Am ajuns în Sevilla “evadând” dintr-un mic paradis al vacanțelor numit Algarve în cea mai căduroasă și mai aglomerată perioadă din an, luna august, cea mai puțin recomandată pentru o vizită în capitala Andaluziei.
Am avut așadar o motivație puternică, de vreme ce pentru Sevilla am renunțat la unele dintre cele mai frumoase plaje din Europa și la mulțimea de atracții a celei mai sudice regiuni a Portugaliei, Algarve.
Am plecat spre Sevilla din Villamoura, Portugalia, pe autostradă, după ce am parcurs, aproape pe nesimțite, cei 215 kilometri (doar dus) și la destinație am avut parte de câteva surprize deosebit de plăcute.
Sentimente reciproce
Cred că Sevilla mă aștepta de ceva vreme, căci m-a primit cu o atmosferă cu totul specială. Când spun “atmosferă specială” mă refer la lipsa aglomerației de la obiectivele turistice și la temperaturile de-a dreptul primăvăratice pentru acest loc, de 33 grade Celsius, deși în mod normal în luna august depășesc “lejer” 40 de grade, la umbră.
Scăpată din start de două griji, am pornit să „cuceresc” acest superb oraș și să iau tot ce pot din fiecare minut petrecut în capitala Andaluziei.
Iată ce obiective merită văzute în Sevilla, o ubre specială, una dintre principalele destinații turistice ale Spaniei.
Nu există o variantă mai bună de a descoperi Sevilla decât luând-o la picior pe străduțele din centrul său istoric. Am pornit “asediul” Sevillei de la Podul Isabel II (în vecinătatea căruia unde este o parcare subterană, costă 0,5 euro/ora), lăsându-mă în voia străduțelor și aleilor din vechiul cartier evreiesc, juderia, numit astăzi Barrio de Santa Cruz.
Flancate de case îngrijite și pastelat pictate, cu blazoane și bazoreliefuri cu teme religioase pe pereți, străzile umbrite de portocali din Barrio de Santa Cruz par că duc toate în același loc: către Turnul La Giralda. Nu-i vorbă, ar fi greu să ignori acest turn de 104,1 metri, „La Giralda” fiind cea mai înaltă construcție din centrul istoric al Sevillei. De altfel Turnul La Giralda a fost, timp de sute de ani, cea mai înaltă construcție din Sevilla, până ce a detronat-o contoversatul turn Cajasol, de 180 de metri, aflat în apropierea portului Triana.
Ca să ajungi până la baza La Giralda trebuie să înconjori o parte din Catedrala din Sevilia, cea mai mare catedrală gotică din lume și a treia din lumea creștină. Nu-ți ia mai mult de 10 minute de mers agale să o înconjori, chiar dacă te mai oprești să faci o fotografie cu frumoșii căluți care trag caleștile turistice, sau cu porțile meșteșugite ale catedralei. Privirea îți este furată de casele îngrijite, de străzile umbrite, de fântâni și statui! Toată zona pare ca din filme, e… un decor perfect.
În imediata apropiere a Catedralei se află un alt obiectiv care merită vizitat, e deosebit, e ca din povești: El Real Alcazar, Palatul Regal al Seviliei. Ridicat de mauri pe locul unei construcții romane și transformat de regii creștini în reședința lor, Real Alcazar te duce înapoi în timp ca să te facă să simți ca într-o poveste. Dar trebuie să te “înarmezi”…cu timp, căci istoria Real Alacazar este destul de lungă, suprafața castelului, de fapt un complex regal, este considerabilă, astfel că pentru vizitarea sa trebuie să ai la dispoziție câteva ore.
Pătrunzi în Real Alcazar prin Puerta del Leones (Poarta Leilor), după care urmează o curte interioară destul de anostă, folosită altădată drept zonă-tampon între palat și oraș. După aceasta a doua poartă urmează „comorile” arhitectonice ale Real Alcazar, respectiv Palacio de Don Pedro supranumit Palacio Mudejar ( foto jos), Sala Ambasadorilor, Patio de las Doncellas, Cámara Regia.
M-am plimbat pe coridoarele misterioase, în care soarele se juca cu umbrele însuflețind lambriurile arăbești și faianța pictată în culori vii și cu motive complicate, imaginându-mi cum era viața aici acum jumătate de mileniu și chiar mai mult.
