Prins între muntele cavernos și marea de cel mai pur albastru, Amalfi este o așezare pitorească, care trebuie văzută dacă ați ajuns în acest loc deosebit de frumos din provincia italiană Campania numit Costiera Amafitană aka Coasta Amalfi.
Amalfi este „capitala” Coastei Amalfitane și mândria zonei, că doar a fost prima din cele patru Republici Maritime, timp în care a dominat comerțul din Mediterana cu Orientul.
Mai impozant decât Napoli
Cu greu ți-ai da seama că Amalfi a fost odată „regina mărilor”, între anii  839 -1135, o superputere cu flotă proprie și comerț înfloritor, unde trăiau peste 70.000 de oameni, căci orașul cu nici 6.000 de rezidenți în prezent poate fi ușor încadrat la categoria „liliputan”.  Au rămas prea puține clădiri istorice în vechiul Amalfi, de vină fiind cutremurul din anul 1343, când o mare parte a orașului construit pe coama muntelui a alunecat în marea care a înghițit nu „doar” casele sau oamenii ci și multe din mărturiile istoriei.
Cronicile vechi spuneau că Amalfi era atât de frumos, chiar opulent,  mult mai impozant decât Neapole, iar influența sa adus și bunăstarea altor localități din zonă, cel mai important fiind exemplul Ravello, orașul muzicii și al artiștilor. Marinarii din Amalfi, specializați în comerțul cu cereale, lemn, arme, sare și chiar și sclavi au elaborat primul cod maritim -„Tavole Amalfitane” care a servit la reglementarea navigației în bazinul Mării Mediterane până în 1570.
Astăzi, poți străbate Amalfi la pas lejer, în câteva ore, de la un capăt la altul, de la plaja destul de mare pentru standardele locale de pe Cositiera Amalfitană, până sus, către Munții Lattari, luând-o pe străduțele pietruite, flancate strâns de clădirile  modeste, de 2-3 etaje, cu rufe întinse pe la ferestre.
Inclus în patrimoniul UNESCO
Te ademenesc magazinele cu produse locale precum limoncello, bomboane și ciocolată din lămâie, ulei de măsline, paste, roșii și ardei iute, gelatto de toate sortimentele sau porțelanurile în culori vii, cu influențe maure, iar localnicii stau la poarta casei și „turuie” necontenit.
Pentru importanța sa istorică și culturală precum și pentru diversitatea peisajului, întreg orașul Amalfi a fost inclus în patrimoniul UNESCO încă din anul 1997, ca de altfel toată Costa Amalfitană, cu o suprafață de aproximativ 11.231 de hectare unde se găsesc 15 localități. Legendele locale spun că Amalfi a fost ridicat de Hercule, fiul lui Jupiter, pentru a-l oferi unei fete cu niște ochi frumoși, de culoarea mării Tireniene care spală Costiera Amalfitană, dar cine le crede când datele îi indică cert pe romani drept întemeietorii orașului, în secolul al IV-lea D. Hr.! Secolul trecut, după sute de ani de măreție și bogăție, urmate de vremuri de decădere cu războaie pierdute, dominații, cutremure, alunecări de teren și izolare de lume din lipsa dumurilor, Costiera Amalfitană s-a impus ca o destinație turistică majoră a sudului Italiei.
Amalfi e un obiectiv turistic de top 
Costiera Amalfitană atrage zeci de mii de turiști prin istoria sa, prin arhitectură, prin combinația dramatică mare-munte și prin atmosfera sa romantică, iar orășelul Amalfi este primul pe lista obiectiveor care merită văzute aici. Oricum ai ajunge în Amalfi, pe patru roți, pe Nastro Azzurro, sau la bordul unei ambarcațiuni, nu ai cum să ocolești vecinătatea plajei cu șezlonguri militărește aranjate și flancată de stânci și de muntele cavernos care domină orașul. Chiar pe strada principală, foarte aglomerată că doar este singura care leagă localitățile de pe Coasta Amalfitană, te poți opri la unul dintre obiectivele principale, Arsenale-Muzeul maritim amplasat oarecum underground, pe locul unde era în vechime principalul șantier naval. Apoi vă puteți plimba pe faleza bine umbrită de tot felul de arbuști tropicali și invariabil veți ajunge în piața unde tronează statuia celui care a fost considerat la un moment dat inventatorul busolei, Flavio Gioia. Apoi este momentul să o luați, pe un tunel după care peisajul se schimbă, către inima orașului Amalfi, dominat de una din principalele atracții ale Costierei Amalfitane, Doumo- Catedrala Sfântului Andrei.
Cripta Sf Andrei

