Trebuie să recunoaştem, multe din amintirile din vacanţele şi călătoriile noastre sunt legate de mâncare, indiferent dacă e vorba de o gustare pe fugă luată pe stradă, direct de la tarabe, de o masă savurată pe îndelete la un restaurant pe malul mării, la apus. De un foc de tabără cu frigărui, târziu către miezul nopţii, sub clar de lună… Sau poate e vorba doar de micul dejun de la hotel oarecare sau de un hamburgher suculent savurat într-un restaurant cu stele Michelin….

Despre amintirile… papilelor noastre gustative
Tot amintiri din călătorii sunt şi cele legate de un freddo cappuccino savurat într-un mic bar de familie, de îngheţata…rapid înmuiată care ţi se prelingea printre degete direct pe noii pantaloni, de un ştrudel înfulecat pe nemâncate, pe post de cină sau poate de un pahar de vin băut, cu vinovăţie, în plus.
Şi, mai mult ca sigur îţi aminteşti de un fel de “mâncare” neimaginabil în mod normal, dar pe care l-ai testat şi te bucuri (sau ești mulțumit) că ai făcut pasul. Poate că nu ţi-a plăcut gustul, dar ai ce povesti. Sau poate că ţi-a plăcut şi atunci abia aştepţi să încerci din nou.
Atunci când este vorba de mâncare, întotdeauna e vorba, până la urmă, despre emoţii.
Poveştile noastre de călătorie se referă, intrinsec, şi la gastronomia locală, acea parte a culturii care îţi ajunge la suflet. Îţi bucură (sau nu) amintirile, fiind cea mai uşor de înţeles şi de digerat parte a culturii locale.

Regiunea italiană Campania-cu vestitele sale Costiera Amalfitană, insulele Capri şi Ischia – este o destinaţie celebră şi asta nu se datorează exclusiv peisajelor sale uimitoare. Natura darnică, istoria veche şi bucătăria locală sunt legate indisolubil pe Coasta Amalfi, iar cee ce rezultă îi dă călătorului, gurmand sau nu, cele mai incitante experienţe şi multe amintiri cu …gust.
Aici, în zona de sud a Italiei, ca de altfel şi în Toscana, a lua masa pare că urmează un ritual, la care tu, ca un călător care nu vrea să piardă nimic din ceea ce este al locului, iei parte de bunăvoie. Pe Costiera Amalfitană, în Capri şi Ischia, peisajele sunt chiar ca în postere sau wallpaper: peretele vertical al munţilor se prăbuşeşte năvălios în marea de un albastru adânc, cerul pare mai aproape de tine, iar soarele hrăneşte vegetaţia mediteraneană și se “cantonează” în vii şi lămâi şi… pe feţele noastre.

Costiera Amalfitană este o destinaţie de mare şi de munte, mare & monti cum se exprimă și culinar italienii… Este plină de culoare şi de arome încântătoare de lămâi, de peşte, de brânză şi roşii şi de vin, de contraste şi amestecuri menite să-i încânte pe localnici şi pe turişti deopotrivă.
Spre deosebire de cea franceză de exemplu, bucătăria italiană, mai ales cea din sud, este simplă, pentru că oamenii nu vor să stea mult ocupaţi cu gătitul. Sau cel puțin așa mă gândesc eu că trebuie să fie într-un loc atât de frumos, de deosebit cum este Costiera Amalfitană.
Mai ales când localnicii au atâtea de…făcut pentru a se bucura al lor de dolce far niente. Se simte bucuria de a trăi, de a se hrăni în mijlocul unor peisaje minunate pentru care unii plătesc să le “atingă”. Se bucură la maxim de mâncarea lor bună, uşoară şi simplă, şi asta se vede şi în vesela multicoloră, în atmosfera prietenoasă, ca de acasă, şi în bucatele de pe masă. Cum să nu te simţi bine, cum să nu vrei să revii?

Deliciile zonei
Napoli e capitala regiunii Campania, care a dat lumii cea mai simplă pizza, Margherita, cea în verde, alb și roșu, culorile drapelului Italiei. Celebra pizza Margherita a fost creată de un întreprinzător napoletan pentru a impresiona o regină, prin anul 1800. Nu ştiu dacă regina Margherita chiar a fost măgulită că numele ei a fost asimilat cu o pizza destul de sărăcuţă în ingrediente, ceva gen „mâncarea săracului”, chiar dacă sortimentul de pizza a devenit celebru în timp. Se pare însă că pizza a apărut cu cel puţin două milenii mai devreme în spaţiul mediteranean și, chiar dacă nu se numea aşa, a fost un aliment consumat de greci, egipteni, de romanii din Pompei. Indiferent de istoria pizza, e cert că aceasta a cucerit mapamondul, ca şi spaghetele. Pare că lumea a fost dornică să se lase cucerită şi de alte bunătăţi din Campania. Așadar, nu rata spaghetti alla putanesca (cu roşii, ulei de măsline, oregano), spageti aglio e olio ( usturoi şi ulei, cu sos de roşii) şi sosul ragù napoletano, tipice pentru Napoli şi Campania.
Mi-au plăcut în mod deosebit zuppa di cozze, scoici înăbușite sos de roşii cu busuioc şi usturoi, porchetta ( ruladă de porc la cuptor sau rotisor), tonul la grătar, și deserturi precum torta di Capri ( tort cu ciocolată ) şi delizia al limone ( tartă cu cremă de lămâie)… Desertul merge foarte bine un limoncello, lichior de lămâie inventat acum câteva zeci de ani la Sorrento, dar care a devenit rapid celebru, depășind „granițele” sudului Italiei.

Bucătăria care îți aduce marea în farfurie
Creveții, caracatițele şi toate fructele de mare posibile, peşti mari şi mici sunt protagoniștii unor rețete deosebite, cum ar fi „Scialatielli ai frutti di mare„, una dintre bucatele tipice de pe Costiera Amalfitană. Umilul anşoa (hamsie) devine vedeta unui produs uimitor în sătucul Cetara, într-un proces care începe la finele lui martie și durează până la sfârșitul lunii iulie. Iar periculosul arici de mare devine atât de modest în farfurie, dar cu un gust atât de intens, că mai întâi trebuie să te obișnuiești cu el…
Lămâile de pe Coasta Amalfi sunt ingredientele unor reţete celebre, pornind de la lichiorul limoncello sau dulciuri precum Baba, la înghețată, gelato, sau delizia al limone. Iar umilele pătlăgele roșii, imense aici, sunt transformate într-o salată caprese plină de savoare.
Toate acestea sunt de ajuns pentru a mă convinge să mă întorc acolo, lăsând la o parte frumusețea deosebită a regiunii.
Dacă acest material a fost pe gustul tău, atunci ne vedem pe Facebook, dă Like și Share!
Visează, iubește. călătorește!
Drum bun! Galerie foto cu bunătăți din Costiera Amalfitană, mai jos!








Flori de bostan în aluat

Pizza con porchetta

Positano, cel mai frumos loc de luat cina din Europa 🙂



Confirmări/Notificări