Sărbători de primăvară în Olanda
În cazul în care vremea nu este chiar minunată pentru cutreierat oraşul, Amsterdam are o mulţime de muzee sau cafenele unde poţi petrece timpul. Fiindcă tot am amintit de muzee, an de an, în luna aprilie în toată Olanda se organizează Weekend-ul Muzeelor, în timpul căruia nu se plăteşte accesul în muzee sau poate să fie o taxă specială. În acest an, acest eveniment are loc nu doar un weekend ci o întreagă săptămână, între 18 şi 24 aprilie.
Ştim cu toţii, Olanda e țara lalelelor. În acest an, din 20 martie până în 17 mai, grădinile Keukenhof sunt deschise publicului şi explodează sub frumuseţea năucitoare a culorilor. E vremea când lalelele înfloresc şi privirea se delectează rătăcind pe şiruri nesfârşite de flori armonios aranjate. Milioane de flori se întind pe 32 de hectare şi oferă vizitatorilor un adevărat răsfăţ al simţurilor. Grădinile Keukenhof se află în apropiere de Lisse, la aproximativ 35 de kilometri de Amsterdam.
Tot primăvară, în luna aprilie, se celebrează Koningsdag, Ziua Regelui (până în 2014, a fost Koninginnedag, Ziua Reginei), o sărbătoare pe care olandezii o iubesc de-a dreptul, poate că fiindcă au o zi liberă pe care o pot petrece cum doresc? Fiecare început de primăvară aduce în Olanda şi un carnaval care ţine trei zile. Anul acesta, carnavalul olandezilor este între 15 şi 17 februarie şi în orice localitate mergi în acele zile vei întâlni oameni costumaţi şi puşi pe distracţie.

Poate că trebui să-ți faci drum către Lisse, la Keukenhof, parcul supranumit „Grădina Europei”. Keukenhof este cea mai mare grădină de flori din lume, fiind deschis în fiecare an, începând din a doua parte a a lunii martie și până în mai. Pe o suprafață de 32 de hectare, sunt plantate aproximativ șapte milioane de bulbi de lalele. Copii au și ei “rezervate” activități încântătoare pentru vârsta lor, precum vânătoare de comori, ferma de animale, un labirint și locuri de joacă. Lisse se află la aproximativ 42 de km de Amsterdam și la 44 km de Haga.
Nordul Norvegiei, pentru aurora boreală
Aici intri în lumea aproape fantastică a aurorei boreale. Eşti acasă la populaţia Sami, o comunitate micuţă dar cu tradiţii fascinante păstrate de secole. O precizare importantă: sami erau înainte cunoscuţi şi sub denumirea de laponi, însă azi termenul e considerat învechit şi chiar jignitor, în suedeză denumirea de lapon fiind asociaţă cu zdreanţă, cârpă.
În acest loc poţi urmări dansul luminilor nordului. Fenomenul are loc de obicei de la sfârşitul toamnei până la începutul primăverii, între echinocţiul de toamnă, 21 septembrie, şi cel de primăvară, 21 martie. În februarie şi martie, însă, zilele sunt mai lungi, iar serile oferă şanse excelente de a urmări spectacolul de lumini, fiind aşadar cea mai bună perioadă penntru a vizita zona dacă îţi doreşti să vezi Aurora boreală. Fireşte, nimeni nu poate garanta acest lucru, există zile şi săptămâni când se desfăşoară un adevărat regal de lumini şi zile şi săptămâni când poate ninge sau pur şi simplu luminile stau departe de privitori. Depinde de norocul fiecăruia. Deşi, teoretic, se spune că poţi vedea acest spectacol oriunde în Norvegia, nordul ţării, orăşelul Tromso şi insulele Svalbard din Oceanul Atlantic, sunt cele mai bune locuri.
Aurora boreală
Luminile din emosfera de nord, înseamnă “Zorii nordului”, numele fiind dat de Galileo Galilei după zeiţa romană a zorilor, Aurora. Aurora australă (“Zorii sudului”) a fost botezată de exploratorul James Cook, australis fiind cuvântul în latină pentru zona sudică. În timpurile medievale, apariţia acestui fenomen era interpretată ca o prevestire de război sau foamete.
Ajungi în capitala Suediei cu avionul, sunt curse directe atât din Bucureşti către Oslo şi din alte oraşe importante din ţară şi de acolo cu avionul sau trenul către sau te poţi îmbarca la bordul unui vas de croazieră.
