Abația Cisterciană de la Cârța te impresionează cu silueta sa ciudată, cu turnuri și ziduri de apărare cu contraforturi, care îți lasă impresia că te afli în fața unui decor de film în care s-a turnat o dramă romantică și apoi a fost demontat doar pe jumătate.

Te intrigă „ochiul” mare și gol de deasupra zidului porții principale, dar și turnul din stânga sa, din care se trăgea atât clopotul cât și asupra atacatorilor.

Intuiești că ochiul perfect rotund, prin care se zăresc crâmpeie de cer, a fost odată o fereastră polilobată, o rozetă, poate cu geam multicolor și apoi pătrunzi în curte prin portalul gotic, în speranța că vei lămuri misterele locului. Dar după porți te întâmpină un șir tăcut de morminte în dreapta, statui și monumente bătute de ploi. Acest spațiu verde de sub cerul liber, păzit de niște ziduri groase, nu este altceva decât fosta navă principală a bisericii, rămasă de multă vreme fără acoperiș. Abația de la Cârța nu este o biserică fortificată, aa cum sunt cele de la Prejmer, Cisnădie sau Cisnădioara. Soldații îngropați aici sunt nemți care au murit în primul război în bătălia de la Porumbacu, uciși de soldații români ( în septembrie 1916), iar statuia este a Sfântului Roland.

Mistere mari și mici

Așadar, primele mistere au fost elucidate, dar mai sunt și altele pe care mulți s-au străduit să le dezlege, precum cea a rețelei de tuneluri care ar duce de la altarul bisericii până la Olt, râu aflat la câțiva kilometri buni de biserică. Ar mai fi și legenda comorii ascunse în tuneluri și cea a stafiilor care bântuie pe aici. Căci da,  mănăstirea cu aerul său miserios și zidurile sale golașe și dărăpănate este un decor foarte bun pentru aparițiile fantomatice J. Pătrunzând în mica biserică rămasă în picioare îți atrage atenția altarul , iar sus arcele bolților se întâlnesc într-o cheie de boltă romanică având ca element central chipul Fecioarei Maria, ocrotitoarea bisericii, ca stăpânitoare a cerului.

Istoria unui monument unicat în Europa de Est

Totuși, abației Cisterciene de la Cârța nu i-au mai rămas foarte multe din frumusețea și măreția sa de altădată. Pe lângă aura misteroasă și destul de înfricoșătoare, fosta mănăstire cisterciană păstrează însă câteva indicii pe care, dacă le pui cap la cap și cu puțină imaginație, te conduc către acel întreg original fondat acum peste 800 de ani de câțiva călugări francezi. Acești călugări proveneau de la peste 2.000 de kilometri, din regiunea Burgundia, orașul Cîteaux (în latină Cistercium, de unde se trage și numele ordinului).  Sub conducerea abatelui Robert de Molesme, acești călugări au decis, în anul 1098, să respecte cu cea mai mare strictețe regulile Sfântului Benedict, așa cum au fost scrise de acesta în anul 540, respectiv castitatea, sărăcia şi ascultarea. Astfel, deviza lor era  scurtă și cuprinzătoare :“roagă-te și muncește”. Câțiva dintre călugări au ajuns pe plaiurile transilvane, la poalele Munților Făgăraș, pe un teritoriu delimitat de râul Olt la nord, râul Arpaş la est și râul Cârţişoara la vest. Pământul mlăștinos și pădurea deasă altădată le-au fost donate, pentru mântuirea sufletului său, de către regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), pe când acesta era voievod al Transilvaniei.

Cistercienii erau catolici și au venit prin anul 1200 în Transilvania, sub protecția regilor magiari, prima lor biserică fiind la Igriș-Banat, unde s-ar fi aflat și prima bibliotecă de pe teritoriu țării. Biserica de la Igriș a fost distrusă între timp, iar abația de la Cârța a rămas astfel unicat în Europa de Est, fiind singura aparținând acestui ordin rămasă în picioare.

