Vă recomand un circuit, traseu care poate fi parcurs într-o zi sau două, care permite vizitarea celor mai frumoase și celebre mănăstiri ale Portugaliei, respectiv Tomar, Batalha și Alcobaca și a unuia dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Europa, Fatima. Nu fără motiv aceste obiective sunt incluse pe lista UNESCO sau în clasamentul „Celor șapte minuni ale Portugaliei”.
Plecăm din Lisabona cât de devreme putem pentru că urma o zi plină în Estremadura, regiunea cea mai bogată în obiective de top din Portugalia, incluse în patrimoniul UNESCO și în clasamentul “Celor șapte minuni ale Portugaliei”.
Tomar, pe urmele cavalerilor Templieri
Prima destinație este pitorescul orășel Tomar, care ne aștepta împodobit ca de sărbătoare și cu aer ostentativ de vacanță. Părea că toți locuitorii vechiului Tomar erau plecați din localitate, așa că străduțele sale pietruite și strâmte, mărginite de case vechi, albe, unele placate cu azulejos, erau rezervate doar pentru noi.
Din piața centrală a Tomar, acolo unde se află o frumoasă catedrală cu un interior deosebit, Sf Ioan Botezătorul, observăm, camuflată cumva printre copacii de pe dealurile din față, o fortăreață gri care pare destul de austeră. Este vestitul Castel al cavalerilor templieri din Tomar, cel care a fost sediul central al acestui ordin militar înființat în Ierusalim, în anul 1119, pentru a apăra Sfântul Mormânt.
Templierii au început să ridice castelul fortificat din Tomar în anul 1160 și generații de cavaleri au tot construit la el, timp de patru secole. Aceasta chiar dacă între timp ordinul a fost desființat, în 1314, de regele Dinis I, cel care a avut grijă să-l înlocuiască cu Ordinul lui Cristos, supus…regelui Portugaliei.
Fortificația și castelul din Tomar au fost parte a sistemului de apărare creat de Cavalerii Templieri pentru securizarea frontierei Regatului creștin împotriva maurilor în expansiune și au rămas un bastion important pentru două secole. Cetatea Tomar a jucat un rol important și în expedițiile portugheze în Lumea Nouă din secolului al XV-lea. Marele Maestru al ordinului, infantul Henric Navigatorul care a trăit o perioadă lungă aici, a finanțat, din mărfurile aduse de corăbiile lui, lucrările într-un dantelat stil manuelin de la cetatea Tomar. Ordinul lui Cristos a decăzut treptat până la interzicerea sa de către Guvern (alături de celelalte ordine religioase) în 1834, iar castelul a intrat în proprietatea conților de Tomar.
O istorie de 850 de ani
Impresii despre Tomar. De dragul copilăriei, am ales să mergem până sus, la poarta cetății Tomar, cu „trenulețul” tras de un tractor. Nimic spectaculos până aici și sincer, nici nu aveam mari așteptări. În fond, ce putea oferi deosebit o mănăstire, fie ea și sediu al cavalerilor templieri sau reședință regală?
Dar, surpriză! Odată trecuți de porțile vechi, am descoperit că Tomar este un castel în toată regula, cu o arhitectură ciudată, organizat cazon, gata oricând să le ofere locuitorilor săi îndrumare spirituală și protecție, la standarde înalte. Spațiile sunt ample, fațadele bătute de ploi și vânt, ușile și ferestrele sunt măiestrit sculptate în piatră!
Aparatul foto a început să funcționeze alert, nici un unghi nu era de ratat, nici o încăpere nu merita ignorată, nu ne mai săturam privind și imediat am început să ne imaginăm cum era viața aici acum peste 850 ani. WOW! Acum 850 de ani!
De ce merită să vizitezi Tomar. Tot complexul de la Tomar te atrage ca un decor de film, cred că s-ar potrivi foarte bine pentru o dramă romantică. Tomar îți trezește dorința să îl cunoști mai bine, dar te și intrigă, căci elementele de arhitectură deosebit de sobre conviețuiesc cu bogatul și veselul stil manuelin, completând un tablou ușor trist per ansamblu.
