Odibos arată ca din cărțile poștale sau ca din cărțile de povești care se apropie de finalul fericit cu nunta dintre o prințesă și alesul său. Și da, Obidos chiar a fost oferit de regi viitoarelor regine, iar primul care a făcut asta a fost Regele Dinus I.

Nu știu cât de amorezat era Dinus I de viitoarea sa soție, dar de Obidos sigur era, căci, în anul 1282, i l-a făcut cadou de nuntă Isabelei de Aragon. S-a asigurat că acestă cetate rămâne în familie, iar gesttul său a devenit exemplu pentru toți mirii de viță regală. Așa a devenit Obidos cadoul de nuntă tradițional în familiile regale portugheze, de vreme ce obiceiul de a-l oferi miresei s-a păstrat până în anul 1833.

Astăzi, între zidurile cetății Obidos sunt câteva biserici vechi de sute de ani, unele de-a dreptul spectaculoase, precum Sf Maria, fântâni vechi ridicate la dorința reginelor acum jumătate de mileniu, porți deosebit de fotogenice placate cu azulejos și nelipsitul stâlp al infamiei. Nu ai decât să colinzi pe străduțele strâmte sau să urci pe zidurile vechi ale cetății Obidos și să te lași cuprins de farmecul romantic al acestui loc care păstrează între zidurile sale peste șapte secole de istorie.

Cel mai bine conservat sat fortificat din Portugalia

Obidos este cele mai bine păstrat sat medieval fortificat din Portugalia, fiind votat ca una dintre cele „Șapte minuni ale Portugaliei„. Obidos are o companie nobilă în clasamentul celor „Șapte minuni”, alături de Castlelul Guimarães (din secolul X), Mănăstirea Batalha (1385), Mănăstirea Alcobaça (1153), Mănastirea Jerónimos (1503), Palatul Național Pena din Sintra (1838) și Turnul Belém din Lisabona ( din 1521).

Impresii din Obidos. Obidos te cucerește imediat cu farmecul străduțelor sale strâmte, alambicate și în pantă, cu vechile case văruite în alb și pictate cu brâie în culori tari. Sunt foarte multe flori la ferestre, leandrii și bungavilea sunt înfloriți, mai apare și câte un lămâi, un portocal sau viță-de-vie. Casele au balcoane pline de flori și, din când în când, observi și câte un blazon vechi zidit deasupra ușilor. Pentru moment, ai impresia că tu ești un personaj de poveste, iar acesti loc îți e casă 🙂 .

Totul este bine pus la punct de parcă e mare sărbătoare. E și mult marketing și comerț, nu-i vorbă, cele două străzi principale, care te conduc direct la castel, sunt “împănate” cu restaurante și cu tot felul de magazine cu produse locale, de calitate, diferite artizanaturi, vin și dulciuri. Și să nu uit de Ginja (sau Ginjinha), lichiorul local, foarte parfumat, o băutură de un roșu intens, foarte asemănătoare cu vișinata noastră. Se servește simplă sau în niște mici cupe de ciocolată, este cea mai apreciată delicatesă locală! În Odidos, ciocolata are festivalul ei, e o mândrie locală!

Sighișoara din Vestul Europei

Obidos e în Portugalia, dar îmi aduc aminte de Sighișoara noastră dragă, cea mai bine conservată cetate medievală din Europa de Est! Ba nu, sunt în Capri sau Ischia, uite arbuștii înfloriți! Și totuși e luna august, acasă în București sunt 40 grade și aici, la ceasul serii, aproape că tremurăm de frig, sigur nu e vreo cetate medievală din Germania?

Sătucul numit Obidos are, evident, o atmosferă mediteraneană, dar castelul său cocoțat pe un deal pare construit cu formele de nisip cu care ne jucam, în copilărie, la mare. Azi castelul din Obidos este transformat într-un hotel de lux, Pousadas Castelo ( de cinci stele), și se poate vizita numai curtea sa. De parcă sunt la Bran!

Obidos are toate ingredinetele unei cetăți medievale

Mi-a făcut plăcere să mă plimb pe străduțele strâmte si aglomerate ale cetății, în căutarea unghiului numai bun pentru o fotografie perfectă, nu-mi pierdusem speranța că voi putea prinde momentul prielnic printre atât de mulți oameni. Niște bogătași, englezi sau olandezi, se plimbă cu trăsura printe sutele de turiști spanioli și francezi, iar copitele calului alunecă pe piatra cubică, săracul căluț! Suta de euro oferită vizitiului dezinvolt o să-i aline oare suferința căluțului?

Clienții coboară din trăsură și par că se simt stingheri între „turiștii plebei”. Poate că în alte vremuri ar fi avut puterea să-i schingiuiască pe cruce pe unii, la poalele superbului castel, așa, ca pe vrăjitoare…Sau poate că i-ar fi aruncat de pe zidul care înconjoară localitatea. Atât locul supliciului cât și  zidurile sunt azi locuri de promenadă și zău că nu duc lipsă de vizitatori. De fapt, cea mai mare problemă a Obidos, vorbind din punctul de vedere al unui vizitator, este numărul prea mare de turiști pentru străduțele stâmte, medievale, mai ales în timpul zilei.

„Nobilii” se salvează, intră în restaurantul „castelului-hotel”, că doar au fost lăsați fix în poartă. Iar noi ne căutăm un restaurant mai ieftin și bun, acolo unde mănâncă localnicii, căci e vremea cinei. Noaptea se lasă peste străduțele Obidos, culorile se transformă în umbre, numărul turiștilor scade dramatic, ca la un semnal nevăzut.

Iată și locul unde vom lua cina,  e ceva coadă, deci e bun, meniul și prețurile arată bine, intrăm și nu ne pare rău! Unde altundeva te simți ca obidușenii 🙂 decât la un restaurant local, savurându-le mâncarea, bându-le vinul, ascultâdu-le muzica. Pentru câteva ore ne-am simțit la Obidos ca vechii cavaleri templieri, ne-am ospătat pe cinste iar la plecare ne-am promis să revenim la Oooobiduuușș!  Nu-i asa că are un nume amuzant? Ce bine gătesc portughezii la Obidos …. și ieftin!

Ieșim din orășel și în 2-3 km suntem pe autostrada A8 ce leagă Porto de Lisabona, într-oră parcurgem cei 84 de km până în capitala Portugaliei. S-a mai dus o zi de vacanță, am încheiat ziua dedicată circuitului mânăstirilor celebre din jurul Lisabonei în cel mai potrivit loc posibil. Mâine vizităm Sintra cu ale sale castele celebre, dar ziua o vom încheia din nou la Obidos, e la numai oră de mers si merită, m-am simțit bine la Obidos! Mai ales pe seară după ce turiștii au plecat și au lăsat Obidos să se liniștească în răcoarea serii și să se refacă pentru a doua zi, când va veni un nou val.

Sper că ți-a plăcut acest material (sau că măcar ți-a fost de folos) și te aștept să ne fii alături pe Facebook ! Visează, iubește, călătorește! 

Drum bun!

Galerie foto Obidos, mai jos.

Pin It on Pinterest

Share This