Algarve, Portugalia, pentru drumeţii în natură
Martie şi aprilie pot să fie printre cele mai încântătoare luni de petrecut timpul în cea mai sudică regiune a Portugaliei, Algarve, cunoscută pentru plajele ademenitoare, orăşele pline de viaţă şi un stil de viaţă relaxat. Regiunea, a cărei capitală este Faro, a ajuns o destinaţie turistică atrăgătoare, în special pentru britanici, germani şi nordici, începând cu anii 60. Acum, Algarve primeşte annual aproimativ 10 milioane de turişti, din care şapte milioane sunt străini.

Pe lângă ceea ce i-a dăruit natura cu generozitate, plaje întinse şi superbe, Algarve a devenit în timp şi o destinaţie cunoscută şi apreciată de pasionaţii de golf. Deşi se bucură de un climat blând, veri calde, nu toride, la început de primăvară întreaga natură înfloreşte şi totul este atât de verde şi de proaspăt… Cu temperaturi plăcute, între 20 şi 25 de grade Celsius, chiar dacă din când în când mai vine câte o ploaie primăvăratică, ar trebui să te bucuri aici mai ales de cer azuriu, soare şi vreme perfectă pentru drumeţii. Este o vreme bună şi pentru plajă, dar la fel de propice şi pentru a explora aşezări şi locuri mai puţin cunoscute, dar fermecătoare!
Via Algarviana
Dacă iubeşti plimbările prin natură, te vei îndrăgosti de Via Algarviana, un traseu ce porneşte din est şi se întinde pe 300 de kilometri, exclusiv de străbătut pe jos sau cu bicicleta. Martie, aprilie şi mai sunt considerate printre cele mai bune luni de a te bucura de acest drum sălbatic, ce trece prin parcuri naturale şi sate pitoreşti. Unul din acestea este încântătorul Monchique, unde probabil vei dori să te opreşti ca să poţi explora locul şi împrejurimile mai bine. Poate vrei să mai ştii că Monchique are şi faima că produce cel mai bun medronho din Algarve, un lichior tare din fructe, specific regiunii.
Ria Formosa
Este un parc natural format din lagune, de-a lungul coastei litorale, cu o lungime de 60 de kilometri şi o suprafaţă de 18.000 de hectare din vest de Faro până în apropiere de satul Cacela Velha. Amatorii de observat păsări pot urmări aici o varietate de specii, alături de raţe, chire, pescăruşi. Iar pasionaţii de windsurfing şi surfing pot fi mereu pe val, pe valurile neastâmparatului Ocean Atlantic. Iar cei care vor şi mai multă adrenalină pot merge în Alvor pentru a face skydiving.
Plzeň (Pilsen), Cehia, pentru evenimente în aer liber
Dacă cineva m-ar fi întrebat ce ştiam până mai ieri de acest orăşel din vestul Boemiei, probabil i-aş fi răspuns ceva de genul, ştiu de berea Pilsner. Şi nu greşesc, fiindcă oraşul este cunoscut în toată lumea pentru berea lui, produsă aici din 1842, fiind de altfel şi reşedinţa uzinelor Skoda. Însă oraşul are mult mai multe de arătat celor care au curiozitatea să-l descopere. L-am ales în aceste destinaţii de primăvară în primul rând pentru că, alături de Mons, din Belgia, este în 2015 una din capitalele culturale europene. Oraşul are mai multe clădiri vechi superbe, una dintre acestea fiind catedrala gotică Sfântul Bartolomeu, aflată în piaţa centrală. Construirea bisericii a început în 1295 şi a fost finalizată la începutul secolului al XVI-lea. Turla atinge înălţimea de 102 metri, fiind cea mai înaltă din Cehia.
Tot Pilsen găzduieşte a doua cea mai mare sinagogă din Europa, după cea din Budapesta. O experienţă aparte poate să fie un tur prin reţeaua subterană de tunele şi beciuri vechi, ce se întinde pe 20 de kilometri, însă doar o porţiune de 750 de metri poate fi vizitată.
Indiferent de anotimp, dar primăvară parcă e şi mai binevenită o astfel de experienţă, se organizează un tur al berăriilor ce oferă ocazia de a afla istoria acestei populare băuturi.
