La 10 kilometri de Sibiu, pe malul râului Argintului (Silberbach) și pârâului Ursului (Bärenbach) se află un orășel pitoresc, vechi, cu rădăcini germane, cu o istorie zbuciumată și cu urme palpabile ale trecerii ei, Cisnădie.

Cisnădie este un loc pe care nu trebuie să-l ratezi dacă îți place istoria și te interesează în mod deosebit poveștile săsești, legendele și bisericile fortificate.

Și chiar dacă nu ești interesat în mod special de istorie, tot îți va plăcea această urbe cu ale sale case vechi, văruite în culori vesele și cu biserica fortificată care arată ca desprinsă din cărțile de povești. Biserica din Cisnădie este de altfel principalul obiectiv turistic al acestui oraș cunoscut în țară și pentru covoarele sale și pentru hainele de blană, dar asta nu înseamnă că este și singurul. Muzeul Industriei Textile, încorporat în Biserica fortificată, este unic în România.

Localitatea Cisnădie, aflată la poalele Măgurii Cisnădiei (Götzenberg), a fost înființată de coloniștii germani aduși aici în secolul al XII-lea la porunca regelui Géza al II-lea al Ungariei pentru a apăra graniţele regatului de invaziile cumanilor, pecenegilor și tătarilor. Numită în dialectul săsesc Hielt, Hilt sau Helt, iar în germană Heltau, localitatea este atestată documentar în anul 1204.

Fortăreața cu șanțuri cu apă și turnuri de apărare

Biserica fortificată, care purta hramul Sfintei Walpurga (o misionară canonizată, sărbătorită pe data de 1 mai), a fost construită în secolele XII-XIII, în stil romanic. Atacul devastator al turcilor din anul 1493 a mobilizat comunitatea din Cisnădie să ia în seamă cu cea mai mare responsabilitate fortificarea temeinică a bisericii din sat. Țăranii au înălțat multe turnuri şi bastioane, au amenajat camere pentru depozitul alimentelor și luptau atunci când era cazul. Între zidurile cetății-biserică era și obișnuita “cameră a slăninii”, unde accesul era permis o dată pe săptămână. Proprietarul slănii tăia cât credea că are nevoie pentru șapte zile, apoi ștampila capătul, deși nu înțeleg de ce făcea asta de vreme ce cămara era sigilată…

Între zidurile cetății era dosită, spune legenda și avuția comunității, strânsă pentru a oferi “bani albi pentru zile negre”, devenită între timp foarte celebră: “Comoara de la Cisnădie”. Totul era păzit de zidurile groase ale bisericii evanghelice, înăuntrul cărora se ascundeau femeile, bătrâniii și copiii când dădeau năvală prădătorii, iar bărbații în putere îi apărau cu toate forțele. De altfel, nu ai cum să nu observi gurile de tragere, pe unde se strecurau armele sătenilor asediați. Fortificaţia care înconjoară biserica a fost clădită în perioada 1430-1530, aceasta fiind construită din două curtine concentrice întărite de turnuri, bastioane şi şanţuri cu apă. Curtina interioară are galeria de luptă susţinută pe arce din cărămidă.

Premiere

Seamănă cu cetatea de la Prejmer. Prima impresie pe care ți-o lasă este că te afli în curtea interioară a cetății țărănești de la Prejmer, din apropierea Brașovului. Turnul de poartă al curtinei interioare, plasat pe partea de nord, era unit printr-un coridor de apărare cu un al doilea turn de poartă, cel al curtinei exterioare. O capelă circulară a fost înglobată în partea de sud-vest a bisericii.

