Există două moduri de a-ți trăi viața: ca și cum nu ar exista miracole sau ca și cum totul ar fi un miracol, spunea Albert Einstein și probabil că avea dreptate. Există aşadar mulți oameni care așteaptă un miracol, au nevoie de o minune în viața lor după ce au epuizat toate celelalte resurse, mai puțin pe cea mai importantă dintre ele: speranța.
Și există locuri create parcă special pe acești oameni, care îi așteaptă pe muritorii plini de speranță cu nume cumva predestinate, aşa cum este Hagigadar, Mănăstirea Dorinţelor.
Amplasată pe vârful unui deal din satul Bulai, pe drumul Fălticeni-Suceava (la aproximativ 3 kilometri de Suceava), mănăstirea ortodoxă armenească cu hramul Adormirea Maicii Domnului, Hagigadar, este un loc vechi de pelerinaj unde dorinţele se împlinesc, după cum spun legendele şi cred oamenii. Credincioşii urcă în genunchi şi în tăcere dealul lui Bulai, cel pe care este amplasată mănăstirea de piatră. Tot în tăcere şi tot în genunchi, singuri cu gândurile, suferinţele şi rugăciunile lor, înconjoară de trei ori biserica şi se opresc să se roage la cele patru colţuri ale lăcaşului de cult, îndeplinid astfel un ritual nescris, cu rădăcini pierdute în negura timpului.
Un loc nu nume predestinat
Legendele spun că Mănăstirea Hagigadar a fost construită în secolul al XVI-lea de către doi negustori armeni, fraţi, care au poposit aici pentru a înnopta, împreună cu cireada care-i însoţea. S-au rugat toată noaptea la micul paraclis care exista aici. Au avut imediat succes în negoţ şi, după un vis în care i s-a arătat Maica Domnului, unul dintre fraţi a finanţat ridicarea unui nou lăcaş de cult din piatră şi împrejmuit cu un zid tot din piatră.
Aşadar, după dorinţa îndeplintă a celor doi fraţi, numele lăcașului de cult provine de la armenescul hagiu (dorinţă) şi gadare (a împlini), adică Mănăstirea Dorinţelor. Iar tradiţia urcării în genunchi a dealului pe care este amplasată mănăstirea Hagigadar vine, se spune, de la faptul că pietrele de construcţie au fost urcate în genunchi până pe deal.
A trecut iată peste o jumătate de mileniu de la data ridicării aşezământului atestat în anul 1512, dar credinţa oamenilor că dorinţele cele mai puternice şi sacrificiul de a urca în genunchi pot face minuni. Mica Biserică, solidară pe un deal, îşi aşteaptă credincioşii smeriţi, care o văd ca pe o cale sigură de legătură cu divinitatea. Ca și la Templul Ursitelor-Bisericile rupestre de la Șinca Veche, tot ceea ce au însemnătate aici sunt credinţa şi speranţa, ceea ce nu-i puţin lucru, nu-i aşa?
Dacă v-a plăcut acest material puteți visa, informa și călători alături de noi pe Facebook!
Visează, iubește, călătorește! Drum bun!
