Despre satul lui Ciprian Porumbescu, un (alt loc) emoționant pe care nu trebuie să-l ocolești când ai ajuns în Bucovina.

Bucovina este o destinație pentru suflet și despre suflet, îți dai seama de aceasta când vizitezi mănăstirile și bisericile vechi, îi cunoști tradițiile, guști din bucatele locale sau ajungi în satele vechi.

Pierdut printre dealurile și văile line ale Bucovinei, un sătuc pare că ține timpul în loc. Se vede aceasta în gospodăriile cu case vechi, din chirpici și acoperișuri din șindrilă, cu pridvoare sculptate și garduri din lemn bătut de multe ploi. Geamurile caselor sunt cât o palmă, iar casele modeste sunt înfrumusețate cu motive tradiționale. Ulițele sunt strâmte și alambicate, unele în pantă, iar pădurea care-l înconjoară e deasă și misterioasă, oare cum a rezistat? Și, dincolo de adierea vântului, aerul parcă vibrează cumva… pe diverse tonuri de liniște. Este fostul sat Stupca, acum Ciprian Porumbescu, unde a crescut, a trăit, a învățat și iubit marele compozitor bucovinean.

Am ajuns la ora amiezii la poarta casei în care a copilărit Ciprian Porumbescu și am pătruns cu destulă sfială în curtea care părea goală. Pustii fuseseră și satul și mare parte din drumul de până aici. E început de toamnă și oamenii sunt probabil la câmp, prin ogrăzi, iar păsările călătoare deja își cântă dorul în alte zări. Livada din curte se răsfață sub soarele călduț, merele plesnesc grele pe ramuri, un fluturaș exersa zigzaguri prin aerul cu miros fructat. Oare cum era aici acum un secol și jumătate?

“Bine ați venit la casa unde a trăit Ciprian Porumbescu!”, mă trezește din visare o voce blândă venind din spate. Abia apuc să răspund, că muzeografa începe să povestească despre loc, oamenii săi și faptele lor. Timp în care urc în pridvor și pătrund în holul scund. Lumina de toamnă trece prin perdelele de borangic, punând “sub reflector” tablourile, covoarele și obiectele vechi, uzuale într-o gospodărie de la țară de acum peste 100 de ani. O sobă veche într-un colț, o ladă de zestre, o laviță, un scrin, covoare de lână… Piese de mobilier, mai mult sau mai puțin tradiționale, ustensile și pianul care i-a aparținut sorei compozitorului se numără printre exponatele de aici. Vrei nu vrei, te transpui cumva în povestea casei, locului, a oamenilor care au trăit aici…

Locul acesta – și satul – au multe de arătat celor care iubesc muzica și istoria. Știți că povestea lui Ciprian Porumbescu nu e nici pe departe una veselă, compozitorul a murit la nici 30 de ani răpus de o boală care în prezent este vindecabilă, de tuberculoză.

A murit în brațele tatălui, preot ortodox în sat, și ale sorei sale Măriuca. A lăsat în urmă o poveste de dragoste neîmplinită, exemplul patriotismului și creația muzicală unică. Ciprian Porumbescu și-a iubit atât de mult satul și casa părintească încât chiar și în cele mai frumoase destinații din lume, în Italia și în Austria, visa la ele cu dor.

Eram legat cu atâta duioșie de patria mea, de casa mea părintească, încât îmi cădea întodeauna greu să mă îndepărtez de ea, chiar și pentru scurtă vreme. Că această patrie, această casă părintească, adică apropierea de cei dragi mi-a devenit tot mai scumpă, se înțelege de la sine.”- C. Porumbescu

Nu contează că această casă memorială pe care o vizitezi azi este doar o anexă a gospodăriei, singura care a scăpat de bombardamentele din cel de-al doilea război mondial. Locul are o energie specială. Poate fi de la fotografiile care te introduc în povestea scurtă de viață, dar atât de intensă și plină de suferință, a compozitorului. Dau, mai curând, de la cea mai cunoscută operă a compozitorului care răzbate dintr-un patefon vechi.

Contează poate mai mult că ultima dorință i-a fost îndeplinită lui Porumbescu și că “mândrul nostru tricolor” îi este mereu aproape, așa cum și-a dorit.

Dincolo de poveștile adevărate despre dragoste și destin, aici ai multe de aflat dacă știi și vrei să asculți. Probabil că nu există un loc mai bun pe această lume pentru a asculta „Balada pentru vioară și orchestră” cunoscută și ca „Rapsodia română pentru orchestră”, decât în casa memorială a lui Ciprian Porumbescu. Ascultată oriunde ai fi, această operă de o profunzime, o tristețe și o delicatețe răscolitoare îți va trezi dorul și-ți va oferi, poate, un răspuns la întrebarea “unde este locul meu și de ce anume sunt legat mai mult?”. Dacă nu ai primit un răspuns, vino aici, între dealurile Bucovinei, vei afla cu siguranță !

Casa memorială „Ciprian Porumbescu” a fost inaugurată în anul 1953 și e singura clădire care s-a păstrat din fosta casă parohială a satului Stupca. A fost locuită de familia preotului Iraclie Porumbescu, în perioada 1865–1884. Cele două încăperi care au mai rămas găzduiau cancelaria preotului şi bucătăria de vară și reconstituiesc atmosfera de epocă, prin intermediul unor exponate autentice. Pe o bârnă din tavanul casei încă se mai poate observa semnătura lui Ciprian Porumbescu (1853–1883), scrijelită cu briceagul pe când era copil. Aici a creat cea mai mare parte din compoziţiile sale muzicale, rămase până astăzi de neegalat.

În fostul sat Stupca trebuie vizitate și Muzeul Memorial „Ciprian Porumbescu și cimitirul.

Muzeul „Ciprian Porumbescu” a fost inaugurat în 1971 și este găzduit într-o clădire impozantă în stil neoclasic, care datează de la începutul sec. XIX. Amplasat într-un parc cu arbori seculari, muzeul are exponate veritabile precum pianul, violoncelul și bagheta lui Ciprian Porumbescu, albumul „votiv” oferit de Ciprian iubitei sale Berta Gorgon, fotografii, tipărituri. Sunt evocate momentele semnificative din viaţa şi activitatea celui care a dăruit muzicii româneşti operei nemuritoare: Baladă pentru vioară şi pian, Cântecul Tricolorului, opereta Crai Nou, Imnul Unirii (Pe-al nostru steag) şi alte aprox. 300 de piese muzicale. Cripta Familială cuprinde mormintele lui Ciprian şi Iraclie Porumbescu și ale celorlalţi membri ai familiei. Așadar, o vizită în fostul sat Stupca- astăzi Ciprian Porumbescu, este pur și simplu obligatorie dacă ai ajuns în Bucovina.

Satul Ciprian Porumbescu este localizat la 24 km de municipiul Suceava şi la 23 km de Gura Humorului, pe DN 17 Suceava spre Ilişeşti, apoi pe DJ 178 spre comuna Ciprian Porumbescu. Trebuie să fiți atenți la drum, sunt puține indicatoare, din nefericire!

Sper că ți-a plăcut și acest articol și că te-a inspirat ! Intră în povestea noastră, vino cu noi pe Facebook !și pe Instagram! Îți mulțumim pentru Like și Share, așa ne arăți că apreciezi ceea ce facem din pasiune 🙂!

#consilierturism #triptips #sfaturidecalatorie #top2018 #inspiratie #romania #iubimromania #travel #travelblogger

Visează, iubește, călătorește! ® Drum bun!

Pin It on Pinterest

Share This