Napoli este deopotrivă vechi și nou, curat și murdar, civilizat și o adevărată ”junglă urbană”, liniștit sau exploziv precum Vezuviul aflat la nici 10 kilometri. Apreciat pe plan extern pentru obiectivele sale turistice și hulit chiar în țara sa pentru stilul de viață al locuitorilor și clanurile mafiote din regiunea sa, Campania, cel de-al treilea oraș ca mărime din Italia nu te lasă rece, îți trezește sentimente puternice.
Ori iubești Napoli și-ți dorești să te reîntorci, ori îți displace și te răzbuni pe el, recomandându-le prietenilor să nu-l viziteze niciodată. Una din două 🙂 !
Napoli are de toate: istorie lungă și urme palpabile ale acesteia, o așezare privilegiată într-o zonă deosebit de frumoasă așa cum este Peninsula Sorrento și Costiera Amalfitană și o gastronomie în care pizza este doar una dintre recomandările călduroase.
 Castel Nuovo
 Piazza del Plebiscito ( foto sus)
 Vezuviu
Cu bune și rele
Napoli este un oraș monumental, mai ales în centrul său vechi, intrat în totalitate în patrimoniul mondial al UNESCO. Istoria sa veche, (fiind înființat de greci în anul 470 î. Hr.), se vede prin clădirile și piețele de dimensiuni uriașe, mulțimea de biserici, palate și muzee. Unii se întreabă:”Ce a fost și ce ajuns Napoli „… odată unul dintre cele mai importante orașe ale Europei și sediul strălucitor al curților regale din Mediterana. Dacă te uiți la unele cartiere, cu străzi înghesuite și întunecoase chiar și ziua, cu un aspect de bazar oriental și cu miros îndoielnic, la măcelăriile care expun carnea la ferestre, precum în Maroc, de exemplu, la casele cu arhitectură elegantă dar deteriorate, poți să răspunzi…cu o altă întrebare: „Cum s-a ajuns aici?”
Napoli cel cu faimă proastă. De gunoaie nu vorbesc, ele reprezintă unul dintre brandurile întunecate ale orașului, alături de hoții de buzunare călare pe scutere și de un trafic de-a dreptul infernal, într-o zi normală de lucru. Nu fără motiv nicio mașină nu este netamponată în Napoli, iar despărțitoarele dintre benzi au peste un metru înălțime.
Am testat cele două fațete ale Napoli, cea cu temperament vulcanic căci nu degeaba se află în vecinătatea temutului Vezuviu și a înfricoșătorului Camp Flegrei (o zonă vulcanică foarte periculoasă, foarte extinsă, din care Vezuviu este doar o parte conul său fiind doar o parte a unei coame de dinozaur expozive) și cea de „Frumoasă adormită” și aproape părăsită în toi de vară, în plină sărbătoare …premergătoare ferragosto.
Napoli, un test pentru șoferi 
Primul contact cu Napoli cel neliniștit și haotic în trafic a fost accidental, căci, în drumul către Ischia, via Pozuolli, GPS-ul a considerat că cea mai bună variantă pentru a testa vigilența uniui șofer înainte ajunge pe insulă este chiar centrul orașului Napoli. După experiența amețitoare de câteva zeci de minute, cu un trafic în care tupeul șoferilor nu are nicio limită, indiferent dacă conduc scutere sau autobuze, după scenele incredibile de pe trotuare și de pe străduțe-de exemplu costume bărbătești elegante vândute…la colț de stradă- am revenit pe drumul cel bun. Prima impresie nu a fost deloc bună, categoric, Napoli nu este un oraș pe care să-l vizitezi cu mașina (personală sau închiriată), aici nu s-a auzit de reguli de circulație și nici de conducere preventivă. I-am mai acordat însă o mică șansă, cunosc mulți oameni fermecați de Napoli, de obiectivele sale unice, de atmosfera sa, de mâncare, de…
Un oraș doar pentru mine 
Am ajuns așadar iar în Napoli într-o zi liberă, la mijlocul săptămânii, înainte de Sfânta Maria. Liniște, nu tu scutere și duduit de motoare, nu tu aglomerație pe străzi, trotuarele pustii, aproape totul închis. Chiar și piețele stradale din apropierea gării erau mai anemice, puțini vânzători și mai puțini cumpărători.
