Cinci obiective turistice unice de la poalele Parângului de vizitat într-o singură zi

Sunt cel puțin cinci obiective turistice unice de la poalele Părângului numai bune de vizitat într-o singură zi, peștera Muierilor și Peștera Polovragi fiind doar două dintre ele.. Te așteaptă aici nu doar două peșteri vestite ci și cele mai abrupte chei și un lăcaș de cult vechi de peste jumătate de mileniu. Și una dintre cele mai frumoase șosele din țară, Transalpina,

Odată ajuns aici îți vei da seama că este o idee bună să alegi să petreci un weekend nu foarte departe de București, la nici patru ore de mers, în inima naturii, la poalele Parângului, în Oltenia. Alături de sălbăticia naturii, bogăția culturală și de bisericile și mănăstirile vechi și frumoase, Oltenia merită vizitată și pentru peșterile sale.
Există mai multe peșteri aici, dar două dintre ele- Polovragi și Muierilor- sunt printre cele mai vizitate din țară. Fiecare are o istorie care se pierde în negura timpului, e atestată arheologic, legende vechi și povești mai noi, care le fac atât de atractive încât nu mai au nevoie (prea multă) prezentare.
Peșterile Polovragi și Muierilor sunt destul de accesibile din București și pot fi vizitate “la pachet” cu alte obiective turistice, Cheile Oltețului și Mănăstirea Polovragi. Toate sunt localizate în Baia de Fier, probabil singura comună din țară care se poate mândri cu patru obiective turistice. Unde mai pui că unul dintre acestea este cel mai vizitat obiectiv speologic din România.
În plus, peșterile Polovragi și Muierilor sunt foarte aproape una de alta, poți parcurge chiar și pe jos drumul dintre ele, oricum le poți vizita în aceeași zi. Pe drum, fă-ți timp să te bucuri și de locurile sălbatice și destul de liniștite de la poalele masivului Parâng și al muntelui Căpățâna, de Cheile Oltețului. Odată ajuns aici nu ai decât să te încarci de energie și să-ți pui întrebarea „de ce nu am vizitat acest loc până acum?!”.

Peștera lui Zamolxe-Peștera Polovragi

Am ajuns la peștera Polovragi în una din cele mai călduroase zile din an și nu mai e nevoie să spun că nu aș fi părăsit-o până către lăsarea serii. Deși umiditatea din peșteră ajunge și chiar depășește 90%, temperaturile se mențin la 9 grade Celsius. Trebuie să recunosc că nu e chiar cea mai spectaculoasă peșteră din țară, dar Polovragi îți oferă câteva experiențe unice. Are o aură de mister și o energie pe cale le simți de cum ai pătruns în ea, simți ceva chiar dacă nu ai citit nimic despre ea înainte. Polovragi este supranumită „Peștera lui Zamolxe (Zamolxis)”, locul unde se spune că acest personaj legendar al geto-dacilor obișnuia să trăiască. “Zamolxis ieșea atât de rar din peșteră, încât cei care-l vedeau credeau că a înviat”, ne spune ghida de la Polovragi. Peștera asta misterioasă a alimentat poveștile despre vârsta matusalemică a lui Zamolxis, despre planta cu puteri tămăduitoare care creștea în zonă, polovraga, despre tunelurile subterane folosite de daci pentru a comunica cu vechea capitală, Sarmisegetusa… Îți aduci aminte de vremurile când romanii mergeau pe deasupra, pe Transalpina, iar dacii se adăposteau pe dedesubt, prin canalele subterane ale peșterilor, săpate de ape în solul calcaros.

Călugării au ales peștera Polovragi pentru a se ascunde de lumea dezlănțuită și ne-au lăsat ca amintire imaginea condiției de muritor ( foto sus). Alții au căutat pe aici arginți, au umblat după comori “lumești”, după aurul dacic. “Scaunul lui Zamolxe”, rădăcinile de polovragă împietrită, sălile cu nume sugestive și altarele fac din această peșteră un obiectiv de neratat în zonă.

