Muzeul Satului din Bucureşti este unul dintre acele locuri pe care nu ar trebui să le ocoleşti, din mai multe motive, odată ajuns în capitala României.
Te întorci în timp pe vremea când nu existau nici case din beton, nici geamuri termopan, apă curentă sau electricitate. Satele şi oamenii erau în armonie cu natura, casele erau din chirpici, lemn, cărămidă.
Ajungi în toate colţurile ţării, din Maramureş în Oltenia, din Bucovina în Banat, din Dobrogea în Crişana. Faci doar câţiva paşi şi ai o ţară întreagă la picioare.
Este o oază de linişte în cel mai aglomerat oraş din România. În Muzeul Satului şi în vecinul său, Parcul Herăstrău, găseşti maxim de linişte, atât cât poate să-ţi ofere Bucureştiul.
Poţi să renunţi liniştit, pentru câteva ore, la telefon, sms-uri, reţele de socializare şi să păşeşti într-o lume în care şezătorile, nunţile şi sărbătorile religioase erau principalele mijloace de socializare.
Poate că o vizită la Muzeul Satului îţi va răscoli amintirile, poate îţi va veni în faţa ochilor o filă din cartea preferată de poveşti. Sau poate că vei privi curios la graţia sculpturilor în lemn, la uneltele şi instrumentele necunoscute şi ciudate pentru secolul nostru digitalizat.
Poate că te vei gândi la tehnicile folosite acum sute de ani pentru a ridica locuinţe, şoproane şi biserici din lemn, lut sau din nuiele şi care rezistă şi după sute de ani.
Totul este autentic, casele au fost cândva locuite, fiind cnstruite în secolele XVI-XIX. Focul a duduit în sobe, uneltele au fost meşterite şi apoi folosite, icoanele sărutate. Unele dintre case au fost salvate dintre ape, multe au fost locuite şi după strămutarea în Bucureşti.
Toate casele au poveştile lor adevărate
Muzeul Satului Dimitrie Gusti este frumos în orice anotimp, dar iarna pe “uliţele” sale pustii are ceva special, casele “glazurate” cu zăpadă din belşug par de turtă dulce. Te aştepti să-ţi deschidă cineva poarta, deşi vezi că lipsesc opaiţele din fereştri, fumul din horn şi sania din bătătură. Pe prispă, pisicuţele torc prietenoase, ingnorând temperaturile negative.
Doar ţurţurii se încălzesc la soare, parcă-şi deplâng soarta, iar geamurile mici privesc răbdătoare la uliţa pe care stăpânii iar întârzie să apară.
Galerie foto cu Muzeul Naţional al Satului Dimitrie Gusti în plină iarnă.
Sper că ţi-au plăcut fotografiile şi povestioara, că te-au făcut să visezi și te-au motivat pentru următoarea călătorie! Împartăşeşte-le cu prietenii, dă Like şi Share!
Visează, iubește, călătorește. Drum bun!
Confirmări/Notificări