O zi plina in valea Otzal: spa la Aqua Dome si sofat prin Passo Rombo – Timmelsjoch

Dupa o zi de leneveala in bazinele Aqua Dome din Längenfeld – Austria, pe valea Ötztal, am dat curs provocarii prietenilor… coboriti cu pofta de aventuri de pe ghetarul Solden si am ales sa continuam… sa nu punem „osul la treaba”, ca doar eram in vacanta. In lipsa echipamentului specific, nu am mers cu bicicletele (exista destule trasee special amenajate), nu am facut rafting pe raul Inn, sau canyoning in zona, activitati promovate pe aici cand se duce pe „apa sambetei” zapada.

Am purces la drum…pe patru roti, hai-hui prin Alpi pana la lasarea intunericului, cand ne-am intors la resedinta „de vacanta” – Innsbruck.

 

Complexul Aqua Dome e alimentat de izvoare termale, apa din bazine are peste 34 grade Celsius

Am pornit asadar „catinel” catre unul dintre cele mai frumoase drumuri alpine din Europa, supranumit si „Poarta secreta a Alpilor ” Passo Rombo alias Timmelsjoch, care face legatura intre „nordul si sudul Europei”, Tirolul de Nord si de Sud ( in fapt Austria si Italia ).

Sosea alpina la 2.509 metri altitudine. Construit intr-un timp foarte scurt chiar si pentru austrieci – care se mandresc cu asta – in 4 ani si fix la termenul anuntat initial, Timmelsjoch este o ruta alpina ce ajunge pana la altitudinea de 2.509 metri. La italieni se pare ca lucrarile au durat ceva mai mult, dar si terenul ar fi mai accidentat. De fapt, acest drum a fost doar modernizat ca la carte (lucrari finalizate in 1955, dupa ce s-a muncit efectiv timp de 17 luni din cei 4 ani, din cauza vremii nefavorabile) pentru ca el exista de mii de ani, legendele locului spun ca a fost una dintre rutele preferate de catre traficanti.

Este un pic cam ciudat sa platesti accesul pentru drum in Austria, tara unde vineta este de ajuns pentru a nu avea probleme la volan daca ti-ai platit darile :), dar a meritat. Pe drum, peisaje de basm, curbe in ac de par, vegetatie tot mai pitica pe masura ce urcam si masina parca tragea mai greu. Eram „incurajati” de biciclistii echipati ca la „Turul Frantei” precum si de motociclistii zelosi. Curgeau apele pe biciclistii indarjiti de parca le iesea sufletul dar nici unul nu se dadea batut, chit ca unii erau trecuti de prima tinerete. Deh, antrenamentul!

Ruta alpina, mai putin practicata de automobilisti, e preferata astfel de biciclisti si motociclisti – in anul 2012 fiind inregistrate oficial pe acest drum aproximativ 94.000 de autoturisme si 82.00 de motociclete. Cifrele sunt in crestere fata de 2011, astfel ca nu pot sa nu remarc ca „poarta” care acest colt de Tirol nu mai e chiar asa de necunoscuta….

Urcam si ne intampinau peisaje demne de Romania: verdele crud al padurilor, cer adanc, senin „stropit” de norisori, din cand un cand mici paraie, apoi palcuri de vegetatie alpina si tot felul de animalute greu de prins cu aparatul foto iti „faceau cu ochiul” printre stanci. Asta pana cand „Mr. and Mrs. Castor” (cred ca si ei erau, in vacanta de vara :)) ne-au ales sa se dea in spectacol,  la peste 2.000 metri altitudine si la aprox 50-60  de metri departare de noi.

Ne-am oprit pentru „a savura” peisajul de mai multe ori pana in varf, la 2.509 metri.

Pe aceste inaltimi, ultimul lucru la care te astepti sunt elementele de arhitectura sau muzee. Dar ele exista, in acest peisaj montan batut de vanturi reci ivite din senin care-ti amintesc cat de aproape esti de cele mai inalte varfuri din zona, devenind o atractie turistica in sine.

De aici, la picioare ai Alpii Tirolezi, Tirolul de Nord si de Sud, te simti mic si parte a acestei lumi frumoase, oarecum inaccesibile prin amploarea sa, o lume mareata si …unica…  Nu esti neaparat pregatit sa gasesti atatia conationali pe aceste drumuri spectaculoase, ne salutam cu farurile, cu sepcile… la inaltime,  destul de departe de casa, ceea ce e reconfortant si optimist, o sa-mi dati dreptate… Oricum, peisajul seamana cu cel de pe Transalpina noastra sau cu cele de pe Transfagarasan, cu toate ca perspectiva de ansamblu este (un pic) mai ampla aici.

Ne-a prins seara pe drumuri si ne pastea foamea..dupa o zi palpitanta in aerul dur de munte. Am uitat ca in weekend lumea din zona se culca devreme ( foarte devreme), asa ca am riscat sa ramanem flamanzi. Duminica seara, la ora 21 fix nu mai ai unde sa mananci la pensiunile si restaurantele din zona, asa ca singura solutie a fost un bistro din Innsbruck, locul cartierului general de vacanta.

Cum se lucreaza iarna

E bine de stiut!

• se plateste taxa de acces pentru Passo Rombo: de la 14 euro pentru un autoturism mic, sunt anumite restrictii pentru masinile mari, ciclistii sunt avertizati ca merg pe Timmelsjoch pe riscul lor.

• drumul este deschis de regula din iunie pana la finele lui octombrie in fiecare an ( in caz ca o permit conditiile meteo).

Dar sa revin la Aqua Dome. In cateva cuvinte: e de vis, relaxant, civilizat si foarte curat. La fiecare ora, doctorul de la punctul de prim-ajutor lua probe din fiecare bazin cu apa termala si din piscina cu apa rece, pe care le ducea imediat la laborator….Apa termala izvoraste din muntii invecinati, fiind adusa prin conducte la Aqua Dome, unde te bucuri de ea la o temperatura de 34-36 de grade Celsius. Sunt 3 bazine exterioare „cocotate” pe o structura de metal, fiecare cu alte proprietati chimice si terapeutice, doua dintre ele functionand in acelasi timp si ca jacuzzi. Din piscina interioara se poate ajunge inot in aceste „cazi” uriase exterioare, chiar si pe timp de iarna.

In complex exista si un restaurant – open bar cu preturi rezonabile si cu multe salate (fel de bucate prea putin la moda prin tarile germanice, se pare)- precum si mai multe camere de relaxare, masaj, tratamente cosmetice si alte traznai pe care nu le-am testat insa.

Per ansamblu, arhitectura sa moderna, bazinele ample (acoperite si in aer liber) se incadreaza perfect in peisajul montan din Valea Otzal. La proiectarea ansamblului, arhitectii „s-au jucat” cu elementele din sticla, otel, piatra si lemn pentru ca totul sa reflecte cele mai bine lumina zilei.

Daca nu esti cazat aici, se intra cu o cartela, esti taxat la ora, platesti la urma pentru cat ai stat.

Sper sa revin in zona!