Liliecii cu potcoavă, „rezidenți” permanenți ai Peșterii Polovragi. Încă de la intrare, în dreapta sus, te întâmpină vedetele înaripate ale peșterii, micuții lilieci mâncători de gâze din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus. Liliecii din micuța colonie din peștera Polovragi sunt numiți popular “lilieci cu potcoavă” datorită pliului în formă de potcoavă care le înconjoară nasul și care îi ajură la localizare. Sunt micuți, timizi și greu de prins bine în fotografii, mai ales când se ascund în firide pentru a-și alăpta în liniște puii. Se hrănesc cu ajutorul infrasunetelor și pot prinde 10-15 gâze pe minut, în special țânțari.

După “întâlnirea” cu liliecii potcoavă, urmează explorarea peșterii, pe traseul permis. Nici măcar un kilometru de galerie nu este deschis publicului, dar locul e cu adevărat unic. Calci pe stalagmite, chiar dacă nu îți dorești asta, te strecori printre stalactite cu forme care îți trezesc imaginația… Formațiunile calcaroase prind contururi nebănuite sub lumina difuză, apa picură pe ele și de pe ele, peisajul underground e în continuă formare. Unii ar spune că stalactitele plâng după libertatea demult pierdută a dacilor, după vremurile apuse când nu doreau să se predea. Sus, pe munte, chiar deasupra intrării în peșteră se află ruinele vechi cetăți dacice „Cetățuia”.

Nu chiar așa departe te ademenește Transalpina, drumul romanilor greu de oprit în marșul lor către noi teritorii. Sub pământ, drumurile legendare ale dacilor, galeriile pe care mergeau chiar și până la Sarmizegetusa Regia
“Scaunul lui Zamolxe”, “Bolta însângerată”, “Camera Albă”, “Sala Divină”, “Scheletul” desenat de călugări și „Izvorul Speranţelor„, care nu seacă niciodată așa cum speranța moare ultima sau deloc te lasă să-ți imaginezi propriile scenarii la Polovragi. Pășești în peșteră pe urmele asceților, chiar a sfinților, departe de lumea dezlănțuită. Aici, unii au căutat comori, alții și-au pierdut viața… Relieful carstic a dus la construirea unei rețele de galerii suprapuse la Peștera Polovragi și, atunci când plouă, apa râului Olteț urcă prin canalele subterane și inundă peștera. Oltețul este cel căruia îi datorăm acest loc și cheile care îi poartă numele.

Cheile Oltețului. Odată ce ieși la lumină te întâmpină pereții abrupți, aproape verticali, ai Cheilor Oltețului și, cu puțină atenție, poți auzi cum apa râului murmură jos. Oltețul își face loc printre cei doi munți abia zărindu-se jos, printre ramurile castanilor și fagilor, în hău. Poți să faci o drumeție ușoară prin Cheile Oltețului, au de doar doi kilometri lungime. Vei regăsi liniștea răcoroasă a unui colț de natură care te va bucura probabil cu frumusețea sa sălbatică.

Peretele vertical al muntelui, drumul colbuit care se strecoară la picioarele sale, colțul de cer care te călăuzește permanent și sunetul cristalin al Oltețului sunt ingredientele unui loc care merită vizitat “la picior”. Atenție însă, cad pietre!

Cea mai vizitată peșteră din țară, Peștera Muierilor.

Peștera Muierilor se află la nici 10 kilometri distanță de Polovragi. Este fără îndoială și una dintre cele mai interesante, nu doar pentru istoria și relicvele descoperite aici ci și pentru faptul că te obligă să ieși din zona de confort, să faci puțină mișcare pentru a o vizita. Sunt porțiuni din peșteră unde trebuie să exersezi “mersul piticului” și unde pare că peretele stâncos se va închide în fața ta, iar muntele se va prăvăli peste podea. Mergi puțin așa, ca la orele de educație fizică din școala primară, până ce în față ți se deschide o altă sală cu forme cărora imaginația le-a acordat nume umane. Natura i-a meșteșugit, timp de zeci de mii de ani, pe Moș Crăciun, pe Turc, Cadână, Cascada și văluri dantelate de piatră. Domuri, Altare și Candelabre împietrite îți vor atrage atenția cu formele lor dolofane, impecabil cizelate de apă.

