Cine nu a vizitat Lisabona fără să facă măcar o călătorie cu tramvaiul care te duce prin cartierele sale vechi, pestrițe, cu case din toate categoriile sociale, cu castele, biserici și străzi alambicate și nu a auzit scrâșnetul șinelor și puterea frânelor pe pantele abrupte atunci nu știe ce a pierdut!
Tramvaiele, dar în mod special cel cu numărul 28-tramvaiul galben- “electrico 28”, sunt atât de celebre în Lisabona că, la bordul lor, te cuprinde un sentiment ciudat. Tramvaiul are mereu prioritate în trafic, dar aici oamenii și mașinile se feresc bucuroși din calea lui, îl salută și, împreună cu el, ești fotografiat mai ceva ca un star!
Nu cred că există cineva care a vizitat Lisabona și nu a făcut măcar o fotografie cu tramvaiul, galben sau nu. Sunt peste tot, în prezentări, pe Facebook, pe magneți și pe coperțile ghidurilor turistice. Așa am ajuns și eu să mă plimb prin Lisabona în cel mai potrivit mijloc de transport cu putință, cu tramvaiul. Și nu mi-a părut rău, aș repeta experiența cu prima ocazie!
Celebritate…pe șine
„Bine ați venit în cel mai vechi și mai vestit mijloc de transport din Lisabona“…ne urează vocea caldă din căști, cea care avea să ne fie „ghid“ pe străduțele din capitala Portugaliei. Urmează un sunet de clopoțel și, scrâșnind pe șine, micuțul tramvai părăsește stația de capăt de linie. Se avântă, curajos, pe străduțele perfect aliniate ale faimosului cartier Baixa.
Fără grabă, tramvaiul își urmează traseul, ducându-ne pe noi, toți cei 18 călători, nici mai mulți nici mai puțini, fiecare pe scaunul său, nimeni nu are voie în picioare, prin piețe mici și mari, pe lângă terase, clădiri îngrijite placate (sau nu) cu azulejos, cu blazoane deasupra ușilor și cu felinare pe la ferestre.
Placa da Figueira
Primele 15-20 de minute, tramvaiul lisabonez ne conduce pe bulevardele largi, în care dau străzi înguste sau artere pietonale împânzite cu terase și restaurante. Admirăm, din primele minute ale călătoriei, și unele obiective turistice importante ale Lisabonei, precum Placa da Figueira, dominată de monumentul regelui Joao I și Elevator de Santa Justa, un lift care te înalță la 45 de metri deasupra cartierului Baixa pentru a te duce pe dealul Carmo, la biserica Carmo.
Placa da Figueira este nu doar o piață lărgă, mărginită de hoteluri, restaurante și cofetării celebre ci mai ales un hub foarte important pentru transportul cu tramvaiul și cu autobuzul din Lisabona.
Părăsim această stație urmăriți discret de sus de Castelo de Sao Jorge-Castelul Sf Gheorghe și conduși de zâmbetele și saluturile pietonilor de pe străzi. Suntem puțin uimiți de simpatia arătată de turiști, oare mereu este o atmosferă atât de cordială în Lisabona?
Pe drumul istoriei
Apoi tramvaiul începe să urce, merge mai greu, ia curbe tot mai strânse. Casele sunt tot mai aproape unele de altele, sunt mai vechi și parcă și mai dărăpănate, pereții decolorați poartă urmele ploilor, rufele atârnă la ferestrele de la care florile lipsesc. Simți mirosul de Cocolino venind de rufe, câteodată și pe cel de pește prăjit pe grătarele bucătăriei…
Din tramvai, poți să atingi pereții caselor și să dai mâna cu cei care se încumetă să meargă pe “trotuar”, obligați să se lipească cu spatele de ziduri. Pe lângă case, mașinile sunt parcate de parcă așteaptă să fie exfoliate de straturile superficiale de vopsea. „…Observați cum tramvaiul nostru evită la milimetru mașinile parcate și admirați măiestria șoferilor care le-au parcat…“ spune, parcă citindu-mi gândurile, vocea suavă din căști. Și are dreptate, vatmanul reușește, de fiecare dată, să nu atingă nicio mașină. Remarcabil: cu tot traficul greoi, nu am auzit niciun claxon, strigăt sau înjurătură printre dinți!
