Bari are castele medievale „pitite” după ziduri puternice de apărare, piețe publice unde altădată erau blamați cei care nu-și plăteau datoriile, o faleză lungă de nu-i vezi capătul și mai ales un chef nebun de viață.

Bari nu este cel mai vizitat oraș din sudul Italiei, nici cel mai cosmopolit sau măcar cel mai controversat, dar m-a întâmpinat atât de primitor, atât de autentic și plin de viață încât m-a cucerit definitiv.

Am ajuns în Bari după o noapte, care numai liniștită și odihnitoare nu a fost, petrecută pe feribotul din orașul Corfu, capitala insulei cu același nume. Vasul, plecat și ajuns la destinație cu o întârziere de peste 90 de minute deși era vară și vreme bună -deci se poate și la alții- era plin cu mii de elevi și studenți italieni întorși din vacanța mai puțin costisitoare din Grecia. Petrecăreții juvenili, probabil rămași și fără ultimii cenți, adormeau pe oriunde se putea pe vas, pe măsură ce cântecele cu „iz” de tabără de pionieri scădeau în intensitate.

Oraș atestat acum peste 2.200 de ani
Am salutat nerăbdătoare Bari, dimineața pe la 10,30, dar imaginea sa dinspre mare nu are nimic spectaculos, nu te întâmpină cu nimic care să-ți „fure”” privirea. Portul nou e imens, ieșirea către oraș e destul de alambicată, apoi îți atrag privirea, în stânga, zidurile puternice ale unui castel medieval şi apar alte și alte clădiri vechi și interesante. Străzile din centru erau aproape pustii…oare așa e în Bari de obicei?
Trebuie să recunosc că Bari nu este cea mai importantă destinație din Italia, dar să nu vă gândiți că nu aveți ce să vedeți în acest oraș vechi şi cu o istorie interesantă. Bari are peste 2.200 de ani atestați, timp în care a trecut de la statutul de important oraș roman la cel de loc de tranzit și depozitare a sclavilor capturați prin sud-estul Europei, la poziția de emirat, fiind distrus din temelii de mai multe ori.
Astăzi, Bari se poate lăuda cu destule atracții importante, pot să spun clasice, obișnuite, pentru orașele italiene: nenumărate bazilici și catedrale ridicate acum câteva sute de ani, piețe vechi, străduțe pietonale pietruite și strâmte, cu locuinţele la nici doi metri distanță unele de altele și unite prin sârma de rufe, accesoriu aproape nelipsit între ferestrele vecinelor de etaj. Bari are și o seamă de muzee de vizitat, teatre, palate și vile vechi și impozante și, fiind un oraș situat pe malul mării, și nelipsita faleză, lungomare. Dar ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost atmosfera primitoare, de sărbătoare și atitudinea prietenoasă a oamenilor, rufele întinse pe la ferestre și „aerul” relaxant, de vacanță eternă…
Ghiciți unde se strâng toți când au de sărbătorit, de împărtășit ceva?
Colonna infame, locul unde datornicii erau supuşi oprobriului public (foto sus)

O  uriașă petrecere urbană la miez de noapte

Dacă dimineața și în toiul zilei era pustiu și abia am găsit să mâncăm ceva, la miezul nopții, toată suflarea din Bari era pe străzi, fără să fie nicio sărbătoare religioasă sau legală. Mii de oameni „ne așteptau” pe faleza imensă, de aproximativ 15 kilometri lungime, veniți aici cu tot cu scaunele și măsuțele de acasă pentru a sta de vorbă cu prietenii, pentru a împărtăși știrile sau pentru a gusta din noua prăjitură făcută de vecina „de la trei”. Sau poate au ales faleza din Bari pentru a sărbători majoratul nepotului, poate pentru a cere pe cineva în căsătorie sau pentru  a fi la curent cu cele mai noi bârfe.
În același timp, nu departe de faleză, cei mai blazați stăteau mai pe lângă casă, în centrul istoric din Bari, Bari Vecchia cum îi spun localnicii, pe străduțele medievale desprinse parcă din filmele vechi italiene. Oameni stăteau „la vorbe” în fața ușii, unii se certau, alții tăceau, unii zâmbeau pe sub mustăți, în timp ce de după perdelele trase doar pe jumătate erau „observatori la post”.
Era miezul nopții, se mai dusese o zi de vacanță, știam că zona este  foarte sigură ( deși nu mi-a fost confirmată informația, nu am avut nici cea mai mică problemă) și totuși nu ne venea să ne lăsăm duși de acolo.