În această peșteră s-au descoperit fosile de urși, lei, vulpi și hiene de peșteră, fiare sălbatice care s-au adăpostit aici acum aproximativ 40.000 de ani de stihiile vremii. Dar galeriile au găzduit și oameni, scheletele descoperite fiind datate la 35.000 de ani fiind dovada. Legendele locului spun că femeile se adăposteau, împreună cu copii și bătrânii, în “inima pământului”, la vremea invaziilor. Peștera are cel puțin trei ieșiri destul de greu de reperat, iar temperatura sa este constantă, în intervalul 8-12 grade Celsius. Peștera Muierilor este și ea un sistem de galerii cu o lungime însumată de 8 km, dispuse pe patru niveluri, opera râului Galbenul. Sunt deschise vizitatorilor doar 940 metri, odată ce ai pornit pe drum nu te mai poți întoarce, va trebui să părăsești peștera pe o altă ieșire din munte. Fă acest pas dacă nu ai claustrofobie, peștera Muierilor merită vizitată, e o călătorie în timp și spațiu, către „măruntaiele pământului”!

Mănăstirea Polovragi, jumătate de mileniu de credință

Pe drumul dintre cele două peșteri, nu ocoli un loc cu o istorie de peste jumătate de mileniu de credință, speranță și rugăciuni, Mănăstirea Polovragi. Lăcașul de cult cu hramul „Adormirea Maici Domnului” se află la “gura” raiului și a Cheilor Oltețului. Biserica, ctitorie a doi frați boieri olteni, datează din anul 1505 din timpul domniei lui Radu cel Mare. După un obicei medieval, biserica a fost închinată Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim, dar aceasta e perioada în care a decăzut. Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, a răscumpărat-o cu trei pungi de galbeni și a dispus noi construcții  (chiliile cu foișor brâncovenesc, zidul de apărare și pridvorul). Pictura e executată în frescă de primii elevi de la Școala Brâncovenească a Mănăstirii Hurezi. În curtea lăcașului de cult se mai află o bisericuță, “bolnița mănăstirii”, care datează din 1732.

Atât peștera cât și mănăstirea Polovragi poartă numele plantei vindecătoare, polovraga, care ar fi crescut în zonă și pe care dacii ar fi folosit-o primii. Astăzi, planta nu mai există dar locul acesta poate “vindeca” acele concepții potrivit cărora găsești destinații frumoase și interesante doar în câteva locuri din România: Valea Prahovei, Zona Sibiului, nordul Moldovei, Maramureș, Delta și Litoralul.

Programul Peșterii Polovragi. Pentru că liliecii rezidenți în Polovragi sunt protejați de lege, peștera este închisă în perioada hibernării profunde, între decembrie și martie. Din același motiv, programul de vizitare este redus în lunile noiembrie și aprilie (când e deschis vineri, sâmbătă și duminică între orele 10 și 17.00). Între 1 aprilie și 1 noiembrie, peștera e deschisă de la 10 la 18.00, iar lunea e închis.

Unde te poți caza. Te poți caza într-una din pensiunile din Baia de Fier, prețurile sunt accesibile. Comuna a găzduit singura mină de grafit din țară, închisă în prezent.

Sper că ți-a plăcut și acest articol sau că te-a inspirat ! Intră în povestea noastră, vino alături de noi pe Facebook ! Îți mulțumim pentru Like și Share, așa ne arăți că apreciezi ceea ce facem  !
Visează, iubește, călătorește! Drum bun!