Sub asediile necredincioșilor și a tentațiilor lumești

Iniţial, la Cârța a fost ridicată o construcţie de lemn, după care, în perioada 1210-1215, a fost construit un oratoriu ( o capelă) de piatră. Înainte de invazia mongolilor din 1241, mănăstirea a fost construită în stil romanic iar după, în stil gotic timpuriu. După prima distrugere din secolul al XIV-lea, biserica este reparată dar nu este fortificată, ceea ce o lasă neprotejată în fața atacurilor turcilor, care îi dau foc în secolul al XV-lea. La începutul secolului al XIV-lea, construcţia impunătoarei abaţii era finalizată, iar călugării ei au început să exercite o influenţă politică, economică şi culturală tot mai mare asupra Transilvaniei.

De fapt, perioada medievală a fost una de maximă influență pentru ordinul cistercian, care deținea în toată Europa apoximativ 1.400 abaţii. Nu e deloc lipsit de importanță că în acea perioadă din rândul lor au fost aleşi trei papi. Din patru în patru ani, călugării cistercieni de la Cârţa mergeau la abaţia mamă din Franţa să dea raportul.  Erau supranumiți ˝călugări ţărani˝, pentru că aveau un mod simplu, chiar auster de viaţă: erau vegetarieni, dormeau câteva ore pe noapte pe paie în camere neîncălzite, nu comunicau decât atunci când era neapărată nevoie și se îmbrăcau doar cu haine fabricate de ei. Își trăiau viaţa muncind şi rugându-se din trei în trei ore, și au reușit să asaneze mlaștinile din jurul Cârței și să creeze ferme agricole, promovând viticultura și piscicultura. Iar abatele mănăstirii Cârța numea preoții și judecătorii din cele zece așezări apaținătoare.

O avere bunicică

În pofida crezului declarat, abația de la Cârța nu era deloc săracă: avea ferme mari şi vii cu viţă de Burgundia, iar în jurul său, construită în formă de cruce, a înființat un sat numit Kreutz (cruce ), în românește Cârţa. După o sută de ani de la înființare, abația avea zece sate sub aripa sa. Însă se pare că în secolul al XV-lea călugării s-au dovedit prea interesați de viața materială, luxoasă, iar exemplul a fost dat chiar de cel considerat ultimul abate de la Cârța, Raimund Barrenfuss. Acest fost călugăr din Viena a fost mult prea iubitor de vin și de vânătoare, în special de urși. Astfel că în anul 1474,  Matei Corvin desființează Abația de la Cârța și transferă drepturile sale bisericii de la Sibiu. Mănăstirea a fost deseori atacată și devastată de tătari, ceea ce a dus la îngrădirea sa cu ziduri de trei-patru metri înălțime și la construcția turnului-clopotniță ( secolul XV).

Astăzi, din întreaga abaţie se mai păstrează casa parohială, cea mai veche clădire din Transilvania locuită neînterupt timp de 800 de ani şi clopotniţa construită în secolul al XV-lea de un zidar sibian. Către mijlocul secolului al XVI-lea,  după ce saşii au trecut la protestantism, ceea ce a rămas din vechea mănăstire, absida și corul, a devenit biserică evanghelică.

În incinta acestui obiectiv turistic de neratat în împrejurimile Sibiului există și un centru de informare Info-Kiosk, cu o terasă unde poți bea o cafea sau mânca ceva dulce, și în imediata sa apropiere este un mic muzeu. Biletul de intrare la Abația Cârța este 5 lei/persoană ( iulie 2015) și chiar dacă poarta este închisă, urmați sfatul de ușa principală și mergeți la punctul de informare.

Cum ajungi la Cârța

Abaţia cisterciană se află în comuna Cârţa, despărţită prin E 68 de o altă comună cunoscută, Cârţişoara de unde începe Transfăgărăşanul. Distanța între Cârța și Cărțișoara este de aproximativ  un kilometru.

Cârța se află la 47 kilometri de Sibiu, pe drumul către Brașov. Mergi pe DN 1/E 85 și la un moment dat trebuie  să urmezi indicatorul și să faci dreapta către Cârța, mergând pe DJ 105 D. După aproximativ trei kilometri, ai ajuns la acest obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratezi și pe care mulți turiști străini îl vizitează și apreciază.

Drum bun!