Imbatabila Cetate a Făgărașului, una dintre cele mai frumoase fortărețe din lume

Toate bastioanele, turnulețele și șanțurile de apărare care înconjoară cetatea nu ar fi putut să o apere de nepăsarea oamenilor și de trecerea timpului, dar Cetatea Făgărașului a avut norocul să fie iubită de comunitatea locală, fiind reabilitată atât de bine, deși nu în totalitate, încât nu-ți vine să crezi că are jumătate de mileniu.

Cu o imagine demnă de filmele cu cavaleri medievali și domnițe zăvorâte în turnuri,Cetatea Făgărașului nu putea trece neobservată în epoca globalizării, fiind clasată,  într-un studiu publicat de Huffington Post, pe locul doi în topul celor mai frumoase castele din lume, după vestitul Neuschwanstein, Germania. Cetatea, amplasată chiar în mijlocul orașului Făgăraș, pe un teren, altădată mlăștinos, a triumfat asupra timpului, după ce nu a fost învinsă niciodată în zecile de asedii la care a fost supusă.

Te impresionează prin trăinicia construcției și simplitatea sa, este un exemplu de lucru bine făcut care-ți dă siguranță în timp. Căci, nu-i așa, lucrurile de durată se clădesc cărămidă cu cărămidă, cu responsabilitate, pe o temelie solidă ca și stânca.

Cetatea Făgărașului este vie, plină de viață, căci e vizitată, admirată, la modă și în ton cu vremurile – are rețea Wi-Fi și aplicații pentru smartphone, găzduind și diferite manifestări menite să o mențină în atenție. Sunt trasee cu plăcuțe cu informații, ghiduri audio (contra cost) și toalete.

Așadar, merită vizitată Cetatea Făgărașului, îți va plăcea!

Păzit de bastionul Toboșarului, Turnul Thomory a fost ridicat la inițiativa primului căpitan al cetății, Paul Chomory, atestat în funcție în anul 1506. Acest turn a fost folosit drept pivniță (nivelul I), dar și ca locuințe pentru ofițeri și familiile acestora.

La umbra zidurilor puternice, circuitul Cetății Făgărașului continuă cu Turnul Roșu, primul care a fost construit pe la jumătatea secolului al XIV-lea. Având ziduri cu o grosime de trei metri și un diametru de nouă metri, Turnul Roșu este și cel mai înalt din Cetatea Făgărașului. Turnul Roșu era foarte important dacă avem în vedere faptul că găzduia nu doar pivnița ci și tezaurele (la etajul II), dormitoarele domnești (etajul III), birourile de vară (etajele IV și V) și punctul de observație ( etajul VI).

Turnul Negru a fost ridicat la inițiativa domnitorilor Țării Românești Mircea cel Bătrân și Vlad Țepeș, care au deținut Țara Făgărașului din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, fiind terminat abia către finele secolul al XVI-lea. Turnul Negru a găzduit, la ultimul nivel, „Casa Doamnei”, apartamentul soției domnitorului.

Turnul Temniței găzduiește la subsol sala de tortură. La ultimul etaj, pe locul vestitei închisori comuniste, este organizată o mică expoziție multimedia în amintirea suferințelor acestora.

Prima atestare documentară a Făgăraşului a fost într-un act emis în martie 1291 de către Andrei al III-lea, regele Ungariei, deși descoperirile arheologice atestă faptul că zona a fost locuită încă din epoca bronzului.

Alături de cetățile de la Breaza şi Comăna de Sus, cetatea Făgărașului făcea parte dintr-un sistem de fortificaţii din stânga Oltului. Cetatea Făgăraşului a fost ridicată probabil în secolul al XII-lea, afirmaţie susţinută şi de descoperirile arheologice din deceniile trecute.

