Pe urmele lui Ștefan cel Mare, în Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea de Scaun a Sucevei te întâmpină maiestuoasă și puternică, de parcă nu ar fi trecut peste ea peste șase secole. Este un loc care merită vizitat dacă ai ajuns în Bucovina, fiind una dintre principalele atracții ale orașului Suceava.

Mărturisesc că Ștefan cel Mare a avut pentru mine o aură aparte, mai ales că manualele de istorie și cele de limba & literatura română de pe vremea copilăriei l-au prezentat ca pe un personaj legendar, un viteaz neînfricat și o mână de fier. Așadar, un model demn de urmat, care raporta victorii împotriva dușmanilor, care știa să se bucure de viață și să fie recunoscător atunci când avea pentru ce.

Este știut că două din ctitoriile lui precum Voroneț și Pătrăuți sunt obiective turistice celebre ale României, fiind incluse de altfel și în patrimoniul mondial al UNESCO. Iar mănăstirea Putna, prima construită de voievod la sugestia lui Daniil Sihastru, a fost supranumită de Mihai Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”. Însă de numele lui Ștefan cel Mare se aleagă nu doar lăcășurile de cult, care nu au fost puține, după cum se vede mai jos ci și câteva cetăți- Cetatea Albă, Chilia, Cetatea Neamțului, Cetatea Nouă, Cetatea Orhei-, dar Cetatea Sucevei este un loc aparte pentru mine și pentru oricine ajunge să o viziteze. Deși nu este ridicată „de la zero” de către Domnitorul canonizat în anul 1992, Cetatea Sucevei și-a legat și ea numele de Ștefan cel Mare. Acesta a mărit-o și moderizat-o pentru a o adapta noii tehnici de luptă a vremii, artileria, după aproximativ 100 de ani de la data construcției sale.

„Prada de război” de la Cetatea de scaun a Sucevei a fost atât de bogată, încât cronicarii vremii s-au arătat mirați de bogățiile care se aflau între ziduri. Cetatea Sucevei este un loc care merită vizitat în Bucovina și de neratat dacă ai ajuns în Suceava, nu doar pentru istoria cuprinsă între zidurile sale ci și pentru panorama amplă asupra urbei de reședință, unul dintre cele mai frumoase orașe ale României.

 Ai, de pe zidurile cetății, toată Suceava la picioare, și de aici, de sus, nu poți să nu te gândești la cum arăta pe vremea asediilor, cum trăiau oamenii, la ce visau și câți au slujit-o și au murit pentru ea.

Am vizitat de mai multe ori Cetatea de Scaun a Sucevei și vedeam cu tristețe cum starea sa se înrăutățea pe măsură ce timpul trecea, iar zidurile sale deveneau din ce în ce mai dărăpămate. M-am bucurat când, în sfârșit, Cetatea lui Ștefan a intrat în reabilitare (în 2010), termenul final fiind 2014. Chiar la începutul anului 2015, Cetatea de Scaun a Sucevei m-a întâmpiat în „straie” noi, cu ziduri și clădiri noi din piatră, fiind reabilitată, deși în mod sigur mai sunt câteva lucruri de pus la punct pe aici.

Mică la stat dar mare la sfat, micuța cetate arată cumva ca din filme, cu elementele sale de apărare, standarde pentru fortărețele medievale, profilâdu-se în cerul adânc de iarnă. Nu ai cum să nu0i observi sistemul defensiv: zidul exterior, şanţul adânc de apărare, podul de acces în cetate, turnurile de apărare și gurile de tragere.

Odată intrat în Cetatea Sucevei, pe podul ce o leagă de oraș, descoperi o fortăreață de necucerit, asemănătoare cetăților militare din Ardeal, precum cea de la Hunedoara, Castelul Corvinilor sau Cetatea Făgărașului. Parcă e mai bine poziționată Cetatea Sucevei, având în vedere relieful locului, la baza unui deal de care o desparte un șanț imens iar partea opusă, o prăpastie. Impresia mea e că, dacă ar exista un model medieval de cetate de necucerit, acesta cetatea Sucevei! Interiorul cetății este auster, camere sunt mici, ca niște chilii. Mai măricele sunt mica bisericuță, curtea interioară care probabil că devenea neîncăpătoare în vreme de asediu și pivnița. Și probabil și la petreceri :). Turnurile de observație domină cetatea, nu lipsesc nici bisericuța  sau firidele ascunse, dar cel mai frapant lucru e acela că ușile sunt mici, mai bine zis scunde. Așa cum era și Ștefan cel Mare.

          

Câteva date despre Cetatea de scaun a Moldovei.

-Este atestată documentar la 11 februarie 1388, fiind ridicată în vremea domniei lui Petru I Mușatinul (1375 – 1391).

-Sistemul defensiv al cetăţii a fost îmbunătățit de Alexandru cel Bun (1400 – 1432), care a dispus ridicarea unui zid de apărare a primei intrări, cea de pe latura sudică a incintei.

-În anul 1449, cetatea este ocupată de polonezi.

-Ştefan cel Mare dă poruncă să fie ridicată rețeaua exterioară de ziduri, la aproximativ 20 de metri distanţă de vechea cetate. Noile ziduri sunt mult mai groase decât cele vechi, fiind întărite cu turnuri de plan semicircular, care permiteau o manevrare mai facilă a tunurilor împotriva atacatorilor.

-Sistemul defensiv care include un șanț de apărare lat de 30-40 metri care avea, probabil, o adâncime maximă de aproximativ 15 metri a făcut imposibilă pătrunderea în cetate fără acceptul celor din interior.

-Avea toate clădirile necesare pentru a fi demne de reşedinţa domnului şi curţii domneşti.

-Cetatea de scaun a Moldovei a fost în mijlocul a numeroase lupte, cele mai multe pe vremea domnitorului Ştefan cel Mare, de exemplu în 1476 şi 1484 împotriva turcilor şi în 1497 împtriva polonezilor  conduși de regele Ioan Albert.

-Cetatea de Scaun a Sucevei fost distrusă de turci în anul 1675, iar localnicii au transformat-o în carieră de piatră.

-Ștefan cel Mare a ridicat, în ordine cronologică, Biserica Putna (1469), Biserica Milişăuţi-Bădeuţi (1487), Mănăstirea Pătrăuţi (1487), Sfântul Ilie (1488), Voroneţ (1488), Vaslui (1490), Iaşi (1492), Hârlău (1492), Borzeşti (1494), Huşi (1495), Dorohoi (1495), Popăuţi (1496), Valea Albă (1496), Tazlău (1497), Neamţ (1497), Piatra (1498), Volovăţ (1502), Dobrovăţ (1504)și Reuseni (1504).

În apopropiere de cetatea de Scaun a Moldovei se află un alt obiectiv turistic care merită vizitat, Muzeul Satului Bucovinean, care este închis însă iarna.

V-a plăcut acest material? Fiți alături de noi pe Facebook.

Drum bun!