Mănăstirea São Vicente de Fora ( foto sus); Vedere de la Igreja da Graça ( foto jos)
Cartierul Graça și ce poți să vezi aici. Curbele sunt tot mai strâmte, apoi în fața noastră, la capătul străzii, începe să se vadă lucind marea către care parcă ne îndreptăm cu viteză. Suntem în micuțul cartier Graça, amplasat pe un deal unde altădată erau livezi de măslini, în prezent un amestec interesant de case mai cosmopolite și mai sărace.
De sus, de pe terasa bisericii Igreja da Graça, așteaptă unele dintre cele mai frumoase priveliști asupra capitalei Portugaliei, aici poți petrece o după-amiază foarte plăcută, în compania cui îți place, cu o cafea sau un pahar de vin în față !
Nu trece mult timp și tramvaiul ajunge la Mănăstirea São Vicente de Fora, ridicată la începutul secolului al XVII-lea pe locul unei biserici mai vechi cu jumătate de mileniu. Mănăstirea São Vicente de Fora are hramul Sfântului Vincențiu, protectorul Portugaliei, fiind reprezentativă pentru stilul manierist. În anul 1885 a fost declarată pantheon al regilor Portugaliei.
Alfama
Alfama, moștenirea maură a Lisabonei
De aici, tramvaiul se mai “chinuie” minute bune cu zgomot, frâne și mici poticneli la curbe pe străduțele în pantă, ireal de strâmte. Lisabona devine din ce în ce mai pitorească aici, e chiar ca din cărțile poștale. Iată frumoasa Largo Porta del Sol (Poarta Soarelui). Suntem în Alfama, cel mai vechi cartier al Lisabonei, cel păzit de sus de Castelo de Sao Jorge. Două obiecive turistice foarte populare din Alfama, Largo Porta del Sol și mirandouro Santa Luzia se află la nici 15 pași unul de altul. Sunt unele dintre cele mai fermecătoare locuri din Lisabona pe care nu ar trebui să le ratezi, cu priveliști minunate asupra cartierului și orașului.
Porta do Sol
Largo Porta del Sol, păzită de Statuia Sf Vincențiu ( foto sus) și mirandouro Santa Luzia, aflat în curtea bisericii Santa Luzia, sunt două locuri romantice afate la înălțime, dar sunt și atât de aglomerate!
Basilica St Luzia
Odată coborât la stația Porta del Sol, o poți lua pe străduțele din dreapta Bisericii St Luzia, până sus, la Castelo de Sao Jorge. Urci puțin pe străduțele pietruite și pline de soare, pe drum privirea îți este atrasă de ofertele nenumăratelor magazine cu azulejos, cu produse tradiționale, bijuterii și suveniruri hand made de toate felurile. Trebuie să ai încălțări bune, căci piatra cubică, care pavează toate trotuarele și străzile din Lisabona, este destul de dură!
Sé de Lisboa, cel mai vechi lăcaș de cult. Drumul tramvaiului continuă și nu trece mult până apare, pe stânga, vestita catedrală din Lisabona, Sé de Lisboa- Santa Maria Maior de Lisboa, cel mai vechi lăcaș de cult din capitala Portugaliei. Amplasată pe locul unde maurii au ridicat ce mai mare moschee din Lisabona, Sé a fost construită în anul 1450, la trei ani după ce orașul a fost recucerit de regele creștin Alfonso Henriques. Cu cele două turnuri crenelate ale sale, catedrala din Lisabona seamănă mai degrabă a fortăreață medievală, în care predomină stilurile romanesque și gotic. Turnul din mijloc al catedralei a fost doborât de marele cutremur și nu a mai fost construit. Catedrala este destul de întunecoasă, dar aceasta pune în valoare rozeta muticoloră prin care lumina pătrunde diafan, mai ales după-amiaza. Moaștele Sf Anton și cele ale Sf Vincențiu sunt printre relicvele sacre ale Sé din Lisabona.