Dincolo de aceste atracţii ce pot fi experimentate oricând, oraşul are anul acesta mult mai multe de oferit. Peste 600 de evenimente – spectacole de teatru, concerte, expoziţii, ateliere de creaţii – sunt organizate, iar odată cu venirea primăverii străzile încep să fie tot mai animate. Cu siguranţă o atmosferă relaxată şi bună de gustat, pentru că, aşa cum spun cei din Pilsen, va fi mai mult decât cultură.
Foto: Jean Paul Grandmont
Mons, Belgia, pentru frumuseţea sa specială
Nu putea să lipsescă Mons din această listă, cealaltă capitală culturală europeană a acestui an. Mons este un orăşel cu un minunat centru vechi. Piaţa principală, pavată în stilul vechilor aşezări, este plină de cafenele pitoreşti şi clădiri în stil gotic şi baroc. Un simbol al oraşului este El Catiau by Montois, turnul clopotniţei, înălţat în secolul al XVII-lea, singura clădire în stil baroc din Belgia care a atins o înălţime de 87 de metri. În una din scrisori către soţia lui, Victor Hugo i-a descris acest turn astfel: închipuie-ţi un enorm ibric de cafea, aşezat sub partea pântecoasă a patru ceainice mai mici.
Iar despre piaţa primăriei din Mons, Hugo scria că este de o frumuseţe specială.
Şi poate tot Hugo te va convinge că merită să ajungi în Mons: Cum trebuia să plec la ora trei dimineaţa, nici nu m-am mai culcat, ca să pot vedea tot acest ansamblu în lumina lunii. Nimic mai straniu şi mai încântător, sub un cer frumos, limpede şi înstelat, decât această piaţă atât de bine împărţită în toate sensurile de gustul capricios al secolului al XV-lea şi de geniul extravagant al secolului al XVIII-lea. Nimic mai original decât toate aceste construcţii himerice văzute la această oră fantastică.
Nu doar Hugo a fost aici, chiar şi Van Gogh a ajuns Mons, iar casa unde a stat poate fi vizitată.
La fel ca Pilsen, Mons aşteaptă zilele mai calde ale primăverii pentru a celebra cultura şi a se reinventa prin artă. Peste 300 de evenimente sunt programate, cele mai mult din primăvară şi până în toamnă. Străzi, parcuri, grădini publice, dar şi casele unor localnici vor găzdui festivaluri, spectacole, tot felul de momente create de artişti.
Hortobágy, Ungaria, pentru wildlife
În Marea Câmpie Ungară, pe o suprafaţă de 800 de kilometri pătraţi se întinde acest parc naţional, cel mai mare teritoriu continuu de ierburi joase din Europa şi cea mai mare arie protejată din Ungaria, aflată pe lista Patrimoniului UNESCO. În pusta Hortobágy, de mai bine de două milenii anumite îndeletniciri nu s-au schimbat: păstorii îşi mână şi azi pe caii lor iuţi turmele mari de bovine şi celebrele oi Racka, cu coarnele lor bizare.
Peste 300 de specii de păsări trăiesc în stepa Ungariei şi primăvara pot fi observate cât se poate de bine; de altfel există numeroase tururi specializate. Simbolul zonei este cocorul, iar un spectacol de primăvară este sosirea cocorilor, aşa cum toamna este pregătirea lor pentru a pleca în locurile unde îşi petrec ierna.
Primăvara este minunată aici în prima jumătate a lunii mai, când totul începe să prindă culoare. Mai şi iunie (şi toamna, în octombrie) sunt considerate cele mai bune luni de a merge la Hortobágy.
Din primăvară şi până târziu în toamnă, au loc reprezentaţii ecvestre, în care faimoşii călăreţi ai pustei ungare îşi dovedesc iscusinţa. Poţi însă oricând să faci şi o plimbare cu căruţa sau trăsura. Imensitatea pustei este întreruptă din loc în loc de câte o fântână cu cumpănă sau de o colibă simplă, din stuf, unde se adăpostesc păstorii.
Un simbol al zonei este podul susţinut de nouă arcade, construit între 1827 şi 1833 peste râul Hortobágy, având o lungime de 167 de metri. Se spune că cele nouă arcade sunt cele nouă iubite ale unui haiduc celebru. Pentru a-l scăpa pe acesta pandurii care-l urmăreau şi a-l ajuta să treacă râul, acestea s-au prins unele de altel şi astfel haiducul a trecut râul călcând pe umerii lor şi a fost salvat de la moarte.
