Parcă te afli într-o poveste în acest orășel de la granița Germaniei cu Austria, unde casele sunt pictate în culori pastelate, magazinele au vitrinele împodobite și vara ca de Crăciun, iar mâncarea tradițională e ciolanul de porc cu șorici crocant.
Cercetând harta în căutarea castelelor bavareze și a locurilor de vizitat din apropierea „bazei” de vară
Innsbruck– frumosul și celebrul oraș-stațiune de schi din vestul Austriei- îmi „sare în ochi” Garmisch-Partenkirchen. Ciudat nume pentru un oraș!
Zonă celebră pentru schi
Sunt de fapt două orășele, sătuce le-aș spune, Garmisch și Partenkirchen, unite printr-un decret al lui Hitler în 1936 pentru a putea organiza Jocurile Olimpice de Iarnă în Germania. Acum știu de unde „îl cunosc”, cine nu a auzit de celebrele pârtii sau de trambulina pentru sărituri cu schiurile din acest orășel aflat la granița Germaniei cu Austria? Ne-am rezervat o după-amiază să vizităm „perla stațiunilor montane” din Alpii bavarezi situată la nici 60 de kilometri de Innsbruck.
Prima impresie în Garmish-Partenkirchen: frig, o atmosferă oarecum lăptoasă de atât de multă umezeală, miros discret de brad de la stivele de lemn aranjate nemțește, la milimetru, și de la pădurile din împrejurimi. Străduțe înguste șerpuiesc printre casele tradiționale bavareze pictate, cu grijă și în culori pastelate. Motive cu temă religioasă, istorică sau simple scene din viața localnicilor împodobesc pereții și parcă dau viață acestor clădiri vechi, le înveselesc. Îți stimulează imaginația, parcă ești în povești.
Tresar în fața primului magazin cu vitrina decorată ca de Sărbatori, dar nu, e august și mai sunt cinci luni până la Crăciun. Și totuși mă bucur ca în zilele copilăriei la vederea miilor de soldăței de lemn aliniați, a zânelor cu aripi și cu ochi mari, a renilor Moșului și a ursuleților din vitrine. Toate jucăriile stau liniștite sub brazii împodobiți…Cum ar fi să lucrezi într-un astfel de magazin tot anul? Mai poți trăi acele minunate clipe „de sub brad” la intensitatea meritată? Parcă și trecătorii, turiști cel mai probabil, erau cuprinși de febra cumpărăturilor de sărbători, toți cărau sacoșe, erau relaxați la shopping, rumeni în obraji și îmbrăcați la „patru ace”.
Tradiționalul ciolan de porc…bavarez
Și pentru că nu era de ajuns, în centrul orașului „umbrit’ de masivul Zugspitze, cu cel mai înalt vârf muntos din Germania ( peste 2.960 de metri altitudine), luăm masa la un restaurant foarte aglomerat a cărei specialitate este…cum ați ghicit?! …ciolanul de porc. Și nu orice fel de ciolan, ci unul imens, fiert în bere și stins în ulei până ce șoriciul crocant a făcut bășicuțe… La restaurantul Zum Wildschutz, unde se servesc porții uriașe și gustoase că doar de aceea trebuie să aștepți ceva timp să se elibereze o masă sau să-ți faci programare, mi-am schimbat părerea despre ciolanul de porc. În bine, bineînțeles. 🙂
Când ai 120 km de piste în șapte pârtii diferite poți să nu te gândești tot timpul la siluetă. Ai de unde alege să schiezi, aici există două mari zone dedicate: platoul Zugspitze și zona clasică Garmisch-Partenkirchen cu Hausberg, Kreuzeck și Osterfeld cu faimoasele piste de cupă mondială, cu zeci de kilometri de pârtii. Este însă o zonă de schi mai scumpă, doar Munchen capitala Bavariei, cel mai bogat land din Germania, se află la nici 90 de km distanță.
Nu a nins, a plouat însă mărunt și insistent, făcând de prisos ascensiunea pe
Zugspitze și lăsându-mă cu întrebarea cum e în Garmisch-Partenkirchen de
Crăciun dacă în plină vară miroase a sărbători?
Pârtiile de pe versanții munților Hausberg, Kreuzeck și Alpspitze se unesc în zona Garmisch – Classic, unde se află astfel 40 de kilometri de pârtii, situate la o altitudine de la 700 la 2.050 de metri. Zona Hausberg, cu pârtiile ei mai de dificultate ușoară în mare parte, este mai populară în rândul familiilor cu copii și printre schiorii începători. Există o zonă dedicată celor mici, Kinderland, unde aceștia pot lua lecții de schi de la monitori de schi profesioniști.
Confirmări/Notificări