Basilica San Nicola

Lungomare, sub „asediul” localnicilor, la miez de noapte

Ce obiective turistice nu trebuie să ratați în Bari

Bari Vecchia-Orașul Vechi aflat foarte aproape de faleză și de port- trăia în ritmul său obișnuit, probabil același ca acum câteva zeci și sute de ani. Aceasta este lumea din jurul vechiii basilici Sf. Nicolae, ca un mușuroi de furnici plin de vitalitate, spunea acum 60 de ani Italo Calvino despre centrul istoric al Bari. Eu îndrăznesc să adaug că aici viața pare că se desfășoară cumva „la comun”, în fața casei, fără prea multe secrete față de vecini.
Mi-au rămas în amintire străduţele vechi din Bari, cu casele “unite” prin sârmele de rufe întinse la ferestre, din care se risipea în aer miros de Cocolino…Rar am văzut un oraș mai relaxat și mai natural decât Bari și pentru aceste lucruri m-aș întoarce oricând aici, sperând să-mi împrumute un pic din atributele sale.
Este atât de modest acest oraș însorit, încât nu-mi pot imagina un loc mai potrivit pentru a te „întâlni” cu Sfântul Nicolae, cel care aduce daruri din vechime și vine, la noi, în România, cu primii fulgi de nea, cu barba albă.
Ce anume să nu ratați în Bari, ce să vizitați. Bari Vecchia este situat pe peninsula cuprinsă între cele două porturi din Bari ( portul vechi și portul nou ), dacă ajungeți în zonă nu o ratați pentru că aici se află toate obiectivele importante ale orașului:
-Cel mai vestit obiectiv este Basilica San Nicola-Biserica Sf Nicolae , unde se află mormântul Sf. Nicolae, patronul orașului. Bari este un loc important de pelerinaj pentru ortodocși și greco-catolici, care vin să se roage aici nu doar pe 6 decembrie, când se  sărbătorește Sf . Nicolae.
Basilica Sf Nicolae are o istorie interesantă și arată mai degrabă ca un castel decât ca biserică cu fațada sa maiestuoasă. A fost de altfel folosită ca reședință a guvernatorului bizantin în Italia, numit ” Catepan”, cu aproape 100 de ani înainte de aducerea aici a moaștelor Sf Nicolae. În anul 1087, moaștele Sf Nicolae au fost furate, de o „delegație” de barioți, din orașul Myra ( Turcia de astăzi) , fiind depuse în Basilica San Nicola. Lăcaşul de cult este cruţat de la distrugere în anul 1156 de William cel Rău, cel care a pus la pământ tot Bari. Festivități grandioase dedicate Sfântului Nicolae, patronul spiritual al orașului , au loc între 7 și 9 mai,  în fiecare an.
Bazilica în stil bizantin San Sabino -Domul din Bari, construită în secolele XII-XIII, în ale cărei arhive este păstrată un Exultet celebru ( manuscris) are datează din jurul anului 1025 , este un alt obiectiv demn de a fi văzut în Bari.
 -Castelul  Castello Svevo, construit din ordinul lui Frederic al II-lea în scop de apărare, în anul  1131. Distrus în 1156 Castello Svevoa fost reconstruit, astăzi fiind galerie care găzduiește o serie de expoziții interesante.
-Locuri care nu trebuie ratate în partea veche a orașului Bari sunt Piazza Mercantile și a sa Colonna infame, folosită pentru a-i face de râs în fața orașului pe debitorii insolvabili, punându-i la …stâlpul infamiei, în genunchi şi cu mâinile legate.
-În apropiere de Piazza Mercantile se află un restaurant mic, aflat la demisol, pe lîngă care poți să treci liniștit fără să-ți pară rău, Antica Osteria Paglionico , un restaurant vechi cu tradiţie de peste 140 de ani, unde am ajuns la recomandarea localnicilor. Aici am întâlnit varianta sud-italiană a  “nazistului cu supa” din serialul american Seinfeld, deşi oferea clienţilor doar meniuri fixe, totul inclus. Patronul micuțului restaurant şi-a arătat adevărata faţă până la urmă, cea umană, oferindu-ne din partea casei limoncello şi îngheţaţă de casă “gelato artigianale”, după ce i-am lăudat, sincer, bucatele. O masă delicioasă,  un loc destul de strâmt dar primitor, cu produse tradiţionale din Bari, unde pot să spun că m-aş mai întoarce.
-La aproximativ 60 de kilometri de Bari, tot în provincia Puglia, se află Alberobello, un loc vestit prin căsuţele sale trulli, țuguiate, moțate, despre care am scris aici.

Bari - centrul istoric.jpg
Castelul Svevo Bari.jpg
bari by nght 3.jpg
   bari by night 2.jpg                    

Pin It on Pinterest

Share This