Impresii sincere din Palermo, recomandări bazate pe experiențe, povești adevărate despre Mafia și cele mai importante obiective turistice din capitala Siciliei.
Un oraș al contrastelor
Palermo nu este un oraș care încearcă să te cucerească din prima clipă. Nu își ascunde defectele și nici nu pare preocupat să lase o impresie bună. Așezat între munte și mare, capitala Siciliei, un oraș metropolitan cu aproximativ 1,2 milioane de locuitori, te întâmpină cu aceeași naturalețe cu care și-a întâmpinat probabil vizitatorii de mai bine de 2.700 de ani. Parcă îți spune nonșalant: „Mă placi sau nu, acesta sunt.”
Palermo nu este o destinație pentru cei care caută perfecțiunea. Este un oraș pe care trebuie să alegi conștient să-l vizitezi și, mai ales, să-i acorzi timp. Doar așa începi să înțelegi de ce fascinează milioane de turiști, în ciuda reputației sale nu chiar atât de măgulitoare.
Observi contrastele Palermo repede. Arhitectura caselor, palatelor, piețelor îți taie respirația, iar la câțiva pași vezi clădiri neîngrijite, ziduri acoperite cu graffiti sau grămezi de gunoaie abandonate. Orașul pare că nu încearcă să ascundă nimic. Își poartă frumusețea și imperfecțiunile cu aceeași sinceritate.
Am ajuns pregătită să descopăr un Palermo sufocat de gunoaie. Da, ele există și, pe alocuri, contrastează dureros cu frumusețea monumentelor. Dar nu am găsit un oraș atât de murdar pe cât mă așteptam. Mai mult decât marea cantitate de deșeuri, m-a dezgustat lipsa de respect a unor oameni față de propriul oraș. Am văzut prea des saci de gunoi abandonați chiar și în parcări aflate într-un peisaj superb, sub panouri pe care scria clar: „Gunoiul interzis!” Și nu ai cum să nu te întrebi: ce au cu natura și cu locul în care trăiesc oamenii aceștia?
Dincolo de acestea, Palermo m-a uimit prin arhitectura sa. Puține orașe europene reușesc să îmbine atât de firesc influențele feniciene, romane, arabe, normande, spaniole și italiene. La fiecare pas poți descoperi o nouă filă de istoria deloc liniștită a Palermo. Dacă încerci să privești orașul din această perspectivă, începi să înțelegi de unde are această personalitate mai rebelă.
Palermo nu poate fi judecat doar după prima impresie. Trebuie mai întâi înțeles.
Peste 2.700 de ani de istorie
Palermo este unul dintre cele mai vechi orașe din bazinul mediteranean. A fost întemeiat de comercianții fenicieni în jurul lui 734 î.Hr., deși unele surse indică anul 254 î.Hr.. Fondarea orașului este însă atribuită fenicienilor, care l-au numit Ziz („floare”) și l-au fortificat puternic. Mai târziu, romanii i-au schimbat numele în Panormus.
După căderea Imperiului Roman de Apus, Palermo a trecut, pe rând, sub stăpânirea vandalilor și apoi a Imperiului Bizantin, care l-a cucerit în 535 d.Hr. Un moment decisiv în istoria sa avea să vină în 831, când arabii au ocupat orașul, l-au redenumit Balarm și au mutat aici capitala Siciliei de la Siracuza.
Peste două secole, Balarm a fost unul dintre cele mai prospere și mai inovatoare orașe ale Mediteranei, rivalizând cu Cairo și Córdoba. Agricultura, comerțul, arta și știința au înflorit. Moștenirea perioadei arabe poate fi descoperită și astăzi în arhitectura și cultura Palermo, deși nu sunt chiar atât de evidente precum în Cordoba sau Granada, de exemplu.