Cum trăiau stăpânii, ce făceau toată ziua, ce gândeau sclavii, cum își priveau ei viitorul, ce presiune se simțea între zidurile palatului pe timp de asediu? Câte femei erau în harem, unde era locul unde se țeseau intrigile, cum arătau delegațiile străine și membrii curții regale și cât de mari și încărcate erau mesele de la petreceri?
Mi-au plăcut grădinile Real Alcazar unde m-am plimbat pe sub portocali și arbuști înmiresmați, dar și fațada Palacio Mudejar, tavanul aurit și meticulos realizat al Sălii Ambasadorilor și Curtea Fecioarei cu arcadele sale grațioase și bazinul în care se oglindea cerul. Real Alcazar este cel mai bine conservat castel maur din Spania, este de văzut!
Nu rata Barrio de Banta Cruz!
Am plecat din Real Alcazar cu sentimentul că trebuie să revin aici cândva, poate atunci când vor înflori magnoliile. Venise vremea să ne „afundăm” și mai mult pe străduțele din Barrio de Santa Cruz. Este un vechi cartier evreiesc înființat acum 767 de ani, în 1248. În acest cartier autonom au trăit peste 400 de familii, până în 1492 când evreii au fost izgoniți din Spania. Fiecare casă avea un patio al ei, o grădină interioară ferită de privirile străinilor și împrospătată de o fântână arteziană. Ce frumos e acest labirint de străduțe întortocheate și strâmte, că abia încap doi oameni ținându-se de mână :), adevărațe ulițe care se întâlnesc în piețe pline de flori, de arbuști și răcorite de mici fântâni! Te poți opri să te odihnești pe una dintre băncile placate cu ceramică măiestrit pictată, să privești casele cu brâie colorate și trecătorii curioși sau blazați și să-ți imaginezi cum era acum sute de ani când pe aici se circula călare pe cai!
Pe străduțele din Barrio de Santa Cruz sunt multe biserici vechi-unele foste moschei, magazine și baruri & restaurante la care ai putea poposi pentru o gustare, un tapas. Plaza de Santa Cruz, locul unde a fost sinagoga (transformată în biserică), micuța Plaza de Los Venerables, unde se află Hospital de Los Venerables (fost azil pentru preoți) cu o biserică cu fresce superbe sunt câteva atracții turistice care deapănă crâmpeie din istoria locului. Ca să nu mai amintesc de Casa de Pilatos, un palat ridicat de familia marchizilor de Tarifa în secolele XV- XVI într-un extravagant stil mudejar.
Nu rata sub nicio formă o plimbare în Barrio de Santa Cruz, cartierul este fermecător, romantic, este unic! În pofida a ceea ce scrie în ghiduri despre aglomerație, am găsit cartierul Santa Cruz nesperat de liber, fără rândurile de turiști încolonați pe străduțe, fără cozi la obiective, sau hoți de buzunar gata de acțiune. Chiar nu știu ce s-a întâmplat, dar atenționările ghidurilor și site-urilor de turism au fost exagerate. Parol!
Încet, încet, am părăsit acest pitoresc cartier, trecând pe lângă zidurile palatului Real Alcazar și am pornit către monumentala Piață a Spaniei, din parcul Maria Luisa. Pe drum, nu poți să nu observi bulevardele largi, cu trei-patru benzi pe sens, băncile încăpătoare placate cu azulejos, statuile umbrite de vegetația bogată, mediteraneană. Ai parte de o primire nesperat de caldă în Piața Spaniei-Plaza de España, construită în 1929 într-un stil care îmbină elementele art deco și mudejar, care pare că te îmbrățișează.
În acest semicerc imens din Plaza de España, fiecare regiune a Spaniei are propria ilustrare ceramică, hărțile, imaginile și simbolurile fiind din plăci pictate manual. Din ansamblul de la Plaza de España nu lipsesc șanțurile de apă, bazinele în care te poți plimba cu bărcuța, podurile și fântânile arteziene care îți oferă nu doar răcoare ci și mici curcubeie, drept bonus.
Parque de Maria Luisa nu e de ocolit, e un mic paradis ( deși parcul e destul de întins) cu accente maure, cu fântâni placate cu gresie, pavilioane, iazuri, bănci ascunse printre palmieri, portocali, pini și diferite flori.
Apoi am pornit-o către râul Guadalquivir, cel care a jucat un rol important în istoria și economia Sevillei, pe care a propulsat-o, pentru câteva secole în poziția de mare port comercial. Sevilla a fost punct de plecare pentru expedițiile peste Atlantic ale lui Ferdinand Magellan și Cristofor Columb, iar multe dintre monumentele, palatele și clădirile de aici au fost finanțate cu bani câștigați din expediții.