„Inima” orașului: Catedrala Sf Andrei
Nici 100 de metri nu despart Catedrala de mare și, pătrunzând în Piața Domului, parcă ai aterizat brusc într-un film cu decor medieval. Impozanta catedrală te așteaptă pe „soclul” ei de 62 de trepte, cu mozaicurile policrome străluncind în soare și susținută de coloane zvelte, vegheată din stânga de Campanile, turnul clopotniței. Datând din anul 1180, Campanile poartă și el influențele stilului arab, cupola și cele patru turnulețe fiind decorate cu majorică galbenă și verde, culorile tradiționale în zonă (influență a intensului comerț cu Orientul). Exteriorul Catedralei Sf Andrei din Amalfi are influențe arabe și siciliene vizibile și o poartă celebră din bronz-prima din Italia care a fost comandată la Constantinopol în anul 1089. Ușile catedralei sunt încadrate de un portal romanic, fiind sculptate cu viță de vie locuite de fiare mitice. Structura originală a Catedralei este în stil romanic,  în prezent fiind acoperită cu decorațiuni baroce somptuoase ca rezultat al numeroaselor renovări.
Interiorul catedralei, surprinzător de mare, păstrează câteva mici tezaure precum un crucifix de lemn din secolul al XIII-lea, un plafon casetat elegant cu picturi din secolul al XVIII-lea, statui, picturi și mozaicuri foarte vechi. În criptă se păstrează moaștele Sf Andrei, aduse aici de la Constantinople, în anul 1208.
Mănăstirea Paradisului (secolul XIII) este o incintă elegantă cu influențe maure, sprijinită pe coloane grațioase și cu o mică grădină la interior. Mănăstirea a fost folosită inițial ca loc de înmormântare pentru nobilii  din Amalfi. Astăzi, aici sunt câteva sarcofage romane.
Legături strânse cu Constantinopol 
Originile Basilicăi Crucifixului, cea care găzduiește astăzi muzeul Domului, datează din  anul 596 D. Hr. În anul 1100, s-a ridicat peste ea o nouă catedrală,, cele două biserici fiind unite și transformate într-un lăcaș de cult cu șase nave, în stil romanesc. Mai târziu, cele două biserici au fost despărțite din nou și decorate cu marmură și lambriuri. Actualul stil baroc al Catedralei Sf Andrei din Amalfi datează din secolul al XVIII-lea, din păcate noul stil dăunându-i celui inițial, cel romanesc. Sfântul Andrei este patronul spiritual al Amalfi, fiind de asemenea și ocrotitorul României, al Scoției și al Rusiei. Fratele lui Petru, Andrei a fost pescar și unul dintre primii apostoli, el răspândind învățăturile Evangheliei în Grecia, până când a fost executat în Patras. Rămășițele lui Andrei au fost transferate de la Patras la Constantinopol în jurul anului 357 pentru a fi introduse în noua Biserica Sfinților Apostoli a împăratului Constantin. În perioada celei de-a patra Cruciade, Cardinalul Pietro Capuano a furat relicvele Sf  Andrei de la Constantinopol și le-a adus la Amalfi, unde au ajuns pe 08 mai 1208, fiind așezate în cripta catedralei, unde mai sunt și astăzi ( o parte). Relicvele altor sfinți sunt găzduite în Capela moaștelor din Catedrală. Localnicii vorbesc de numeroasele miracole ale Sfântului Andrei de-a lungul secolelor, dar data de 27 iunie este sărbătorită cu mare bucurie în tot orașul. În 27 iulie 1544, o creștere bruscă a nivelului mării a scufundat navele lui Ariadeno Barbarossa, piratul care a atacat Amalfi și Salerno, iar 27 iunie este zi de sărbătoare în Amalfi de atunci.
Atmosferă autentică 
Așadar, Amalfi are o istorie veche în spate, iar urmele trecutului său cu influențe maure și bizantine se păstrează și astăzi, și nu doar în Dom sau la muzeul Gli Arsenali della Repubblica sau la muzeul Hârtiei, cel mai vechi din lume. Pe drumul către Valle dei Mulini, este Muzeul de hârtie, pe locul unei moare veche din secolul al XIII-lea, unde se poate asista la tehnicile de producție tradiționale de fabricare a hârtiei Amalfi, cu ajutorul unei mori vechi puse în mișcare de râul Canneto. În pofida aglomerației de care nu poți scăpa vara, căci toată lumea vrea să vadă Amalfi, orășelul și-a păstrat atmosfera autentică, miroase a mare, a lămăi uriașe- sfusato amalfitano, a limoncello, a pizza, a pește. Este un loc bun pentru gurmanzi, sunt destule tentații pentru ei aici. Oamenii trăiesc frumos și bine, se bucură de viață și de oaspeți, iar aceștia din urmă ajung să fie recunoscători că au aut norocul să o vadă, deși această regiune a Europei este destul de scumpă.

Sper că ți-a plăcut acest material sau că măcar ți-a fost de folos. Te aștept să ne fii alături pe Facebook !

Visează, iubește, călătorește, trăiește, alături de noi!  Drum bun!

Mai jos, galerie foto cu orașul Amalfi 🙂
Catedrala Sf Andrei

Moaștele Sf Andrei
            
amalfi from sea.jpg
dom amalfi.jpg
amalfi town costiera amalfitana.jpg
dom amalfi.jpg

Pin It on Pinterest

Share This