Are cetatea Sighișoara o inegalabilă atmosferă jucăușă, care vine de la casele ca din povești, parcă sunt de turtă dulce, aliniate cuminți pe străduțele șerpuitoare pavate cu pietre. Turnurile și turnulețele vechii Sighișoara, zidul de apărare (mă rog, ceea ce a mai rămas din el), casele înghesuite unele în altele, bisericile vechi și piețele romantice fac din acest loc ceva cu adevărat deosebit.
Ceea ce face Sighișoara și mai specială este faptul că centrul său istoric este (încă) bine conservat, deși are peste 850 de ani și faptul că peste 140 de case sunt locuite sau transformate în pensiuni.


Cum m-am îndrăgostit de Sighișoara
Am trecut de nenumărate ori prin Sighișoara, am și vizitat-o de trei-patru ori, fără a mă impresiona peste măsură, dar anul acesta ceva s-a schimbat.
A fost poate soarele primăvăratic care îmbrățișa cetatea medievală după zilele friguroase ale iernii, poate au fost culorile vii ale caselor vechi sau vântul zburdalnic care se juca de-a v-ați ascunselea cu liniștea străduțelor medievale, alungând și norii care tot dădeau târcoale.
Sighișoara m-a întâmpinat mândră că este cea mai renumită cetate medievală a țării, un loc liniștit, tipic„ardelenesc”, dar care freamătă în ritmul „muntenesc” al turismului. Poate că unii vor fi contrariați, dar să nu uităm că Sighișoara este locul de naștere al domnitorului Vlad Țepeș, cel căruia i se datorează prima atestare documentară certă a Bucureștiului ( în 1459, printr-un hrisov îi scutește de dări și întărește dreptul de proprietate al unor locuitori din Cetatea lui Bucur). Dintre toate cetățile pe care le-am vizitat în România, atât locul, cât și locuitorii îți lasă, cel mai evident, impresia de atitudine „rodată” de profesionism în turism. Nu-i vorbă, și locația ajută, și recunoașterea internațională: includerea în patrimoniul mondial al UNESCO (în 1999) și recomandările călduroase ale celor mai importante publicații internaționale de turism, astfel că, în prezent, zeci de mii de vizitatori vin să vadă anual Sighișoara.


Înapoi în timp
În Sighișoara nu trebuie decât să mergi pe străzile neschimbate de sute de ani, să fii puțin atent la casele cu acoperișuri țuguiate și să-ți imaginezi cum era pe vremea saxonilor, cei de care se leagă numele și istoria locului. Casele vechi, unele cu două caturi, cu felinare din fier agățate de zidurile pastelate, stau ascunse de după ziduri înalte și porți zdravene de lemn, iar ferestrele lor micuțe parcă te privesc de după…perdele. Sașii aduși aici în secolul al XIII-lea să păzească granițele imperiului, în mare parte meșteșugari, au ridicat clădiri arătoase, scări acoperite cărora nu le vezi capătul, turnuri de apărare, construind o comunitate cu reguli stricte.
Centrul istoric al Sighişoarei, cel inclus în patrimoniul UNESCO, este format din Cetatea fortificată, situată pe dealul care domină Valea Târnavei şi Oraşul de Jos – amplasat la picioarele acestuia. Cele mai mute case din Oraşul de Jos datează după incendiul major din 1676.
Sus, pe deal, în ai o priveliște amplă și pitorească asupra Sighișoarei, aici fiind biserica evanghelică-Biserica din Deal– unde sunt aduse altare ale bisericelor părăsite de sași, dar și cimitirul său celebru.
Ce să nu ratezi în Sighișoara. Dar oricât ar fi de frumos în Sighișoara, oricât ar fi de tentant să te plimbi pe ulițele sale vechi și colorate, sunt câteva obiective pe lângă care nu ar fi bine să treci fără să le admiri. Merită să le cunoști povestea sau chiar să le testezi, chiar tu, rezistența în timp.


