumul. Apariții efemere, se retrăgeau pe sub streșini, la puii lor mereu flămânzi.

La prima vedere, Hobița e doar un sat destul de banal, cu străzi șerpuitoare, aflat la nici 25 de kilometri de Târgu Jiu, pe drumul către Tismana. Câte astfel de sate cu oameni extraordinari sunt în țară, neștiute de nimeni? Unde sunt poveștile și oamenii care să le scoată la lumină?!

Imediat cum treci de centrul satului, o străduță o ia în stânga și, după câteva zeci de metri, unul dintre prea puținele indicatoare (eu am văzut doar două) ne anunță că am ajuns la “Casa memorială Constantin Brâncuși”.

Tăcut, vecinul de vis-a-vis, s-a predat cu totul soarelui. Nu are altă soluție, e doar un lan de grâu năpădit de neghină. Încerc să-i fac o fotografie acestui grânar, dar disperarea sa nu dă bine de loc pe lentilă. Parcă se aud boabele plesnind înfoiate pe sub spicele tăioase, fiecare pe rând și toate la un loc. E vremea lor, mai au puțin. Iar aerul fierbinte vibrează deasupra lanului bălai, pe când orizontul se învăluie în abur…

Restul e tăcere

Ușa de lemn încrustat a porții de la “Casa lui Brâncuși” e deschisă și o siluetă feminină se zărește pe prispa casei. Un pas, doi, după porțile masive din lemn și ajungem în bătătura în care Brâncuși a făcut primii pași nesiguri. Aici a alergat după orătănii, după brațele ocrotitoare ale mamei, aici a descoperit, pentru prima dată, lumea.

Poate că Brâncuși a privit îndelung în urmă când a plecat din sat și apoi a visat tot timpul la acest loc. Iar anii de pribegie fără speranță de întoarcere nu au fost puțini. Sau poate că a părăsit acest loc cât de repede a putut, gândindu-se cu ce a greșit, cine știe?!

“Păzită” de un gard din piatră de râu, nu prea înalt, curtea lui Brâncuși e spațioasă, are grajd și acareturi de om gospodar. Acum, căsuța din lemn înnegrit, bătută de ploi și arșiță, ne aștepta modestă și tăcută în bătătura însuflețită de trandafirii în floare. Alți câțiva pași și pășim pe prispă și parcă am pătruns în altă lume. Admirăm lemnul cioplit cu motivele funiei înfășurate, al colților de lup și al soarelui de pe coloane și de pe uși. Mai zăbovim un pic în pridvor, cu ochii la mușcatele de pe balustrada de lemn, la lutul gălbui care acoperă podeaua, la grinzi și la curtea pustie. Totul arăta …ca un tablou. 

Am simțit nevoia să vorbim în șoaptă, deși nu aveam pe cine să deranjăm. Iar ghida face la fel, și mai mult decât atât. Tace, nu vorbește decât în șoaptă și doar întrebată. Pășesc, aplecând-mi capul, că altfel nu ai cum, e o casă mică, în prima cameră din stânga…Aici, scoarțele vesele de pe pereți animă atmosfera “de muzeu”. De bârnele groase atârnă cămăși înflorate, iar pe pereți stau lămpi fără fitile, tăblițe goale de școlar și fotografii îngălbenite de familie. Familia Brâncuși și el, Constantin, cel care a dus faima în lume, în prim-plan.

O perdea diafană lasă lumina să se prelingă pe pereți, iar vântul o însuflețește ușor. Apoi, razele soarelui încearcă să pună sub reflector o micuță ladă de zestre cu motive pe care micul Brâncuși le-a văzut probabil înainte de a pune mâna pe o carte. Alături de creșterea animalelor, familia lui Brâncuși se ocupa și cu dulgheria. Iar cei dintâi dascăli i-au fost bunicul și tatăl. Modelele nu erau departe, inaccesibile: coloanele, streșinile, lăzile de zestre, troițele, biserica din sat. Și cine știe câte altele…

Camera “dormitor” este micuță, are maxim 12 mp. Casa în întregime este de altfel liliputană, deși familia Brâncuși a fost printre cele mai înstărite din sat… Sunt trei încăperi, un dormitor, bucătăria-cunia- și un chiler-cămara-cea mai răcoroasă încăpere-, care dă în pod. În bătătură sunt un grajd și un pătul și câteva ustensile, toate de lemn. Niște acareturi comune pentru secolul al XIX-lea.