Apogeul artistic și cultural al Palermo avea să fie atins în perioada normandă (1072–1194). Sub domnia regelui Roger al II-lea s-a născut celebrul stil arabo-normand-bizantin, unic în lume, în care eleganța arhitecturii islamice se îmbină cu mozaicurile bizantine și tradiția latino-catolică.
După normanzi au urmat dinastia germană Hohenstaufen, dominația angevină, coroana aragoneză și apoi Regatul celor Două Sicilii, condus de Bourboni. În 1860, Giuseppe Garibaldi a cucerit Palermo și a contribuit la integrarea oficială a Siciliei în noul Regat al Italiei. Orașul a cunoscut o nouă perioadă de prosperitate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când au fost construite impunătorul Teatro Massimo și numeroase clădiri în stil Liberty.
Bombardamentele din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au provocat distrugeri importante. Reconstrucția postbelică, orchestrată sau influențată în multe zone de Mafia siciliană, a lăsat urme vizibile și astăzi.
Palermo și lupta împotriva Mafiei
Pentru mulți oameni, numele Palermo este asociat aproape instinctiv cu Mafia. Timp de decenii, Cosa Nostra a influențat viața economică, socială și politică a Siciliei, iar Palermo a devenit tărâmul și simbolul confruntării dintre statul italian și crima organizată.
Palermo încearcă însă de mulți ani să se desprindă de această imagine, să arate că identitatea sa înseamnă mult mai mult decât Mafia. Lupta împotriva crimei organizate este în memoria colectivă a orașului, o vezi în muzee, expoziții, graffiti și monumente comemorative. Un simbol puternic este chiar aeroportul Palermo care poartă numele judecătorilor antimafia Giovanni Falcone și Paolo Borsellino, magistrații deveniți eroi naționali.
Giovanni Falcone a fost ucis la 23 mai 1992, împreună cu soția sa, magistratul Francesca Morvillo și trei agenți ai escortei. Pe autostrada care leagă aeroportul de Palermo, Mafia a detonat aproximativ 0, 5 tone de explozibil ascuns într-un tunel săpat sub carosabil. Una dintre cele mai sângeroase crime din istoria Italiei moderne.
După mai puțin de două luni, pe 19 iulie 1992, Paolo Borsellino și cinci membri ai escortei sale au fost uciși într-un atentat cu mașină-capcană, în Via D’Amelio, la doar câteva sute de metri de locuința mamei sale. Cele două atentate au șocat Italia și au schimbat definitiv modul în care statul italian a luptat împotriva Mafiei.
Cu toate aceste povești în minte, am pornit să descopăr orașul. Și am înțeles repede că istoria Palermo nu se cunoaște doar de la știri și din cărți. Se vede pe străzi, în clădiri, în piețe și în oamenii care îi dau viață.
Primele impresii: frumusețe și haos
Cu unul dintre cele mai întinse centre istorice din Europa, Palermo continuă să-și redescopere și să-și valorifice extraordinara moștenire multiculturală. Totuși, cicatricile trecutului sunt încă vizibile.
Este un oraș complicat, nu doar complex. Îți solicită permanent atenția și îți trezește toate simțurile. Te uimește prin arhitectura spectaculoasă apoi te indignează cu gunoaie, mirosuri neplăcute, aglomerație și agresivitate.
Traficul este agresiv și haotic, provocator chiar și pentru un șofer obișnuit cu aglomerația din București și marile orașe. Șoferii din Palermo schimbă brusc direcțiile de mers, motocicliștii și scuteriștii apar din toate părțile, tăierea liniei continue nu este interzisă, ci opțională ca și folosirea semnalizării.
Nici pentru pietoni experiența din Palermo nu este mai simplă. Trotuarele sunt adesea deteriorate, marcajele de trecere lipsesc în multe locuri, iar traversarea unei străzi îți pune la încercare atenția și reflexele.