Monumentul lui Cristofor Columb
Alte clădiri monumentale, precum Teatro Lope de la Vega sau Real Fabrica de Tabacos te așteaptă să le dai atenția cuvenită. Nu am avut timp să le vizitez, deși Fabrica de Tabacos este „must see” în Sevilla, fiind prima fabrică de țigări din Europa, construită în secolul al XVIII-lea și dând de lucru pentru sute de muncitori. Printre aceștia și vestita Carmen, din nuvela lui Prosper Merimee, pe care se bazează opera lui Bizet. Astăzi, Fabrica de Tabacos este sediul universității din Sevilla.
Muzeul de Arte Frumoase, Primăria Seviliei, Muzeul Flamenco sau Casa de Pilatos sunt doar câteva dintre obiectivele turistice ce merită vizitate în Sevilia.
Am ajuns în fine pe malul Guadalquivir unde tronează vestitul Turn de Aur, numit așa pentru că în trecut era acoperit de mozaicuri de aur care luceau puternic în soarele andaluz, putând fi observat de la depărtare. Turnul înalt de 36 de metri făcea parte din vechiul zid de protecţie a oraşului, fiind ridicat de mauri în anul 1221. A fost folosit drept capelă și închisoare, dar în prezent, Turnul de Aur găzduiește Muzeul Maritim, unde poți admira hărţi maritime vechi, documente antice şi toată gama de obiecte folosite de către marinari în vechime.
Vizavi se află un loc drag amatorilor de lupte cu tauri, arena Real Maestranza, supranumită „Catedrala luptelor cu taurii”. A fost ridicată începând cu anul 1749, lucrările din această fază fiind terminate abia în 1881. Coridele din Sevilla în timpul celebrului festival Feria de Abril sunt cele mai importante evenimente din calendarul luptelor cu tauri din Sevilla. Sezonul coridelor ține din martie sau aprilie (în funcție de datele Semana Santa) până la sfârșitul lunii septembrie.
Atmosferă specială într-un oraș excepțional
Sevilla nu înseamnă doar istorie veche și influentă ci și o arhitectură deosebită, un amalgan de stiluri armonioase, de la cel maur la cel gotic și renascentist.
Sevilia este sinonimă nu doar cu muzica și dansul ci mai ales cu trăirile intense, cu emoțiile de tot felul și cu bucuria de a trăi frumos și intens. Sevilla este pasiune.
Impresii despre Sevila
Sevilla are personalitate, este spectaculoasă. Este o stare de spirit, pe care este greu să o descrii în cuvinte. Sevilla merită vizitată, nu cred că este exagerat să spun că „trebuie” vizitată. De fapt, străzile din cartierele sale vechi, cu străduțe pietruite și case elegante, cu bisericile sale vechi și restaurantele cu bucate apetisante din piațete umbrite de lămâi și portocali, parcă sunt făcute special pentru decoruri de filme.
Decor pentru filmele celebre
Şi atmosfera specială din Sevilla nu putea fi trecută cu vederea, potențialul său fiind „ mirosit” de regizori care au filmat aici scene din zeci de filme, amintesc de doar de câteva precum Războiul Stelelor (I și II), Prințul Lawrence al Arabiei și Game of Thrones.
Dar Sevilia este mult mai mult decât „ decor” de film, este scena unor opere celebre precum „Bărbierul din Sevilla”, „Don Giovanni”, „Nunta lui Figaro”şi „Carmen”. Sevilia este locul unde s-a născut și de unde continuă să uimească întreaga lume flamenco și să-i irite, cel puțin pe unii, luptele cu taurii. Sevilaa este locul unde siesta este un obicei pe care localnicii îl respectă și turiștii îl resimt, iar tapasul este un mod de a socializa, (încă) mai apreciat decât pălăvrăgeala pe rețele gen Facebook.
Sevilla are șarm, istorie, vino-ncoa! Citeşte şi despre istoria Sevillei, despre cele mai importante atracţii turistice ale capitalei Andaluziei şi despre obiectivele pe care le poţi vizita gratis.
Galerie foto Real Alcazar din Sevilla, mai jos. O plimbare virtuală prin acest palat, încă folost de familia regală a Spaniei, pas cu pas 🙂
Sala Amiralilor
Apartamentele maurilor
Confirmări/Notificări