M-a primit un Napoli cu ușile închise la magazine și unele muzee, aproape depopulat, dar parcă așa e mult mai sigur, deși fără îndoială nu e complet. Mi s-a oferit un Napoli aproape numai pentru mine. 
Am pornit-o așadar pe jos, pe bulevardul care leagă Gara de Piazza del Plebiscito și am admirat arhitectura clădirilor și sistematizarea orașului. Casele au cu flori la ferestre sau cu obloanele trase, cu mici balcoane de fier forjat, cu atât mai bine întreținute cu cât te apropii de centrul istoric. În cei aproximativ trei kilometri, peisajul urban s-a schimbat radical, trecând de la mahalaua insalubră cu aer de bazar african, plină de grafitti pe ziduri, la urbea îngrijită, cu nimic mai prejos decat Milano, Roma sau Paris. Lipsit de „sufletul” său, Napoli este la fel ca orice oraș mare european, fiind, suprinzător, chiar curat și linișit.
La umbra Vezuviului
Nu trebuie să te lași însă păcălit, Napoli este ieșit din comun. Să nu uităm că este amplasat în una dintre cele mai frumoase regiuni ale lumii, având deasupra capului „sabia destinului”-Vezuviul, și parcă acest lucru este bine cunoscut de către localnici, trăiesc viața la maxim, fiecare în felul său. Dincolo de graffiti și de pereții coșcoviți, Napoli e un oraș cu piețe și fresce impresionante, cu nenumărate opere de artă și panorame fermecătoare.
Napoli e mai mult decât un punct de plecare către Costiera Amalfitană, insulele Capri sau Ischia, este un loc pe care trebuie să fii pregătit să-l vizitezi, fără prejudecăți.
Top obiective de văzut in Napoli
Am lăsat pe data viitoare, și sper că va mai fi o ocazie, obiectivele celebre care trebuie vizitate în Napoli: Palazzo Reale, Duomo, care de fapt reunește trei bazilici, una din ele datând din secolul al IV-lea, Muzeul Arheologic -unul dintre cele mai bune din lume în ceea ce privește colecția de artă veche, cu exponate de la Pompeii și Herculaneum, orașele îngropate de Vezuviu. Apoi mai e și Capodimonte, odată palat regal, astăzi muzeu ce cuprinde una dintre cele mai bune și cuprinzătoare colecții de artă din Italia. Castel Nuovo, un alt obiectiv de neratat în Napoli, cu siguranță nu este trecut cu vederea cu înfățișarea sa renascentistă, cu turnurile și zidurile sale de apărare din piatră vulcanică, fiind așezat pe malul mării. Certosa di San Martino o fostă mănăstire, acum muzeu, este reperul cel mai vizibil al orașului Napoli, cocoțat în vârful dealului Vomero. Mănăstirea a fost inaugurată sub domnia reginei Joan I în 1368, fiind închinată Sfântului Martin de Tours.
O suprafață imensă, de aproximativ 982 hectare din centrul istoric al Napoli este cuprinsă în patrimoniul mondial al Unesco, iar Piazza del Plebiscito, un loc interzis mașinilor și scuterelor ( cu excepția autovehicolelor care aparțin forțelor de ordine dotate cu taburi) este deopotrivă loc de joacă pentru copii localnicilor și de întâlnire pentru turiști, este un obiectiv de neratat în Napoli. Aici se află unul dintre cele patru palate de reședință ale dinastiei Bourbonilor, Palazzo Reale, dar și versiunea locală a Panteonului – Basillica de San Francesco di Paola. În acest loc mai sunt și alte două palate în oglindă, Palazzo Salerno pe partea de sud a pieței și la nord, Palazzo della Prefettura, și într-o mic piațetă foarte apropiată, renumita Caffe Gambrinus. Nu departe este un alt loc de văzut (și de făcut shopping), galeria Umberto.
Drum bun!
Galerie foto Napoli. 
       
 Castel Nuovo
 Vezuviu, mereu în zare
Palazzo Reale

Napoli, văzut de pe Vezuviu
Este interzisă orice reproducere sau reprezentare, parţială sau totală, pe orice suport, a textelor, informațiilor și a fotografiilor fără autorizaţia prealabilă expresă a consilierturism.ro, în calitatea sa de autor și deținător a drepturilor de autor, potrivit legii.
napoli piazza plebiscito.jpg
napoli from vezuviu.jpg

Pin It on Pinterest

Share This