Dar după câteva ore petrecute în Palermo, te obișnuiești, intri în atmosferă și peisaj și aceste neajunsuri încep să treacă în plan secund. În centrul istoric, privirea îți este atrasă aproape la fiecare pas de palate, biserici și piețe care spun povestea unui oraș în care Orientul și Occidentul au învățat să conviețuiască. De restaurante, cafenele și pizzerii care emit în eter țăcănit de tacâmuri și arome apetisante.
Top atracții și experiențe pentru care merită șă vizitezi Palermo
La pas prin centrul istoric
Dacă există un singur loc potrivit pentru a începe descoperirea Palermo, acela este centrul său istoric. Aici sunt toate obiectivele și experiențele de neratat, cu excepția mării și a plajei.
Plimbarea poate porni din Piazza Massiomo, din apropierea impunătorului Teatro Massimo și continua pe Via Maqueda, una dintre cele mai animate artere ale orașului. Restaurante, cafenele, magazine și sute de turiști creează o atmosferă vibrantă, iar după câteva minute de mers ajungi acolo unde, simbolic, se întâlnesc toate drumurile Palermo: Quattro Canti.
Teatro Massimo
Teatro Massimo Vittorio Emanuele este cel mai mare teatru de operă din Italia și unul dintre cele mai impresionante din Europa, ocupând locul al treilea ca dimensiune, după Opera din Paris și Opera de Stat din Viena. A fost construit după ce s-au dărâmat secțiuni ale zidurilor vechi ale Palermo, cartierul aragonez și un complex monahal. Inaugurat în 1897, după 22 de ani de construcție, Teatro Massimo impresionează prin arhitectura sa monumentală în stil corintic-italic, scara grandioasă și cele două statui din bronz care străjuiesc intrarea.
Cu toată acustica și spectacolele sale susținute de voci celebre, teatrul a fost lăsat totuși în paragină, tot din cauza Mafiei, începând din 1974. După o amplă restaurare, a fost redeschis în 1997. Clădirea, unul dintre simbolurile Palermo, a devenit cunoscută și la nivel internațional datorită apariției sale în filmul „Nașul: Partea a III-a (1990)”, în scena finală regizată de Francis Ford Coppola, cu Al Pacino în rolul lui Michael Corleone. Filmările din 1990 au fost posibile datorită unor autorizații speciale.
Sunt peste 20 de teatre în Palermo, cel mai vechi fiind Teatrul Bellini, din Palazzo Pretorio, din secolul XVII.
Quattro Canti – locul unde se întâlnesc cartierele istorice ale Palermo
Via Maqueda te conduce firesc spre unul dintre cele mai cunoscute și fotografiate locuri din Palermo: Quattro Canti, cunoscut și sub numele de Piazza Vigliena. Chiar dacă piața nu impresionează prin dimensiuni, este inima simbolică a orașului.
Aici se unesc cele două axe istorice ale Palermo – Via Maqueda și Corso Vittorio Emanuele – și odată cu ele se întâlnesc și cele patru cartiere istorice: Kalsa, Seralcadi, Albergaria și Castellammare.
Privind în jur, ai impresia că ești într-un decor de teatru. Cele patru fațade concave, simetrice, sunt împodobite cu statuile celor patru regi ai Siciliei, ale celor patru anotimpuri și ale celor patru sfinți protectori ai cartierelor istorice. Soarele luminează, pe rând, fiecare dintre fațade, oferind pieței un joc spectaculos de lumini și umbre.
Astăzi, Quattro Canti este unul dintre cele mai animate locuri din Palermo. Localnici și turiști se opresc aici pentru fotografii, ghizii își adună grupurile, iar artiștii stradali completează atmosfera unui oraș care pare să trăiască permanent în aer liber. La doar câțiva pași se află impunătoarea biserică San Giuseppe dei Teatini, iar puțin mai departe începe Corso Vittorio Emanuele, una dintre cele mai vechi și mai importante artere ale orașului.
Fontana Pretoria din Palermo – celebra „Fântână a Rușinii”
La mai puțin de 200 de metri de Quattro Canti se află unul dintre cele mai spectaculoase monumente ale Palermo: Fontana Pretoria.
