Mergând în căutarea șofranului spaniol, am împușcat mai mulți iepuri: am ajuns înapoi în timp, pe urmele lui Don Quijote, la morile de vânt de la Consuegra.

Întinderi nesfârșite ți se deschid, pustii, în față, pe drumul care leagă Madrid de Cordoba. Simetria peisajului e dictată de culturile agricole, iar culorile sunt tot mai șterse, semn că vara “se coace” și toamna se apropie. Sub soarele cu aspirații tropicale, peisajul din Castilia-La Mancha capătă contururi incerte. Aerul e lăptos și orizonturile sunt mișcătoare, de culoarea nisipului…

Este un peisaj monoton, iar drumul îți dă senzația că nu duce nicăieri. Parcă se derulează mereu aceeași secvență dintr-un film cu final așteptat, iar “pașii” sunt în cerc… Oare cum era să călătorești pe aici acum câteva sute de ani, pe drumurile colbuite, arse de soare, care par că nu se mai sfârșesc? Erai tu și cu gândurile tale, însoțit de mârțoaga ta, în compania propriilor gânduri…

Dar, la un moment dat, privirile sunt atrase de siluetele țuguiate ale morilor vechi de vânt. Stau pe creste, solitare sau aliniate, întinzându-și către cer “aripile” câteodată frânte. Sunt ca niște uriași cu fruntea în soare, gata să se înfurie la orice pală de vânt. Când și când, crestele dealurilor sunt “adjudecate” și de implacabilele instalații eoliene. Iată un alt gen de energie și o concurență modernă asupra aceluiași orizonturi șterse.

Umbrele lui Don Quihote și a lui Rocinante

Ne aflăm pe o porțiune din “Ruta lui Don Quihote”-”Ruta del Quijote”-, pe urmele Cavalerului tristei figuri, ale lui Don Quijote și a lui Sancho Panza. Umbra cavalerului rătăcitor pare că “bântuie” pe aici, pe aceste meleaguri unde statuete filiforme păzesc pe marginea drumului cu aceeași perseverență cu care personajele lui Cervantes își urmăreau idealurile. Pe aceste câmpii și dealuri imense, cei doi rătăcitori idealiști mai colindă și după peste 400 de ani de când Cervantes i-a făcut celebri. Au rămas nu doar poveștile cu cavaleri și domnițe și idealurile lor de neatins ci și sate, castele vechi și mori de vânt care poartă nume. Sunt locuri pline de istorie, mai departe de turismul de masă de care Spania pare că s-a săturat în ultimii ani. Locuri numai bune să te bucuri de o călătorie în timp, care ți se lipesc de suflet…

Un farmec aparte are Consuegra, unde am ajuns căutând culturile de șofran, o tradiție adusă și înrădăcinată în Spania de mauri. Șofranul este o afacere de familie în prezent, și subiectul unei sărbători în octombrie, când are loc Rosa del Azafran. Am ajuns la Consuegra îndrumată de un român din Gherla, ospătar la un restaurant amplasat pe marginea drumului, căruia îi mulțumesc pentru sfatul de a mă abate un pic din drum.

Orășelul, destul de izolat, este unul dintre punctele recomandate de plecare pentru „Ruta Don Quijote”, pe care sunt incluse Madridejos,Tomelloso, Argamasilla de Alba, peștera din Medrano, Campo de Criptana, El Toboso, Quitanar de la Orden, Belmonte, Villacañas și Mora.

Consuegra este  întemeiată de romani, dominată de un deal, Calderico, pe ale cărei creste tronează cele două atracții care au făcut-o celebră, Morile de vânt și castelul La Muela. Morile, botezate de familiile cărora le aparțin cu nume precum Sancho, ca și castelul din secolul XII, păzesc câmpiile și „bat” zările până departe.

Castelul din Consuegra este ridicat în secolul al X-lea, pe locul unei fortificații romane. În 1097 are loc bătălia de la Consuegra, în care moare fiul legendarului El Cid, în lupta dintre trupele castiliene și Almoravid. În 1183, Alfonso al VIII-lea a donat Castelul Ordinului San Juan. În 1809, trupele franceze și-au stabilit garnizoana și au staționat aici până pe 22 septembrie 1812. Castelul a fost cumpărat, în 1962, de orașul Consuegra și este în prezent în renovare, dar se poate vizita.

Morile de vânt dela Consuegra

Pe creasta dealului mai sunt acum în picioare 12 mori de vânt, care altădată făceau făină de grâu. Au fost botezate Clavileño, Espartero, Rucio, Caballero del Verde Gabán, Chispas, Alcancía, Cardeño, Vista Alegre, Sancho, Mochilas, Mambrino și Bolero, unele găzduind mici baruri. În interiorul „Bolero” se află în prezent Biroul de Turism, unde se poate studia mecanismul de funcționare al morilor de vânt. Locul e pitoresc, simplu și aerisit. 

Am ajuns așadar la Consuegra și știu că imaginea morilor de vânt dominând peisajele ca niște uriași puși de veghe, pentru eternitate, mă va încânta mereu. Un mic ocol de câteva ore care a meritat, de bătălia cu morile de vânt s-au ocupat alții, înainte!

Un bătrân singuratic stătea la umbra unui mori de vânt, scrutând zările. Oare așa stătea și Don Quijote punându-și la cale faptele „eroice”?

Cum ajungi la morile de vânt de la Consuegra. Consuegra se află la 157 de kilometri sud de Alcalá de Henares, locul unde s-a născut Miguel de Cervantes, pe 29 septembrie 1547, și la 152 de kilometri de Madrid, unde a murit marele romancier, pe  22 aprilie 1616.

Sper că ți-a plăcut și acest articol sau că te-a inspirat ! Intră în povestea noastră, vino alături de noi pe Facebook ! Îți mulțumim pentru Like și Share, așa ne arăți că apreciezi ceea ce facem 🙂 !


Visează, iubește, călătorește! Drum bun!

Pin It on Pinterest

Share This

Acest site foloseste cookie-uri. Prin continuarea navigarii sunteti de acord cu modul de utilizare a acestor informatii si cu politica de utilizare a cookie-urilor. Află mai multe despre modulele cookie

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close