Impresii și fotografii din excursia de o zi în Valea Wachau, de la Krems la Abația Melk și câteva motive pentru a vizita această destinație de pe malul Dunării situată la nici 70 km de Viena.

Îmaginează-ți un mix între dealurile Bucovinei și defileul Dunării, după ce fluviul a scăpat de strânsoarea Porților de Fier, și ai o imagine… inspirațională asupra Văii Wachau. Mergând pe șoseaua îngustă și destul de sinuoasă care urmează îndeaproape Dunărea, ai impresia că peisajele îți sunt cunoscute, parcă ai fi acasă, în România.

Pe malurile fluviului, ascunse printre livezi de meri și vii, se zăresc case cu acoperișurile lor de țiglă, vegheate de biserici cu turle țuguiate. Când și când, pe coama vreunui deal, apare câte un castel amplasat strategic, cu vedere…deasupra zărilor. Unele castele sunt părăsite, unele sunt deja în ruină, pot fi vizitate, dar doar “pe propria răspundere” anunță ghidul, parcă ghicindu-mi intențiile.

Aflată la nici o oră de mers cu mașina de Viena, Valea Wachau -o porțiune de 37 km din Valea Dunării-este plină de istorie și legende și îți oferă o monstră palpabilă a vieții la țară în variantă austriacă.

Am ajuns pe Valea Wachau la început de iarnă într-o excursie pe patru roți cu ghid însoțitor, cu plecare din Viena, pe traseul Krems, Dürnstein și Melk, abația fiind destinația finală a unei zile destul de pline și interesante.

Despre Krems. Krems, un orășel liniștit de provincie, este primul vizitat, Unul dintre cele mai vechi orașe din Austria (atestat în anul 995), Krems te așteaptă să descoperi farmecul străduțelor pietonale, mărginite de case în culori pastelate, magazine și câteva cafenele. Două biserici vechi, un muzeu al Caricaturilor și turnul Steiner ( foto sus) sunt atracțiile turistice ale acestui orășel (de fapt sunt două localități, Krems și Stei, construite pe malul Dunării și flancate de dealuri pline cu viță de vie). Ghidul a ținut să ne informeze că vinul produs aici e “așa și așa”, vă zic și vouă, nu-mi dau cu părerea în necunoștință de cauză.

Probabil că știți că Valea Wachau este principala regiune viticolă a Austriei, cu vinuri de calitate. Nici producția de mere, de caise și cireșe nu îi este străină Văii Wachau. Așadar, dacă ajungi aici, încearcă ștrudelul cu mere, prăjiturile cu caise și cireșe, poate și un pahar de vin alb.

Despre Dürnstein, “perla Văii Wachau”. Am pornit apoi la drum către următoarea destinație, și mai pitorescul Dürnstein. Dürnstein este imaginea Văii Wachau, împrumutată de cărțile poștale, broșurile și ghidurile de turism. Despărțit în două de Dunăre, care i-a dat de furcă și l-a inundat puternic în timp, Dürnstein se desfășoară atât pe pantele blânde ale dealurilor pline cu podgorii și păduri cât și la baza munților stâncoși. Aceștia din urmă se mândresc cu partea cea mai pitorească, aici se află construită mănăstirea, castelul și casele înfipte pe stânci, chiar deasupra Dunării. Ridicându-se deasupra Dunării, fosta mănăstire augustiniană, ctitorită în anul 1372, are un turn baroc vopsit în albastru deschis, iar castelul ruinat în fundal face ca imaginea pitorească să fie completă.

Ca în majoritatea locurilor celebre din Wachau, ar trebui să te aștepți la rânduri-rânduri de turiști, în special vara și la începutul toamnei. Dar iarna, Dürnstein pare că e părăsit, așa că dacă ai vrea să bei o cafea sau un ceai nu cred că nu ai avea unde! Oricum, plimbarea pe străduțele în pantă din Dürnstein, vegheate de sus de castelul în ruină și urmate necontenit de Dunăre, a fost o încântare, E cel mai frumos oraș din Valea Wachau, e clar!

Dürnstein și Richard-Inimă de leu. Nu știu cât de încântat a fost Richard -Inimă de leu de condiția sa deloc onorantă în anul cât a stat prizonier aici, în timpul celei de-a treia cruciade și de răscumpărarea pe care a plătit-o poporul său pentru a-i reda libertatea. O mare cantitate de aur a fost achitată ducelui Leopold al V-lea al Austriei pentru viața și libertatea lui Richard, bani din care s-au pus bazele orașului Wiener Neustadt-respectiv Viena. Castelul în care Richard a fost ținut prizonier a fost ulterior distrus de trupele suedeze în Războiul de 30 de ani, dar cutezătorii care ajung sus au parte de priveliști minunate asupra văii Dunării și împrejurimilor.

Dürnstein a fost un punct important și în comerțul și transportul naval pe Dunăre, niciun vas nu trecea netaxat pe aici. Se mai pot vedea și astăzi urmele vechilor vămi și locul unde vasele erau trase de pe mal cu ajutorul cailor. Ghidul ne-a mai arătat și semnele care marchează nivelul Dunării din anii cu inundații puternice, de pe casele din zonă. Problema pare că s-a rezolvat după ce, în unele zone, s-au săpat diguri de zece metri adâncime, pe care se montează, la nevoie, panouri înalte de trei metri.