Opera în stil renascentist impresionează prin dimensiuni și prin bogăția sculpturilor. Nu ți-ai imagina că această fântână nu a fost concepută și construită pentru Palermo.
Ansamblul monumental a fost realizat în 1554, după planurile sculptorului Francesco Camilliani, pentru grădina Palatului San Clemente din Florența, reședința unui nobil spaniol. În 1573, Senatul din Palermo a cumpărat monumentul pentru a-l amplasa în piața din fața Palazzo Pretorio. Operațiunea a fost impresionantă chiar și pentru acea vreme. Fântâna a fost desfăcută în 644 de bucăți, transportată pe mare și reasamblată în centrul Palermo. Pentru a-i face loc în Piața Pretorio au fost demolate mai multe clădiri, iar monumental a fost reasamblat diferit față de planul inițial.
Rezultatul este spectaculos. Fântâna are un plan eliptic, cu bazine concentrice dispuse pe trei niveluri. Cele 48 de sculpturi înfățișează nu doar zei olimpieni, nimfe, sirene, monștri, animale fantastice ci și alegorii ale râurilor Palermo ci și chipurile Geniului din Palermo, Santei Rosalia și Vulturului Pretorian.
Nuditatea statuilor i-a scandalizat pe o parte dintre locuitori, care au botezat „Fontana della Vergogna” – Fântâna Rușinii. De-a lungul timpului, porecla a primit și o interpretare politică, fiind asociată cu presupusa corupție a autorităților municipale care își aveau – și încă își au – sediul în Palazzo Pretorio. Chiar și Goethe, aflat la Palermo în 1787, s-a declarat revoltat de această fântână, considerând-o excesiv de îndrăzneață.
Catedrala din Palermo – o sinteză a istoriei Siciliei
De la Fontana Pretoria până la Catedrala din Palermo sunt doar câteva minute de mers pe jos, pe Corso Vittorio Emanuele. Drumul trece printre palate, cafenele și mici magazine de familie și îți amintește, la fiecare pas, că Palermo se descoperă cel mai bine pe jos, deși te-ai putea deplasa pe aici și cu o caleașcă. Puține monumente reflectă mai fidel istoria Siciliei decât Catedrala din Palermo. Construită în 1185, la inițiativa arhiepiscopului normand Gualtiero Offamilio, ea nu aparține unui singur stil arhitectural. Dimpotrivă, este rezultatul celor peste opt secole de transformări prin care a trecut orașul.
Influențele arabe, normande, gotice, renascentiste și baroce coexistă într-un ansamblu surprinzător de unitar. Este, poate, cea mai bună dovadă că Palermo nu și-a șters trecutul, ci l-a construit strat peste strat.
Interiorul adăpostește mormintele regale și imperiale, printre care cel al împăratului Frederik al II-lea, urna cu moaștele patroanei orașului, Sfânta Rosalia, o criptă din secolul al VII-lea și un tezaur în care se păstrează o valoroasă coroană medievală.
Intrarea în catedrală este gratuită, însă accesul în zona monumentală – unde se află mormintele regale, tezaurul și cripta – se face pe baza unui bilet. Același bilet permite și urcarea pe acoperiș.
De sus, Palermo pare un alt oraș, mult mai liniștit. Cupolele bisericilor, acoperișurile vechi, palmierii, munții și albastrul Mării Tireniene compun un tablou care estompează haosul de la nivelul străzii. Înțelegi mai bine de ce Palermo este considerat unul dintre cele mai fascinante orașe ale Mediteranei.
Don Pino Puglisi – preotul care a sfidat Mafia
Dincolo de valoarea sa arhitecturală, Catedrala din Palermo adăpostește și unul dintre cele mai emoționante istorii recente ale orașului. Aici se află mormântul preotului Giuseppe „Don Pino” Puglisi, primul om ucis de Mafia care a fost beatificat de Biserica Catolică.