Tomar este deosebit, este impunător și enigmatic, merită cu prisosință să fie vizitat deși zidurile sale par ușor triste și ferestrele niște ochi goi! Are o istorie veche și influentă în spate, o poziționare deosebită, este celebru și parte a patrimoniului UNESCO din 1985. Vai, ce sărăcuțe îmi par acum alte biserici fortificate, nu le dau numele!
Despre Mănăstirea lui Cristos din Tomar. Convento de Cristo-Mănăstirea lui Cristos din Tomar- datează din secolul al XII-lea și a fost construită după Domul Stâncii din Ierusalim. Biserica centrală are niște ornamente de o bogăție rar întâlnită, făcute să te simți mic, să te impresioneze. Ca și în cazul Castelului din Tomar, și la Convento de Cristo te frapează amestecul de arhitectură gotică, renascentistă, maură și manuelină, cu unele tușe renascentiste și bizantine, consecința a cinci secole de modernizări și noi construcții. Locul este imens, plin de chilii, curți interioare, firide, unghere și coridoare ascunse, aici fiind de fapt nu mai puțin de opt mănăstiri și capele.
Trupele lui Napoleon au intrat, în 1810, cu bocancii, la propriu și la figurat, în complexul de la Tomar, care a fost transformat în cazarmă și a suferit pagube considerabile. Chiar și așa, Tomar a rămas unul dintre cele mai importante moșteniri arhitecturale din Portugalia. Complexul este un monument foarte apreciat ca dovadă că a fost inclus, prin votul publicului, pe lista „Minunilor Portugaliei”.
Sfaturi pentru a vizita Tomar. Sunt două trasee marcate la Tomar, varianta completă și una mai rapidă, dar chiar și dacă o alegi pe ultima ai nevoie de minim două ore. Complexul de la Tomar este deschis zilnic, cu excepția sărbătorilor, biletul costă 6 euro/persoană, duminica intrarea fiind liberă. Cetatea de la Tomar și Convento de Cristo sunt incluse în patrimoniul UNESCO din 1983.
Cum ajungi la Tomar. Distanța între Lisabona și Tomar este de 139 km ( pe autostrada A1 și apoi pe A 23, A 13). De la Porto la Tomar sunt 201 km pe autostrăzile A 1 și A13.
Fatima, „minunea” Portugaliei
Un sigur gând ne face să plecăm totuși din Tomar: mergem la Fatima, cel mai important loc de pelerinaj din Portugalia! Din nou intrăm pe autostradă și parcurgem cei 38 de kilometri între Tomar și Fatima în 35 de minute. Suntem entuziaști, mulțumiți și liniștiți, pregătiți pentru a păși pe locurile unde Fecioara Maria li s-a arătat celor trei copii de păstori. Imagini și impresii din Fatima aici.
Batalha, cea mai iubită mănăstire din Portugalia
Plecăm cu greu și de la Fatima către sătucul Batalha, până la care mai sunt doar 28 minute pe drum (21 km). Am fi mai stat la Fatima, are acest loc o energie specială, aproape palpabilă. Mănăstirea Batalha e de-a dreptul uriașă, e impresionantă, e atât de masivă că îți „fură” soarele în plină zi. Din cauza dimensiunii sale, Batalha pare greoaie, chiar și cu turnurile, turnulețele, crenelurile și ușile sale dantelate. Are un aer ușor desuet și destul de trist, e de înțeles să fie așa dacă avem în vedere faptul că a împlinit 627 de ani ( în 2015).