Datorită poziției sale, Făgăraşul se va dezvolta constant și va obține statutul de târg  în anul 1413, iar în 1539 voievodul originar din Comăna Făgăraşului, Ştefan Mailat, îi acordă noi privilegii, prin care erau stabilite obligaţiile şi drepturile târgoveţilor făgărăşeni. După ce actele emise de Ștefan Mailan au ars, principele transilvănean Ioan Sigismund a reconfirmat, în anul 1567, privilegiul acordat anterior.

Ţara Făgăraşului a fost stăpânită de către domnitorii Ţării Româneşti cu mici întreruperi, timp de aproape un secol. Această stăpânire a început la anul 1368, prin pacea dintre Vladislav Vlaicu şi regele Ludovic I, au urmat Dan I, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, fiind încheiată odată cu înlăturarea de la domnie a lui Vlad Ţepeş (1462). A fost o stăpânire de drept – atestată în titulatura domnitorilor prin termenul „dux Fugrus” (duce de Făgăraş) –, cât şi de fapt, prin daniile şi ridicările la rangul de boier a credincioşilor acestora.

În anul 1528, intra în posesia Făgăraşului nobilul Ştefan Mailat.

După Mailat, cu unele întreruperi, Ţara Făgăraşului a fost stăpânită de către principii ardeleni sau de rudele lor, pentru ca din octombrie 1599, odată cu luarea în stăpânire a cetăţii, să intre în posesia domnului muntean Mihai Viteazul.

În anul 1599, cetatea Făgărașului și-a deschis porțile în fața lui Mihai Viteazul, pornit să unească cele trei Țări Românești. Mihai Viteazul a dăruit, ulterior, cetatea soției sale, Doamna Stanca, care a organizat baluri și serate muzicale, la care participau nobilii locali. În anul 1600, după  bătălia de la Mirăslau, Mihai Viteazu s-a întors la Cetatea Făgărașului pentru a lua tezaurul Țării Românești, adăpostit aici, plus o parte din artilerie.

După moartea lui Mihai Viteazu, Țara Făgărașului a intrat în stăpânirea principilor Transilvaniei, iar cetatea a devenit fortăreaţă militară. Doamna Stanca a ajuns prizonieră a Cetății.

În anul 1614, principele Gabriel Bethlen a acordat privilegiul breslei olarilor de a funcționa în oraș și cetate, urmând pietrarii și cismarii.

Reparații se fac la cetate în perioada 1630-1648 în timpul domnii lui Rackozy I.

În anul 1658, oraşul a fost asediat de armata otomană condusă de Mehmet Paşa, împreună cu oştile Moldovei şi Ţării Româneşti. Cu acest prilej, suedezul Conrad Iacob Hildebrandt nota că „Făgăraşul este un oraş întărit, aşezat într-un şes larg, pe un teren mocirlos şi înzestrat cu tot felul de întărituri, aşa încât poate fi considerat ca una din cele mai de seamă cetăţi ale Transilvaniei”.

În timpul domniei lui Apaffy I ( 1662-1690), aici au fost primite delegații și ambasadori ai Țărilor Române, Imperiului Otoman, Franței, Poloniei și Imperiului Habsburgic.

        

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, aici a funcționat o monetărie, fiind emiși ducați de aur cu stema Făgărașului.

La 26 aprilie 1685, s-a semnat documentul alianței antihabsburgice între regele Franței, Ludovic al XIV-lea și M Apaffy I.

În luna mai 1688, la Cetatea Făgărașului s-a întrunit Dieta Transilvaniei, care a ratificat declarația de supunere a lui Apaffy I către Leopod I, împăratul austriac.

Trei ani mai târziu, aici este aprobată Diploma Leopoldină.

Începând cu sfârşitul secolului al XVII-lea, Ţara Făgăraşului, ca şi întreaga Transilvanie, s-a aflat sub stăpânirea Imperiului habsburgic( 1691-1867), iar mai apoi a Imperiului austro-ungar( 1867-1918).

În perioada comunismului, Cetatea Făgărașului a fost transformată într-o închisoare de temut în care au fost torturaţi deţinuţii politic.