Construită de tatăl lui Brâncuși

Știam că ceea ce vedem acum sunt doar niște exponate pentru turiști. Casa părintească a lui Brâncuși, cea în care s-a născut artistul, nu mai e de multă vreme în picioare. Mai există din ea doar unele părți și o poveste controversată și tristă. Terenul și casa, ca și alte elemente de patrimoniu ale familiei lui Brâncuși, au fost trase la sorți , la “căciulă”, de către moștenitori. Sorții i-au lăsat lui Constantin terenul de sub casă, iar sorei sale, Frasina, casa părintească. Casa a fost transportată la câțiva zeci de metri, undeva prin apropiere. Nu am vrut să o văd, la ce bun?  Păsări de curte și alte orătănii ar crește la adăpostul ei.,, Nu comentez, dar unde ne aflăm?!”

Deși nu e cea în care s-a născut marele sculptor, casa aceasta, spune custodele, e construită de tatăl lui Brâncuși. E cel mai bun reper, probabil că cea originală, ca să-i spun așa, nu era prea diferită de aceasta.

Așadar, povestea locului nu e una prea veselă, ba aș spune că e trist să muți o casă de la locul ei. Poate că vei spune acum că nu merită să bați drumul până aici, la 25 de kilometri de Târgu Jiu, pentru a vedea o reconstituire a unei gospodării tipice de pe vremea lui Brâncuși. Și poate că ai dreptate, este dreptul tău să alegi. Dar locul păstrează acele povești, spuse și nespuse, și acea energie care cumva, trece peste timp.

Dincolo de povestea celui care, la 11 ani, a fugit de acasă și a plecat la Târgu-Jiu pentru a cuceri lumea cu talentul său, a rămas aici o poveste din care avem ce învăța toți.

Deși dulgheri, sau poate tocmai de aceea, oamenii încă țin la pădurile lor, fiecare copac tăiat era și este o pierdere dureroasă. Tatăl lui Brâncuși este cel care a cioplit casa memorială pe care o putem vedea acum în Hobița, după cum ne spune ghida.

Bârnele pot fi îmbinate destul de ușor de meșteri dibaci, casele și bisericile de lemn din Oltenia stau mărturie…

Ghida, originară din Hobița, ne mai povestește că tatăl său s-a înfuriat atât de tare când a fost tăiat un salcâm, încât a amenințat că-i dă pe toți afară din casă dacă cineva mai pune fierăstrăul pe vreun copac. Plus că Brâncuși a vândut pământul în familie pentru a nu-l înstrăina. Dacă ar mai fi grija pentru glie și pentru aurul verde și acum la modă, multe din pădurile țării ar fi încă în picioare, nu pot să nu-mi aduc aminte de aceasta!

Într-un târziu, am plecat din Hobița spre Târgu Jiu. Trebuia să revedem Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, și Masa Tăcerii. Miri, mirese, părinți, prieteni și nași ne-au ținut companie pe drumul dintre aceste obiective turistice.

Dacă există în operele lui Brâncuși o ordine, măcar simbolică, pentru tinerele cupluri, care e aceasta? Dacă vizitatorii-și nuntașii-ar putea înțelege care e mesajul “Coloanei infinitului”, al “Porții Sărutului și al “Mesei Tăcerii”… sigur că ar fi mai aproape de sufletul marelui artist.  Și apoi, poate că am rămâne muți, fără glas, precum “Cumințenia pământului”’.

Cum ajungi la Hobița

Satul Hobiţa (comuna Peştişani) este situat în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgul-Jiu de localitatea Tismana. Hobiţa este o localitate veche, atestatată din secolul al XVI-lea cu denumirea de Ohabita. Potrivit Marelui dicţionar Geografic al României citat de muzeugorj.ro în jurul anului 1900, Hobiţa era un cătun înzestrat cu două biserici de lemn și 140 ha de pădure de stejar, ceea ce a impulsionat dezvoltarea prelucrării lemnului. Destinul acestei aşezări a fost scos din anonimat de Constantin Brâncuşi, care s-a născut la 19 februarie 1876, în familia lui Nicolae Radu şi a Mariei Brâncuşi, care se ocupau cu agricultura, prelucrarea lemnului (dulgheria) şi creşterea vitelor.

Pentru mai multe informații verificate, știri interesante, impresii sincere și reportaje exclusive, te așteptăm pe Facebook și Instagram . Mulțumim pentru Like și Share ! 

Visează, Iubește, Călătorește! 

Dum bun!