Don Pino s-a dedicat tinerilor din cartierele sărace ale Palermo, oferindu-le o alternativă la lumea crimei organizate. Într-un oraș în care, pentru mulți adolescenți, Mafia părea singura cale spre putere și respect, el le vorbea despre educație, credință și demnitate. Curajul și tenacitatea sa au deranjat profund Cosa Nostra: un copil care merge la școală și are un viitor nu poate fi recrutat. În plus, Don Pino denunța public legăturile dintre crima organizată și anumite structuri ale autorităților. A fost amenințat deseori, și, în seara de 15 septembrie 1993, când împlinea 56 de ani, și-a întâlnit asasinul în fața locuinței. L-a privit în ochi și a rostit cu calm:
„Mă așteptam.”
Imediat, un glonț tras în cap i-a curmat viața. În mai 2013, Don Pino Puglisi a fost beatificat la Palermo, în prezența a zeci de mii de credincioși. Este unul dintre cele mai puternice simboluri ale luptei împotriva Mafiei și unul dintre motivele pentru care vizita la Catedrală are o dimensiune care depășește frumusețea arhitecturii.
Palatul Normanzilor – cel mai vechi palat regal din Europa
La câteva minute de mers pe jos de Catedrală se află Palazzo dei Normanni-Palazzo Reale, una dintre cele mai importante clădiri istorice ale Siciliei. Primele sale structuri au fost ridicate de emirii arabi în jurul secolului al X-lea, dar transformarea s-a realizat după cucerirea normandă, când palatul a devenit reședința regilor Siciliei. De-a lungul secolelor, clădirea a fost extinsă și remodelată, în special în secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Chiar și așa, păstrează farmecul stilului arabo-normand care a făcut celebră Sicilia.
Din 1946, palatul găzduiește Adunarea Regiunii Siciliene. Parlamentul sicilian se mândrește cu faptul că este cel mai vechi parlament din Europa, fiind înființat de Roger al II-lea, în anul 1140. Merită să rezervi suficient timp pentru vizitarea sălilor istorice. Sala d’Ercole, decorată cu picturile lui Giuseppe Velasquez, impresionează prin dimensiuni și eleganță. Sala del Duca di Montalto, împodobită cu frescele lui Pietro Novelli, ilustrează rafinamentul artistic al epocii.
Sala di Re Ruggero, cu spectaculoasele sale mozaicuri pe fond auriu inspirate din natură, este una dintre cele mai frumoase încăperi, ca și Sala della Regina, decorată în stil pompeian.
În Torre Pisana funcționează încă Observatorul Astronomic, înființat în 1791, unul dintre cele mai vechi din Italia.
Capela Palatină – o capodoperă a lumii medievale
Dacă Palatul Normanzilor impresionează prin istoria sa, adevărata sa bijuterie este Capela Palatină.Construită la ordinul lui Roger al II-lea, după încoronarea sa din 1130, și dedicată Sfântului Apostol Petru, capela reprezintă expresia perfectă a întâlnirii dintre culturile latină, bizantină și arabă. Este unul dintre acele locuri în care, indiferent câte alte superbe capele ai văzut înainte, realitatea reușește să te surprindă. Privirea este atrasă imediat de imaginea monumentală a lui Hristos Pantocrator, care domină cupola și absida centrală, înconjurat de îngeri și de impresionante scene din Noul Testament, inclusiv Botezul lui Hristos.
Mozaicurile din foiță de aur, realizate de artiști greci bizantini aduși la Palermo în 1140, acoperă aproape fiecare suprafață și se reflectă spectaculos în pardoseala din marmură încrustată. Impresionant este tavanul din lemn sculptat în stil muqarnas (stalactite din lemn), foarte rar deoarece înfățișează scene din viața de zi cu zi de la curtea arabă (muzicieni, dansatori, jocuri de șah), o excepție majoră în arta religioasă islamică.