Se distinge turnul romanic masiv, înalt de 59 de metri, cu orologiul său care dă și acum ora exactă și o face încă din anul 1868, deși un ceas mai vechi exista deja în secolul al XV-lea. Turnul clopotniţă este însă mult mai vechi. A fost ridicat în 1425 și modificat în 1751, fiind distrus de mai multe ori de foc și de trăsnete, motiv pentru care aici a fost montat, în 1795, un paratrăsnet meșterit la Hamburg. Turnul clopotniță al bisericii din Cisnădie a găzduit primul paratrăsnet din Transilvania. Dar, cu secole mai devreme, în anul 1425, acesta a fost primul turn cu ceas din Transilvania, înconjurat de două ziduri de apărare, cel interior având și încăperi pentru păstrarea proviziilor. Așadar, mai multe motive de mândrie pentru mica biserică, în vreme ce locuitorii din Cisnădie erau meșteri vestiți pentru uneltele agricole fabricate aici, mai ales pentru seceri. Primele două etaje ale turnului sunt boltite în cruce, accesul între acestea făcându-se prin scări săpate în pereți, ziduri care la parter măsoară trei metri. Etajul al cincilea găzduiește clopotniţa, în ziduri fiind montate opt ferestre geminate, câte două pe fiecare latură.

De-a lungul timpului, biserica fortificată a fost modificată în mai multe etape: în sec. XII-XIII a fost ridicată basilica în stil romanic, între secolele XV-XVI au fost adăugate elementele gotice, ulterior fiind înălțată și modificată din nou. Se spune că la Cisnădie a fost cel mai complex sistem de apărare de care deținea o cetate ţărănească. Câteva dintre vechile turnuri de apărare ale bisericii fortificate s-au păstrat până în zilele noastre: „Turnul Școlii”-unde aveauloc cursuri chiar și în timpul asediilor, „Turnul Paznicului”, „Turnul Primăriei”, „Turnul Slăninii”, „Turnul Faurilor de Seceri”, și turnul din grădina casei parohiale.

Biserica găzduiește acum adevărate comori culturale, precum altarul din secolul al XVI-lea, pictat de Vicentius Cibiniensis, o cristelniță gotică, din bronz, iar unul dintre clopote datează din 1664. În prezent, în biserica din Cisnădie se află montat vechiul şi valorosul altar cu “Madona din Bruiu” de Veit Stoss.

Legenda de la Cisnădie

Legată de parastrăsnet este și legenda locului, cea Tezaurului de la Cisnădie. Comoara, despre se spune că era apărată de un sistem complicat de uși false, era un secret transmis din tată în fiu, locul depozitării ei fiind cunoscut de extrem de puțini oameni. Cum biserica a tot fost lovită de trăsnet, până la urmă s-a montat un paratrăsnet plătit cu o parte din comoara a cărei scop era să fie folosită doar în caz de maximă urgență, când nu mai existau alte resurse. Turnul a mai fost atins de trăznet, dar nu a mai luat foc, dovadă că investiția a fost una foarte bună.

Un afiș din biserică ne lămurește (o parte din) povestea comorii. Este vorba despre obiecte de cult foarte prețioase, din aur și argint, care, fiind atât de valoroase, erau folosite doar la ocazii speciale, fiind adăpostite în diferite locații știute doar de slujitorii bisericii. Vreme de peste 250 de ani, vasele de cult din metale prețioase au fost adăpostite în Zchatzkammer, o cameră zidită după niște pereți din absida sudică. Acesta este motivul pentru care obectele de cult care făceau parte din Comoara de la Cisnădie au scăpat de efectele reformei religioase, când multe dintre obiectele de cult din alte biserici catolice au fost topite. Comoara, cu toate poveștile despre cloșca cu pui de aur și blesteme, s-a mărit la finele secollal XVII-lea cu piese baroce. Abia în anul 1793 piesele liturgice au fost scoase din ascunzătoare, dar pentru a fi mutate în alte locații secrete. În anul 1915, piesele au fost date în custodie Muzeului Brukenthal din Sibiu.

Sper că te-am convins că merită să vizitezi acest loc încărcat de istorie și legende. Nu uita că în apropiere este un alt obiectiv deosebit, ca istorie și amplasare, biserica din Cisnădioara, situată pe un deal de unde ai chiar și Munții Făgăraș la picioare. Asta ca să nu amintesc de Sibiu și de împrejurimile sale.

Visează, iubește, călătorește, trăiește, alături de noi! 

Drum bun!

Galerie foto din Cetatea Cisnădie, mai jos.

 

 

 

 

Pin It on Pinterest

Share This