Schimbarea gărzii la Muzeul Arheologic Carmo. Vedere de la Carmo
Chiado, rigoarea sistematizării
Ajungem și în carterul Chiado, mai aerist, mai comun cumva și asta i se datorează vestitului marchiz de Pombal, cel însărcinat cu sistematizarea orașului după marele cutremur din 1755 urmat de un tsunami. Chiado este un mic cartier plin cu cafenele, muzee și galerii de artă, așa că, dacă te pasionează arta, nu rata Museo do Chiado ( artă portugheză), Teatrul de Operetă ( Teatro Nacional de Sao Carlos) sau vechea biserică Convento de Carmo, parțial prăbușită din cauza cutremurelor. Convento de Carmo nu mai are decât câțiva pereți, tavanul i s-a prăbușit la marele cutremur, este un loc destul de ciudat, misterios dar liniștit în același timp.
Basilica Estrella ( foto sus) și priveliștea de pe acopișul său
Capăt de linie
Apoi vine capătul de linie, unde vrei-nu vrei, trebuie să cobori. În apropiere este basilica Estrella, ridicată în 1779 în cinstea nașterii fiului reginei Dona Maria I. Din păcate, copilașul reginei a murit înainte să facă un an, mormântul celor doi fiind în basilică. Dacă vrei alte noi priveliști frumoase deasupra Lisabonei, atunci urcă în cupola basilicăi Estrella și nu vei regreta (prea mult cei doi euro pe bilet).
La câteva sute de metri se află casa memorială Amalia Rodrigues, vestita interpretă de fado. Dacă în apropierea basilicăi Estrella îți atrag privirea case foarte mici și străzile strâmte, atunci poate că e bine să știi că aici a fost cartierul numit Mocambo, termen folosit pentru a-i numi pe primii coloniști din zonă. Acum, cartierul locuit în secolele XVIII și XIX, e numit Madragoa (mamele din Goa) și e un amestec de nou și vechi, modern și prăfuit. Prin zonă se află și vestitul Muzeu al Păpușilor.
Baixa, inima Lisabonei
O vizită în Lisabona nu e completă fără să vizitezi cartierul Baixa. Este “inima” Lisabonei, principalul său centru comercial și bancar. Se află la câteva sute de metri de fluviul Tajo și de stația de tramvai a Hills Car, iar străzile sale „tăiate” nemțește, pavate cu mozaicuri înflorate și flancate de clădiri neoclasice, cu piețe elegante, străduțe pietonale, cafenele și magazine te fac să crezi că ai putea fi în orice altă capitală europeană.
Rua Augusta și Arco da Vitoria
Zona are însă un aer special și o poveste doar a ei, fiind reconstruită de marchizul de Pombal după marele cutremur care a pus totul la pământ. În Baixa e mare vânzoleală, e o lume colorată de artiști și vânzători ambulanți, sunt multe terase cu miros de cafea, de patiserie, e o atmosferă de vacanță veșnică. Aici găsești magazine pentru toate buzunarele, restaurante și terase, iar minutele, orele și zilele trec sub privirea mereu atentului Castel Sao Jorge, de pază sus. Atracțiile turistice ale carierului Baixa sunt imensa Piață Rossio, complet reconstruită după marele cutremur din 1755, strada pietonală Rua Augusta, care pornește din piața Rossio pentru a se termina maiestuos cu Arcul de Triumf- Arco da Vitoria, în maiestuoasa Praca da Comercio.