Scriitorul francez Guy de Maupassant a descris Capela Palatină drept „cea mai frumoasă din lume, cea mai surprinzătoare bijuterie religioasă visată vreodată de gândirea omului și executată de mâini de artist.”
Din 2015, Capela Palatină face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, alături de catedralele din Cefalù și Monreale, fiind considerate cele mai reprezentative monumente ale stilului arabo-normand din Sicilia.
Dacă intenționezi să o vizitezi, este bine să ajungi cât mai devreme și să fii îmbrăcat decent.
Piazza Bellini – locul unde coexistă trei civilizații
După vizita la Palatul Normanzilor, merită să revii în centrul vechi și să te oprești în Piazza Bellini, una dintre cele mai elegante piețe din Palermo. Nu este cea mai mare și nici cea mai aglomerată, dar puține locuri reușesc să spună atât de bine povestea orașului. Aici, la doar câțiva pași distanță, se întâlnesc influențele bizantine, normande și arabe, într-un ansamblu arhitectural unic în Europa.
Biserica Santa Maria dell’Ammiraglio–La Martorana
Cea mai cunoscută clădire este Santa Maria dell’Ammiraglio, cunoscută mai ales sub numele de La Martorana. Construită în 1143 de George de Antiohia, amiral al regelui Roger al II-lea, clădirea este formată din altar, care își păstrează structura pătrată originală, cu o cupolă susținută de patru arcade ascuțite, tipică stilului arabo-normand. În secolul al XV-lea, a fost donată mănăstirii de călugărițe benedictine din apropiere, fondată în 1194 de Goffredo și Eloisa Martorana, de când biserica este supranumită „Martorana”.
Navele baroce, adăugate la sfârșitul secolului al XVII-lea, acoperă holul de la intrare. Interiorul spațios are trei nave, cu un cor susținut de coloane din clădiri normande anterioare situat deasupra intrării. Biserica Martorana impresionează prin extraordinarele sale mozaicuri bizantine, unele dintre cele mai valoroase din Italia care nu duce lipsă de astfel de opera de artă. Transformările baroce adăugate ulterior nu i-au știrbit farmecul, ci i-au oferit o identitate aparte.
San Cataldo și Santa Caterina d’Alessandria
La câțiva metri distanță se află San Cataldo, ușor de recunoscut datorită celor trei cupole roșii care au devenit unul dintre simbolurile Palermo. Simplitatea exteriorului contrastează puternic cu bogăția altor monumente din oraș, însă tocmai această sobrietate îi conferă un farmec aparte.
În apropiere pot fi vizitate și Santa Caterina d’Alessandria, un splendid exemplu de baroc sicilian construit între 1566 și 1596, precum și San Giuseppe dei Teatini, ridicată între 1612 și 1645, renumită pentru impunătoarea sa cupolă și pentru bogăția decorațiunilor interioare.
Piazza Bellini are o veche surpriză: săpăturile arheologice au descoperit zidurile punice ale vechiului oraș cartaginez, în 1948. Piazza Bellini este unul dintre acele locuri în care merită să te oprești pentru câteva minute. Nu doar pentru monumente, ci și pentru atmosfera sa liniștită, care contrastează cu agitația străzilor din jur.
Impresionanta Chiesa del Gesù – Casa Professa
Chiesa del Gesù (Casa Professa), construită în 1564 de iezuiți, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale stilului baroc din Palermo. Cupola a fost finalizată în 1683, iar decorul interior a fost realizat între 1658 și sfârșitul secolului al XVIII-lea. Fațada este decorată cu nișe ce adăpostesc statuile Fecioarei cu Pruncul, Sfântului Ignatie și Sfântului Francisc. Interiorul, în formă de cruce latină cu trei nave și capele laterale, îți fură ochii cu bogăția decorațiilor din marmură policromă, stucaturile elaborate și frescele delicate. La primul etaj se află Oratoriul din Sabato, decorat cu stucaturi unice și cu fresca „Încoronarea Fecioarei”.