Dacă preferi şi o evadare în oraş, Debrecen este oraşul cel mai apropiat. Din Oradea în Debrecen sunt 70 de kilometri, iar din Debrecen în Parcul Naţional Hortobágy sunt aproximativ 25 de kilometri.
Northumberland, Anglia, pentru întinderile verzi, nesfârşite
OK. Nu e secret, aşadar ştie toată lumea, că întinderile năucitor de verzi ale pământurilor Angliei pot oricând să fie frământate de ploi şi vânturi reci, dar Northumberland, ţinutul acesta parcă din alte timpuri, lucrurile pot fi puţin diferite. Roşul este culoarea primăverii aici, iar contrastul dintre câmpurile întinse de maci zăpăcitori şi verdele lanurilor este de neratat. Este imposibil să cuprinzi în câteva rânduri tot ce poţi experimenta aici, dar uite câteva idei. Dincolo de plaje, este partea rurală, despre care englezii spun că e un mozaic de fâşii cu plante sălbatice, pajişti antice şi dealuri cu văi ascunse. Se spune că aici este cea mai tradiţională comunitate din Anglia şi nu avem motive să credem că nu e aşa. Mai sunt şi aşezările săteşti pitoreşte în care se ajunge pe drumuri liniştite ce oferă panorame impresionante. În plus, se spune că noaptea trebuie să stai aici cu ochii pe cer pentru că vei vedea cel mai întunecat cer al Angliei.
Londra este departe, la mai bine de 500 de kilometri în sud. Însă la nici 100 de kilometri, în partea de nord, este un oraş care merită vizitat la fel de mult. Edinburgh, un frumos oraş scoţian.
Bologna, Italia. Romatism, istorie şi peisaje idilice
Tentaţia este de a spune că o vizită de primăvara în Italia oferă şansa de a te bucura mai mult de frumuseţea unui oraş, deoarece este mai puţin aglomerat. Dar când e vorba de Italia, deja nu mai e sigur că mai poţi avea astfel de momente. Se pare că oricând şi oriunde poţi să dai de grupuri, valuri de turişti. Oricum, primăvara are farmecul ei şi merită poate mai mult decât alte anotimpuri de făcut timp şi vizitat câte un oraş. Mai ales că în Bologna este extrem de uşor de ajuns din România, în două ore, cu o cursă low cost, eşti acolo. Din aeroport sunt autobuze regulate, de dimineaţa până seara târziu care te duc în oraş.
Chiar dacă nu duce renumele Florenţei şi nici nu este atât de populară printre turiştii străini ca Veneţia sau Roma, Bologna are o tonă de farmec. Poate ăsta e şi încă unul din avantajele ei, înainte de a fi invadat de prea mulţi vizitatori. Este un oraş viu, armonios, tineresc – cu numeroase universităţi, de altfel una din cele mai vechi universităţi din lume aici s-a deschis.
Îl recomand primăvara (şi toamna), între martie şi începutul lui mai, când vremea este cât se poate de plăcută pentru plimbări lungi prin oraş. Din iunie zilele pot deveni caniculare, chiar dacă în Bologna nu este chiar o problemă, indiferent cum e vremea te poţi feri de soare sau ploaie sub porticurile celebre ale oraşului. Totuşi, aerul prea încins al verii te poate moleşi mai mult decât ţi-ai dori.
Pe lângă zecile de muzee, biserici, galerii de artă ce pot fi vizitate, plimbările, acele hoinăreli plăcute prin oraş sunt probabil cele mai încântătoare momente. Mergând pe jos, rătăcind pe străduţe, vei descoperi spiritul acestui oraş, vei plonja în atmosfera lui rafinată şi vei poposi în tot felul de mici locuri pline de farmec.
O plimbare cu totul aparte, pe care doar aici o poţi experimenta, este să străbaţi pe jos cel mai lung portic al lumii, Portico di San Luca. Acesta porneşte din Via Zaragozza şi urcă încet până la biserica Madonna di San Luca, ce datează din 1723, construită fiind pe locul unui vechi edificiu religios din secolul al XI-lea. De aici, te poţi delecta cu privelişti spre oraş, dar şi cu peisajele armonioase ale regiunii Emilia-Romagna.
La Valletta, Malta. Spirit liber, istorie şi mult soare