Praca da Comercio și Arcul de Triumf
Pe locul unde e astăzi Praca da Comercio ( clădirea din dreapta, cea galbenă, ocupată de ministere și de biroul de turism) s-a aflat, din secolul al XV-lea până la dezastrul din 1755, palatul regal, Palacio da Ribeira. Marchizul de Pombal a sistematizat toată această zonă ( și nu numai) pentru a-i organiza pe foștii meseriași care lucrau și locuiau aici înainte de cutremur, astfel că străzile mai portă numele breslelor.
Vedere din Castelul de Sao George asupra Praca da Comercio
Amintiri din vacanța în Lisabona
Soarele a dispărut după colinele Lisabonei, am părăsit Castelul de Sao George și am luat-o la pas pe străduțele stâmte, uitându-ne la vitrine, la restaurante și ferindu-ne, la rândul nostru, de tramvai. Am găsit un restaurant local, micuț, unde am mâncat sardine și caracatiță, am băut un pahar de vin. Dacă ai noroc, asculți fado, deși pentru unii acest gen muzical e cam prea trist, dar sunt la mare căutare și „mariachi locali“, care primesc aplauze și bani de la meseni. Așa trece o zi de vacanță la Lisabona. Acesta este imaginea mea despre Lisboa și acum, la atâtea luni de când am părăsit-o, cu iarna care se apropie.
Despre obiective importante pe traseul tramvaiului
Elevator de Santa Justa este mai mult decât un lift frumos meșterit din oțel “dantelat”, este un loc unde poți bea o cafea și face niște fotografii deosebite la înălțime. A fost construit între anii 1902-1907 de către Raul Mesnier de Ponsard, un ucenic al lui Gustave Eiffel, arhitectul care a lăsat posterității simbolul Parisului, Turnul Eiffel. Scopul inițial al acestui lift a fost de a-i transporta pe localnici sus pe dealul Camro și de a-i feri de corvoada urcușului pe timp de vară, fiind și în prezent parte a transportului public din Lisabona.
Impresii și obiective din Alfama, vechiul cartier maur. Aici, în cel mai înalt punct al cartierului Alfama este locul unde s-au pus bazele acestui oraș atestat în secolul VI-lea î.Hr. Cu cât erai mai bogat, cu atât locuiai mai aproape de castel, iar cei care locuiau cel mai aproape de fluviu erau pescarii.
Numele Alfama provine de la arăbescul Al-Hamma-Izvoare fierbinți pe care aceștia le-ar fi descoperit aici. Cartierul este precum un mușuroi de furnici, casele sunt înghesuite unele în altele, unele au blazoane deasupra ușilor principale, altele sunt placate cu azulejos stridente, în timp ce varul se scorojește de pe multe altele.
Alfama este ca o lume pierdută, un pas peste timp, înapoi cu sute de ani, un loc cu un farmec aparte, chiar dacă îți poate părea totul un pic cam desuet.
Pe esplanada Castelo de Sao Jorge
Castelo de Sao Jorge, cel mai vechi obiectiv din Lisabona, este situat pe locul “descoperit” de fenicieni, fortificat de romani și de vizigoți, fiind ales apoi de regii mauri pentru a-și stabili reședința, în secolul IX. Maurii au stat aici, deasupra tuturor muritorilor de rând, până în anul 1147, când primul rege al Portugaliei, Afonso Henriques, a cucerit Lisabona, cu ajutorul cruciaților. A urmat o altă perioadă de glorie pentru Castelo de Sao Jorge, după ce urmașii lui Alfonso Henrique au construit palatul Alcaçovas și au locuit în această reședință a regilor Portugaliei până în 1511. Aici a venit Vasco da Gama, în 1499, în audiență la regele Manuel I, iar sala unde a avaut loc evenimentul, Olisiponia, e astăzi scena unor spectacole multimedia.