Muzeul bisericii adăpostește „Comoara iezuiților”, o colecție de mobilier sacru, frontale, ostenzoare și obiecte din coral și argint realizate de meșteșugarii din Trapani în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
Piețele care dau suflet orașului
Dacă monumentele spun povestea trecutului, piețele tradiționale îți dezvăluie Palermo în varianta sa și mai dezinvoltă și plină de viață. Aici orașul este și mai zgomotos, colorat și autentic. Comercianții își laudă marfa cu pasiunea cultivată de generații, galantarele și mesele restaurantelor se întind până aproape de mijlocul străzii. Peste tot plutesc mirosurile de pește proaspăt, fructe, mirodenii. Zona cu mai ales de preparate siciliene arată și miroase într-un mod care îți poate deschide sau nu instantaneu apetitul.
Cea mai cunoscută este Ballarò, cea mai veche piață a orașului. Aici găsești aproape orice, de la fructe și legume până la pește, carne, condimente și nelipsitul street-food sicilian. Atmosfera este autentică și uneori copleșitoare, dar tocmai aceasta îi dă farmec.
Animată este și Mercato del Capo, aflat în apropiere de Quattro Canti. Și aici tarabele alternează cu mici trattorii și localuri în care preparatele sunt gătite chiar sub privirile clienților. Este unul dintre cele mai bune locuri pentru a încerca specialități locale precum arancine, panelle, crocchè sau celebrul pane con la milza. Seara, atmosfera se mută în Vucciria, piață devenită celebră pentru viața de noapte. Restaurantele, barurile și muzica transformă vechiul cartier comercial într-un loc plin de energie, unde localnicii și turiștii petrec până târziu. Aici merită să încerci preparate locale precum arancine, panelle, crocchè, cannoli sau granite, sunt la jumătate de preț!
Indiferent pe care o alegi, vei descoperi un Palermo autentic, la câțiva pași de marile monumente și de traseele turistice, pe străduțe labirintice..
Dincolo de traseele turistice obișnuite
Palermo are însă și locuri mai puțin cunoscute, care merită descoperite fără grabă.
Pentru un călător român, unul dintre ele este Via Butera, strada pe care și-a petrecut ultimele zile din viață revoluționarul pașoptist Nicolae Bălcescu. În 1852, când Bălcescu a murit în exil, clădirea găzduia și un hotel. Astăzi este parte a unui palat, Palazzo Butera, iar o placă de marmură amintește că aici s-a stins din viață, în exil, eroul Revoluției de la 1848. La doar câțiva metri se află o altă placă memorială, dedicată lui Giuseppe Garibaldi. În iulie 1860, Garibaldi și-a organizat de aici acțiunile care au contribuit la unificarea Italiei. Două destine, unul român și unul italian, reunite sub același acoperiș. Cum Via Butera se află foarte aproape de mare, merită să continui plimbarea până în vechiul port al Palermo.
Ai mai putea vizita în Palermo…
- Palatul Conte Federico – situat lângă Palatul Norman, Catedrala din Palermo și Piața Ballarò, păstrează un turn arabo-normand din secolul al XII-lea și îmbină stiluri arhitecturale diverse, tavane pictate din secolul al XV-lea, fresce baroce și mobilier original. Familia contelui Federico, descendentă din împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen, locuiește aici de secole.
- Museo Archeologico Regionale Antonio Salinas – unul dintre cele mai importante muzee arheologice din Sicilia, organizat în jurul unei elegante curți cu grădini.
- Catacombele Capucinilor – una dintre cele mai neobișnuite atracții ale orașului, unde sunt păstrate aproximativ 8.000 de trupuri mumificate, unele vechi de peste 500 de ani și încă îmbrăcate în hainele lor. Rosalia Lombardo este considerată „frumoasa adormită din Palermo”.