Despre mănăstirea Melk. Somptuoasă și somnoroasă ca o bătrânică la amiază, masiva Abație Melk domină orășelul cochet Melk și valea Dunării, până cât vezi cu ochii. Nu ai zice că Melk- Benediktinerstift-, abație benedictină ctitorită în secolul XI, este atât de veche, are peste 900 de ani, pentru că a fost renovată oarecum recent, și nici că este una dintre principalele atracții din Austria-nu era deloc aglomerat. Dacă nu aș fi știut că este o mănăstire fortificată, aș fi crezut că Melk este un castel al unui nobil cu dare de mână.

Melk este o adevărată mândrie națională, iubită de austrieci nu doar pentru că oferă un exemplu splendid de arhitectură ci pentru că este un simbol al culturii, al identității lor. Școala care a funcționat și ființează aici și biblioteca deosebit de bogată ca și strădania călugărilor fac din Melk un centru cultural foarte important al Austriei.  Înființată în secolul al XI-lea ca o mănăstire benedictină fortificată, Melk a fost distrusă de foc așa că ceea ce îți ia ochii acum, mai ales în interior, este arhitectura barocă a secolului al XVIII-lea. Melk a fost obiectul unui proiect imens de restaurare finalizat în 1996, când s-a sărbătorit și împlinirea a 1.000 de ani de la prima atestare documentară a țării numite Österreich (Austria).

Povestea Sfântului Coloman. De istoria Melk se leagă o legendă nu tocmai veselă a unor oameni obișnuiți să dea mai întâi cu bâta și apoi să judece. Pe scurt, e vorba de un pelerin irlandez, fiul unui rege, care s-a oprit prin aceste locuri în drumul lui către Țara Sfântă, cu destinația finală Ierusalim. Doar că a fost considerat spion și a fost omorât de localnici într-un sat de lângă Viena. A fost spânzurat și agățat de un pom de soc. După mulți ani, trupul său a fost găsit intact, socul a înflorit, așa că a fost canonizat. Coloman este primul sfânt protector al Austriei și al abației Melk, fiind celebrat pe 13 octombrie. Trupul său este înmormântat în abația Melk.

De 900 de ani, călugării dedicați Sfântului Benedict au trăit, au învățat și au lucrat la Abația Melk, rezistând vremurilor. Au fost aici în timpul Reformei (anii 1500), a ocupației otomane, a lui Napoleon (1800), a naziștilor (anii 1900). Au avut oaspeți de seamă pe care îi tratau cu toată ospitalitatea. La Melk te uimesc nu doar porțile și zidurile de apărare ci mai ales biblioteca imensă și altarul principal al bisericii baroce opulente. Altarul e conceput ca o scenă de teatru, este impresionant. Din Melk, vara se pot face plimbări cu bicicleta pe malul Dunării și, cu barca sau vaporașul. Orășelul în sine a devenit și el o atracție turistică, se înțelege.

În aval de Melk, la nici 14 km, se află orașul Willendorf in der Wachau, cunoscut pentru cea mai veche operă de artă din Europa- “Venus din Willendorf”, simbolul fertilității, o stauietă veche de 30.000 de ani.

Despre Valea Wachau. Wachau -valea Dunării se întinde între orașele Melk și Krems, pe o distanță de 37 km. Zona este locuită încă din neolitic, dovada fiind Venus din Willendorf, deși schimbările radicale ale peisajului au avut loc abia în jurul anului 800. Atunci, călugări din Bavaria și Salzburg au început să teraseze și să cultive cu viță de vie versanții Wachau. În secolele care au urmat, suprafețele cultivate cu viță de vie au fluctuat ca dimensiune, unele zone fiind transformate în pășuni sau livezi.


Localitățile din Wachau datează din secolele al XI-lea și al XII-lea, iar arhitectura a rămas neschimbată din Evul Mediu târziu. Clădirile din datează din perioade mai recente decât planurile stradale. Case cu acoperișuri țuguiate, cu porți și curți interioare ascunse vederii din stradă, unele cu picturi și blazoane pe pereți, străduțe strâmte mărginite de case cu blazoane și picturi pe pereți sunt reprezentative pentru valea Wachau.

Valea Wachau a fost inclusă în patrimoniul UNESCO din anul 2000 pentru importanța sa istorică, arhitectonică și culturală.

Așadar, decizia de a părăsi Viena și de a merge pe malul Dunării, de la Krems la abația Melk, a fost una bună, sper că v-am convins și pe voi că merită vizitată.

Emmersdorf, o localitate de pe Walea Wachau

Sper că ți-a plăcut acest articol și că te-a inspirat ! Intră în povestea noastră de iarnă, vino alături de noi pe Facebook ! Îți mulțumim pentru Like și Share, așa ne arăți că apreciezi ceea ce facem ? !

#consilierturism #triptips #sfaturidecalatorie #austria #viena #Wachau #travelblogger

Visează, iubește, călătorește! Drum bun!

 

error: Acest continut este protejat!!

Pin It on Pinterest

Share This