În vizită la Mănăstirea Bogdana, cea mai veche biserică de piatră din Moldova. Multe sunt comorile și frumusețile Bucovinei și o seamă dintre cele mai vechi sunt  aproape neștiute. Ai auzit de Mănăstirea Bogdana, unde se află cea mai veche biserică din piatră din Moldova? Dacă răspunsul e „da”, atunci sper că ai și vizitat-o, dacă e „Nu”, e timpul să o faci! Este un alt colț de rai din Bucovina, un loc sinonim cu trăinicia, credința și speranța.

Situată în municipiul Rădăuți, județul Suceava, Mănăstirea Bogdana e cumva în afara circuitului turistic clasic al mănăstirilor din nordul Moldovei. Îndrăznesc să spun că e păcat că e cumva ocolită, chiar dacă, trebuie să recunosc, arhitectura bisericii nu este atât de spectaculoasă. Mănăstirea Bogdana merită vizitată pentru faptul că bătrâna biserică Sf. Nicolae a rezistat timpului, are deja 662 de ani, și vremurilor nu tocmai blânde și că pe aici au trecut unii dintre marii domnitori ai Moldovei.

Biserica Mănăstirii, cu hramul Sf. Nicolae, a fost ctitorită de Bogdan I, între 1359 și 1356, pe locul unei biserici mai vechi din lemn. Lăcașul de cult este numit după ctitorul său, Bogdan I, cel considerat întemeietorul statului feudal Moldova. Bogdan I a ctitorit-o ca mulțumire pentru reușita bătăliilor împotriva ungurilor care tot dădeau târcoale prin zonă, apoi i-a conferit statutul de necropolă. În biserica Mănăstirii Bogdana se află atât mormântul lui Bogdan I, străbunicul lui Ștefan cel Mare, cât și cele ale urmașilor săi.

Înaltă, cu acoperișul țuguiat, dar fără turlă, cu ziduri groase de 1,40 metri, sprijinite de 10 contraforturi, biserica mănăstirii îți oferă imediat măsura solidității ei. Biserica Sf. Nicolae și-a păstrat forma originală, cu excepția verandei, ridicată de Alexandru Lăpușneanu în 1559, după două secole de la ctitorire. La acea vreme, a fost înlocuit și acoperișul.

Pentru a beneficia de mai multă lumină naturală, bisericuța are mai multe ferestre ( trei) pe peretele sudic. Pe peretele nordic, unde bat ploile și vântul mai cu putere, este o singură fereastră, dar există trei contraforturi.

De cum treci de porțile așezământului monahal aflat în centrul municipiului Rădăuți, observi micuța, dar solida, biserică cu pereții spălați de ploi și vânt. Îi lipsesc picturile de pe pereții exteriori, singura “pată de culoare” care îți atrage atenția este ansamblul de deasupra ușii de intrare. După ce ai pășit înăuntru, nu fără a pleca capul, ușa fiind foarte joasă, te frapează pereții solizi din piatră, înnegriți de vreme. Cu greu se pot observa picturile murale, care nu arată tocmai perfect. Abia poți zări chipurile ctitorilor săi, ale sfinților, ale îngerilor zugrăviți pe pereți. În semiumbră, biserica e misterioasă, lumina trece timid prin geamuri, chiar toiul zilei fiind.

Îți atrag atenția candelele, care pâlpâie la altar și asupra mormintelor din piatră, lăsându-te să citești inscripțiile vechi. Dar bătrâna biserică nu e uitată de credincioși, ei continuă să vină să se închine, plini de smerenie, la icoanele vechi de sute de ani. Moaștele unuia dintre primii sfinți din nordul Moldovei, ierarhul Leontie, se află la Mănăstirea Bogdana. Au fost ascunse, timp de secole, în naos, unde au fost descoperite intacte, acum 40 de ani. Sărbătorirea Sfântului Leontie are loc pe 1 iulie.

În interior, biserica este o combinație a elementelor arhitecturii romanice, bizantine și gotice. Are o navă centrală și două laterale, despărțite prin șase stâlpi masivi, iar bolta navei centrale este întărită cu arcuri dublouri. Deasupra navelor laterale din naos sunt două încăperi mici, boltite, la care se ajunge pe o scară în spirală. Pe aici se refugiau preoții și călugării la invaziile tătarilor, turcilor sau altor inamici.

Nu se cunoaște perioada când a fost pictată pentru prima dată biserica, dar unele lucrări sunt menționate în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Picturile au fost completate sau refăcute la dorința lui Ștefan cel Mare, pentru ca, în 1558, în perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu, să se restaureze pictura în tehnica frescă. Un nou strat de picturi datează din perioada 1745-1750. Din p[cate, lucrările de restaurare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au produs o deteriorare a picturii, inclusiv a tabloului votiv.

Dar patru compoziții din altar, respectiv Cina cea de taină, Împărtășirea Sf. Apostoli cu pâine, Împărtășirea Sf. Apostoli cu vin și Spălarea picioarelor, datează din perioada lui Ștefan cel Mare și se aseamănă cu cele de la Mănăstirea Voroneț.

O istorie scurtă a mănăstirii Bogdana

Clopotnița, care se află în prezent într-un turn construit în anul 1781, găzduiește un clopot care ar putea data din vremea lui Ștefan I (1394-1399).

În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta mănăstirii.

În anul 1775, nordul Moldovei a fost anexat de Imperiul Habsburgic iar reședința episcopală a fost transferată la Cernăuți, în 1782.

În anul 1783, Mănăstirea Bogdana a fost desființată, iar Biserica Sf. Nicolae a fost transformată în biserică parohială (de mir). O parte din chiliile existente în jurul bisericii au fost demolate, o parte transformate în grajduri pentru caii garnizoanei austriece staționate aici. În anul 1876, a fost construită aici o casă parohială.

În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, a fost închisă de regimul comunist, fiind catalogată monument istoric. La data de 6 decembrie 1992, Mănăstirea Bogdana a fost reînființată cu obște de călugări.

În naos se află 7 morminte, respectiv cel al lui Bogdan I (1359-1365), Lațcu Voievod (1365-1373), Roman I (1391-1394) și Ștefan I (1394-1399). În dreapta odihnesc Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun și Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Între anii 1479-1482, Ștefan cel Mare a pus pe mormintele celor șase prinți ai Moldovei lespezi sculptate cu măiestrie, decorate cu motivul împletiturilor, inscripționate în limba slavonă.

Întemeietorul Moldovei, Bogdan I, se află înmormântat în colțul sud-estic al naosului. În pronaos se află trei morminte care aparțin Doamnei Stana, soția lui Bogdan al III-lea și mama lui Ștefăniță Vodă, Anastasiei, fiica lui Lațcu și episcopului Ioanichie al Rădăuților.

Sper că ți-a plăcut articolul, că te-a făcut să visezi și te-a motivat pentru următoarea călătorie!Te aștept să intri în povestea noastră, vino pe Facebook ! Îți mulțumim pentru Like și Share, așa ne arăți că apreciezi ceea ce facem 🙂 . 

Visează, iubește, călătorește!  Drum bun!

Pin It on Pinterest

Share This