- Podul Amiralului – construit în 1113 peste râul Oreto, unul dintre cele mai vechi poduri medievale păstrate din Europa. Este unul din cele opt situri UNESCO din Palermo.
Sfaturi utile pentru vizitarea Palermo
Dacă intenționezi sitezi Palermo, merită să ții cont de câteva lucruri care îți pot face călătoria mai plăcută.
Alege perioada potrivită. Primăvara și toamna sunt cele mai bune anotimpuri pentru a descoperi orașul la pas. În lunile de vară, temperaturile depășesc frecvent 35 de grade Celsius, iar plimbările prin centrul istoric pot deveni obositoare.
Rezervă suficient timp. Chiar dacă multe dintre principalele atracții sunt concentrate în centrul vechi, Palermo nu este un oraș care se lasă descoperit în grabă. Două-trei zile sunt suficiente pentru obiectivele principale, însă patru sau cinci zile îți permit să-i înțelegi mai bine atmosfera și să faci excursii în împrejurimi, la Monreale, plaja Mondello sau Cefalù.
Vizitează principalele monumente cât mai devreme. La Catedrala din Palermo, la Palatul Normanzilor și mai ales la Capela Palatină cozile se formează încă din primele ore ale dimineții, în special în sezonul turistic.
Respectă regulile de acces în biserici. Pentru vizitarea lăcașurilor de cult este recomandată o ținută decentă. Accesul poate fi refuzat persoanelor care poartă pantaloni foarte scurți, fuste foarte scurte sau topuri decoltate.
Mergi cât mai mult pe jos. Centrul istoric este relativ compact, iar cele mai importante monumente se află la distanțe mici unele de altele. În plus, multe dintre cele mai frumoase descoperiri le vei face pe străduțele lăturalnice, nu neapărat pe traseele turistice. Să ai încălțăminte adecvată pentru piatră cubică.
Dacă închiriezi o mașină, informează-te despre zonele ZTL (Zona Traffico Limitato). În anumite intervale orare, accesul autoturismelor este restricționat în centrul orașului, iar încălcarea regulilor poate atrage amenzi consistente. Parcările din apropierea centrului sunt limitate și adesea aglomerate.
Ai grijă la trafic. Palermo este unul dintre cele mai aglomerate orașe din Italia, iar stilul de condus este haotic, mai ales dacă ajungi aici pentru prima dată. Chiar și ca pieton este bine să traversezi cu atenție, inclusiv pe trecerile de pietoni.
Fii pregătit pentru contraste. Palermo te va impresiona prin monumentele sale și, uneori, te va dezamăgi prin indiferen față de spațiul public. Nu lăsa însă aceste imagini să îți definească întreaga experiență. Frumusețea orașului se descoperă dincolo de aparențe.
Sunt șapte situri UNESCO chiar în Palermo: Palazzo dei Normanni și Capela Palatină, Catedrala și bisericile cu influențe arabo-normande: Santa Maria dell’Ammiraglio (La Martorana), bisericile San Giovanni degli Eremiti și San Cataldo. De asemenea, sunt incluse în patrimoniul UNESCO și Palatul Zisa și Podul Amiralului, care reflectă arhitectura normandă și elemente islamice.
Comparativ cu Palermo – și, de altfel, cu alte orașe din Sicilia, multe orașe din România par mai curate. Cu toate acestea, la plecare îți rămân statuile și cupolele, palatele, piețele pline de viață, mozaicurile bizantine, lumina aurie și acea revelație că ai descoperit unul dintre cele mai autentice orașe ale Mediteranei.
Palermo nu este perfect, nu te cucerește din prima. Dar s-ar putea să nu-l mai uiți niciodată. Tu ce părere ai?
Rămâi la curent cu noile ghiduri turistice documentate, știri interesante, impresii sincere și reportaje exclusive, te așteptăm pe Facebook și Instagram . Mulțumim pentru Like și Share !
Visează, Iubește, Călătorește!
Drum bun!