Impresii despre Bahatha. De sus, de pe fațada mănăstirii, te privesc capete de balaruri și alte dihănii cu sau fără aripi, dar totul este atât de dantelat și “filigramele” din piatră sunt atât de delicate încât nu te înspăimântă prea tare (sau nu mai mult ca alte asemenea reprezentări). Îți dai seama ce muncă uriașă a fost depusă, iar cei 145 de ani cât a durat construcția sa (1388-1533) nu mai par așa de mulți. Însă, odată ce ai pătruns în interiorul mănăstirii de după masivele porți de lemn, Batalha te uimește cu austeritatea sălilor uriașe. Dovada este Capela Fondatorului, acolo unde sunt înmormântați regele João I, soția sa, Philippa de Lancaster și cei patru fii, printre care și infantul Henrique Navigatorul, dar și Claustrul regelui Alfonso al V-lea.
Mie mi-au plăcut fântânile interioare ale Batalha și mai ales “Capela neternimantă”-Capelas Imperfeitas. Comandată de regele Duarte (1391-1438). “Capela neternimantă” este o structură octogonală ridicată pentru a fi mausoleul familiei regale. “Capelas Imperfeitas” nu are acoperiș, își dezvăluie frumusețea unică de piatră rece sub cerul liber, indiferent dacă plouă sau e soare. Mormântul Soldatului Necunoscut, unde au loc ceremonii zilnice de schimbare a gărzii este un alt punct de atracție al Batahla. Sala care găzduiește mormântul Soldatului Necunoscut are o înălțime de peste 20 de metri, și la data construcției sale o asemenea înălțime era considerată foarte periculoasă, cu risc de prăbușire iminentă, mai ales că nu are coloane de susținere.
Ca urmare, constructorii au fost selectați dintre criminalii condamnați la moarte, iar arhitectul a dormit, în noaptea recepției lucrării, aici, sub cupola cu risc de prăbușire, ca o garanție supremă că opera sa nu se va prăbuși. Și au trecut deja multe sute de ani…
Istoria unui monument național. Mănăstirea Santa Maria da Vitória –așa cum este numele “de botez” al mănăstirii cunoscute acum după orașul care o găzduiește, Batalha, are o istorie asemănătoare cu cele din Bucovina. Aceasta dacă avem în vedere faptul că Batalha a fost construită după o victorie disperată pe câmpul de luptă a regelui João I, fondatorul Batalha. Regele a ieșit învingător în bătălia de la Aljubarrota și a ridicat, așa cum i-a promis Fecioarei Maria, o mănăstire în Batalha. Localitatea se află la 1,5 km de locul bătăliei care l-a consacrat pe João I ca rege al Portugaliei și ‘uns” al Domnului. Construcția mănăstirii a durat 145 de ani, trei arhitecți celebri aducându-și, în timp, contribuția pentru a o înfrumuseța și a o face monumentul grandios care este astăzi Batalha. Este parte a patrimoniului cultural al UNESCO, una dintre cele “Șapte minuni ale Portugaliei” și un loc de pelerinaj important al țării, inclus în circuitul mănăstirilor, mai ales că se află în drumul către Fatima.
Mi-a plăcut Batalha, deși nu cred că mă contrazice nimeni când spun că arhitectura sa este destul de eclectică și nu are un aspect armonios, dar e de înțeles avându-i în vedere vechimea. Balalha are multe elemente de pionierat în construcții, primele elemente de arhitectură manuelină aici fiind aplicate.
Batalha este un simbol național pentru portughezi, care o asimilează cu “zorile” statului și cu marile călătorii de explorare peste oceane.
Cum ajungi la Batalha. Mai mare decât Convent of Crist de la Tomar, mănăstirea Batalha, închinată Fecioarei Maria și pe numele ei întreg Santa Maria da Vitória, însuflețește micul sătuc de provincie aflat la 141 km de Lisabona și la 20 de km de Alcobaca. Un bilet de intrare este 6 euro. Programul de vizitare la Batalha este de la 9 la 18,30 în perioada aprilie-septembrie ( ultima intrare ora 17,30) și de la 9 la 17,30 ( ora maximă de admisie 17.00).
