Dacă ai drum prin zona Alba Iulia-Turda, fă un popas de câteva ore şi în Aiud. Nu îți doresc să vizitezi penitenciarul din localitate, ci una dintre cele mai vechi cetăţi medievale din România, Cetatea Aiudului. Locul este încărcat de istorie, misterios, frumos și puțin înspăimântător în același timp. Pe scurt, Cetatea Aiudului merită văzută!
Atmosferă misterioasă
Am ajuns la Aiud într-o frumoasă zi de toamnă, când puţină lume se gândea la turism, strânsul recoltei fiind imperativul momentului…Iar cetatea Aidului era sub asediu, dar nu al vreunui cotropitor sângeros, ci al mistriilor modelatoare, o parte din fortăreață fiind în plin proces de reconsolidare şi renovare. Am fost lăsată totuşi să realizez câteva fotografii, timp în care constructorii au încetat lucrul. Deci am fost în siguranță și le mulțumesc constructorilor pentru acesta!
Încărcată de istorie și vizibil afectată de trecerea timpului, cetatea Aiudului merită vizitată, admirată, fotografiată și o soartă mai bună…Trebuie renovată și apoi promovată, pentru că este un loc deosebit, deși poate să-ți dea fiori, atmosfera fiind destul de rece, chiar misterioasă, specifică cetăților medievale cu rol de apărare.
Turnul Dogarilor
Turnul Blănarilor si biserica Reformat-Calvină
Turnuri „alocate” breslelor
Situată în zona centrală a micuțului oraș Aiud, la aproximativ 33 km distanță de municipiul Alba Iulia, la circa 36 km de Turda și la 47 km de Sebeș, Cetatea Aiudului este în fapt un complex de arhitectură medievală aflat pe locul unei așezări daco-romane din secolul III d. Hr. Cetatea, cu o dimensiune de aproximativ 3.500 m.p., are forma unui pentagon cu laturile inegale, având la colțuri turnuri de apărare de care aveau grijă diferitele bresle meșteșugărești. Meșteșugarii îndeplineau astfel și obligația de a apăra cetatea, mărturie peste veacuri fiind denumirile turnurilor. Vorbim de Turnul“Măcelarilor”, cel al“Croitorilor”, al “Cizmarilor”, “Olarilor”, și de cel al “Tăbăcarilor”, cel mai impozant cu cele șapte laturi ale sale. Primele construite au fost „Turnul”Cojocarilor” și cel al”Lăcătușilor„, fiecare având cinci laturi. „Kalendas”un alt turn mai mic, era în grija unui ordin bisericesc. Că aceste turnuri și-au făcut destul de bine treaba e evident, având în vedere că locul a rezistat intemperiilor istoriei atât de mult.
A avut șanț de apărare
Cetatea Aiudului, așa cum o vedem astăzi, este rezultatul a două faze de construcție și extindere, prima având loc înainte de invazia tătarilor din anii 1241 – 1242, iar cea de-a doua și ultima pe la începutul anilor 1700. Ceea ce nu mai există în prezent sunt șanțul cu apă care înconjura exteriorul cetății și podul mobil de peste șanț, însă au rezistat până astăzi zidurile cu o înălțime de până la 7-8 metri și groase de 1,2-1,3 metri. Între zidurile cetății ridicate din piatră brută sunt două edificii de cult și alte patru construcții din secolele XVIII și XIX care acum aparțin cultului reformat calvin.
Se remarcă biserica construită în stil gotic transilvănean la finele secolului al XV – lea, cu al său turn înalt de 64 metri cu metereze. Cealalt lăcaș de cult datează de la finele secolului al XIX – lea pe fundația unei vechi capele. Pe latura de nord a cetăţii se află Palatul Voievoidal (sec.XVI-XVII), care a aparţinut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629), unde se spune că funcţionează un muzeu de istorie pe care eu l-am găsit închis.
Orașul Aiud
Confirmări/Notificări