O adevărată fortăreață cu porți puternice de apărare, șanțuri cu apă și poduri mobile, turnuri crenelate și ziduri bătute de vreme, Castelo de Sao Jorge este un loc foarte romantic. Esplanada umbrită de pini și păzită de tunuri și ziduri puternice te îndeamnă la visare, poate că aici e locul pentru declarații memorabile. Dacă vrei fotografii reușite și mai ales momente deosebite de împărțit la doi, Castelo de Sao Jorge este locul! De la Castelo de Sao Jorge ai toată Lisabona la picioare, cu istoria ei suprapusă, cu acoperișurile din țiglă portocalie îngrămădindu-se la baza sa“straturi peste straturi”, în timp fluviul curge leneș ca un șarpe imens. Apusurile sunt deosebite la Castelo de Sao Jorge, o lumină caldă, aurie, ușor lăptoasă îmbracă orașul, fluviul Tejo și podul lung și grațios de peste el.
Despre tramvaiele din Lisabona și nu numai
Primul tramvai din Lisabona a fost introdus în noiembrie 1873, fiind tras de cai. Abia în august 1901 a circulat primul tramvai electric în Lisabona și într-un an, toate au fost “convertite” la electricitate.
Tramvaiul 28 este celebru pentru că respectă designul original, cel din 1930, merge prin cartiere vestite precum Baixa, Alfama, Chiado și nu este nici prea scumpă călătoria. Biletele pot fi achiziționate de la aparatul de bilete din stații sau de la vatman. O opțiune mai convenabilă este de a cumpăra o cartelă valabilă 24 de ore, care include servicii de metrou, tramvai și autobus. Aceste cartele combinate costă 6.00 € și pot fi cumpărate din stațiile de metrou (nu și din cele de tramvai). Tramvaiul 28 are capăt de linie în Praça Martim Moniz, locul cel mai bun de a te urca la bordul lui acă vreisă prinzi loc, pentru că este de obicei mare înghesuială la bordul lui.
Elevador da Bica datează din anul 1892. Are 245 metri lungume și unește Rua da Bica de Duarte Belo
Există rute speciale de tramvai care nu acceptă pasageri în picioare, precum Hills Tram și care parcurge o rută de aproximativ 10 kilometri, pe dealurile Lisabonei și trece pe lângă cele mai importante atracții ale Lisabonei, la care poți să cobori și să urci dacă biletul este în termen. Poți cumpăra bilete online de aici, sunt mai ieftine.
Piața Martim Moniz
Legenda eroului național portughez Martim Moniz, cel care și-a dat viața pentru ca porțile Castelului să nu fie închise de mauri a pornit de la Castelo de Sao Jorge. Gestul lui a permis cucerirea acestui punct strategic al Lisabonei și apoi a întregului oraș. Marele cutremur din 1755 a afectat serios Castelo de Sao Jorge, care a fot lăsat în părăsire până în 1938, când a fost renovat.
Marele cutremur a „divizat” istoria. Probabil ca ați observat că în istoria orașului Lisabona se tot repetă anul 1755, când un mare cutremur a afectat toată țara, inclusiv zona Algarve, unde a afectat fortărețe și clădiri puternice precum cea din Sagres, odată considerat „Capătul lumii”. Marele cutremur din Lisabona s-a produs de Ziua Tuturor Sfinților, în dimineața zilei de 1 noiembrie 1755, fiind urmat de un incendiu care a pus la pământ ce a mai rămas. Focul a fost stins, dar nu de oameni ci de valurile unui tsunami. Lisabona a fost distrusă în proporție de 85%, iar zeci de mi de locuințe și clădiri impozante precum Palatul Regal Portughez, Opera, Catedrala, Biblioteca au fost distruse.
Sper că ți-a plăcut acest material sau că ți-a fost de folos. Te aștept să ne fii alături pe Facebook ! Visează, iubește, călătorește! Drum bun!
Confirmări/Notificări