Alcobaca, în vizită la “Romeo și Julieta” de Portugalia
Ajungem și la Alcobaca în 25 minute (24.2 km), de data aceasta pe drumuri naționale (și nu pe autostrăzi), ce-i drept impecabile. Aici, în orășelul de sub munte, toate drumurile duc către cea mai mare mănăstire din Portugalia. Bătrâna mănăstire Alcobaca a fost ridicată de călugării cistercieni începând cu anul 1153 și a fost terminată în 1253, fiind prima construcție gotică din Portugalia. Este cumva de-o seamă cu abația de la Cârța din apropiere de Sibiu și chiar seamănă cele două edificii cisterciene, ridicate de călugări care au urmat pildele Sf Bernard ( respectiv evitarea bogăției, a privilegiilor, ruga și munca în tăcere).
Cea mai are mănăstire din Portugalia. Alcobaca a ajuns, până la finele secolului al XIII-lea, cea mai bogată mănăstire, fiind un centru educațional important, cu o bibliotecă impresionantă și devenind celebru pentru că aici era mausoleul casei regale a Portugaliei.
Povestea tristă a doi îndrăgostiți de viță nobilă. Însă de numele Alcobaca se leagă povestea unui cuplu regal nefericit, varianta locală a poveștii lui Romeo (regele Dom Pedro I) și a Julietei (Ines de Castro). Povestea celor doi îndrăgostiți portughezi se sfârșește cu încoronarea ca regină a lui Ines de Castro, dar la câțiva ani după ce a fost ucisă. Legendele amintesc de o ceremonie grotescă de încoronare a lui Ines de Castro, cea care a fost de altfel ucisă cu acordul regelui, care apoi și-a dat seama cât de mult a greșit. Sarcofagele celor doi îndrăgostiți, a căror poveste de dragoste face parte din cultura națională a Portugaliei, sunt punctele principale de atracție turistică a Alcobaca, ca de altfel și Altarul Sfântului Bernard, Capela raclelor, Noua Sacristie și Panteonul regal.
E deja seara și s-a lasăt și frigul, e o diferență deaproximativ 20 grade față de cele 35 grade din Tomar și plecăm la Obidos –”Sighișoara vestului”, până unde mai avem 30 minute (40 km) pe autostradă. Am încheiat o zi plină de vacanță în Portugalia, care îmi va rămâne mult timp în amintire.
Toate aceste obiective sunt de neratat într-o vacanță în Portugalia, merită cu prisosință să le vizitați!
Tipsuri. Dacă sunteți interesat de istorie și cultură, ar trebui să vă rezervați două zile pentru acest circuit, pentru a vă bucura în voie de aceste locuri deosebite din Portugalia. Se pot cumpăra bilete pentru toate cele trei mănăstiri din patrimoniul UNESCO-Alcobaça, Batalha și Convent of Christ de la Tomar, costă 15 euro/persoană.
Pe lista celor “Șapte minuni le Portugaliei” au fost incluse, alături de mănăstirile Batalha, Alcobaça, Jerónimos și satul fortificat Obidos. Castelul Pena din Sintra, Castelul Guimarães precum și Turnul Belem din Lisabona completează lista “Minunilor Portugaliei” de care portughezii sunt atât de mândri.
Sper că ți-a plăcut acest material sau că ți-a fost de folos. Te aștept să ne fii alături pe Facebook ! Visează, iubește, călătorește!
Interesant material, documentat si cu fotografii excelente! Acum stiu unde voi merge anul viitor in vacanta.Multumesc pentru inspiratia pe care mi-o oferiti, pacat ca nu am mult asa de mult timp sa calatoresc! Felicitari si la mai multe calatorii si articole&poze!
Imi pare bine ca v-am inspirat pentru urmatoarea vacanta. Portugalia este o destinatie completa si surprinzatoare, mi-a placut foarte mult si ma voi reintoarce cat pot de curand. Multumesc pentr aprecieri, tineti aproape!