Mergi la Turnul cu Ceas, o atracție „3 în 1”
Turnul cu Ceas, cel mai vizitat obiectiv turistic din Sighișoara, are câteva coordonate interesante: a fost construit în secolul al XIV-lea, are o înălțime de 64 de metri, are un turn principal (pe care sunt cocoțate o cupolă în formă de ceapă, un balon meteorologic peste care un cocoș le arată locuitorilor dacă vine ploaia, după cum bate vântul) și patru turnulețe mai mici. Amplasat în Piața Muzeului și parte din complexul porţii din faţă ce asigură accesul din Oraşul de Jos în Cetate, Turnul cu Ceas este obișnut să fie în centrul atenției de vreme ce a fost sediul primăriei, al judecătoriei, depozit de arme și închisoare.
În Turnul cu Ceas erau întemnițați condamnații la moarte (azi denumită sugestiv Camera de tortură), pentru că orașul Sighișoara avea drept de judecată și de sentință la moarte, dovadă fiind cele patru turnulețe care flanchează turnul principal. Și cele patru turnulețe de pe Poarta Ecaterinei din Brașov sau de pe Turnul Sfatului din Sibiu denotă faptul că judecătorii urbii aveau drept de a condamna la moarte. Turnul Ceasului găzduiește Muzeul de Istorie, colecțiile fiind grupate pe secțiuni și etaje, precum cea de farmacie, vestitele Cameră de Tortură și Sală a Armelor, care pot fi vizitate separat sau cu un bilet unic, dacă ai norocul să-l găsești deschis ( în fiecare zi de luni e închis).
Poți ajunge sus, la balconul Turnului cu Ceas, de unde ai o vedere panoramică asupra Sighișoarei și împrejurimilor sale, iar la etajul cinci se poate admira mecanismul ceasului din Turn, pe o platformă rotativă fiind fixate șapte figurine (reprezentând cele șapte zile ale săptămânii simbolizate de zeități din panteonul greco-roman), precum și ceasuri din diferite perioade.
Dacă tot ai ajuns la Turnul cu Ceas, poți arunca o privire și în Orașul de Jos, la “marea” de acoperișuri de țiglă pestriță sau, mi bine, poți coborî pentru o plimbare aici. Din Orașul de Jos imaginea asupra Cetății este impresionantă, arată cumva de necucerit, îți dai seama cât de dezvoltată era!
Există o alee pietruită care inconjoară zidul vechi al cetății Sighișoara, care marchează granița dintre “Orașul Vechi” și “Orașul Nou”, iar o plimbare aici îți dă posibilitatea să vezi și clădirile din exteriorul cetății.

Mergi la casa unde se spune că s-a născut Vlad Țepeș ( cea galbenă din foto de sus). Chiar lângă Turnul Ceasului, vis-a-vis de Biserica Mănăstirii, este Casa Vlad Dracul, care găzduiește un restaurant și o mică galerie de artă tradițională românească. Se presupune că Vlad Țepeș s-a născut în această clădire în anul 1431, unde ar fi trăit până la patru ani, iar camerele pot fi vizitate. La primul etaj se află „potretul cu turban” atribuit lui Vlad Dracul (tatăl lui Țepeș) în costum oriental.
–Biserica Mănăstirii Dominicane, dedicată Sfintei Fecioare Maria, a fost ridicată în secolul al XVII-lea, și se poate mândri cu piese vechi, precum o cristelniță de bronz din 1440, zeci de covoare orientale vechi și un toc de ușă din 1570.

-La nici 100 de metri se află Casa cu Cerb, una dintre cele mai vechi clădiri din Sighișoara, al cărei nume provinde de la… capul de cerb zidit de pe colţul de nord-vest al faţadei. Pe zidul nordic, o inscripţie precizează că, după ce a fost distrusă de marele incendiu din 1676, casa a fost reconstruită în 1691 de proprietarul ei și unul dintre primarii Sighișoarei, Michael Deli.


„Pierde vremea” în Piața Cetății
Când a venit timpul, lasă în spate Piața Muzeului și mergi cei câțiva pași către Piața Cetății-Burgplatz, unde te poți odihni pe o bancă, în timp ce-ți bucuri ochii de culorile vesele ale clădirilor vechi! Sau poate ai vrea să cumperi un souvenir handmade de la Galeria de Artă Tradițională situată în acestă piață sau să bei o cafea.
Și iar să te întorci în timp, măcar într-o călătorie virtuală, pentru că în Piața Cetății aveau loc procesele, se țineau târgurile, aici se întâlnea lumea. Aici era amplasat și “stâlpul infamiei”, o coloană din piatră cu două inele din fier pentru mâinile pedepsitului, dar și “stallum”, un soi de podium unde se judecau procesele capitale, în mijlocul mulțimii. O altă clădire celebră din Piața Cetății este Casa Venețiană, (cea verzulie, de pe colț) care datează din secolul al XVI-lea. Denumirea i se datorează de la ferestrele duble ale căror ancadramente imită stiul gotic veneţian, cel regăsit la Palatul Dogilor din Veneţia.


„Testează” Scara Școlarilor
Urcă apoi, pe strada Școlii, dealul către Biserica Evanghelică, nu ai cum să nu o observi de la înălțimea sa, e doar cel mai înalt punct din cetate!
Pe drum, apar tentațiile: câteva cafenele și magazine cu artizanat de o calitate mai mult sau mai puțin bună și apoi e vestita Scară a Școlarilor.
Deși poți ajunge la Biserica din Deal și pe o străduță care merge în paralel cu Scara Școlarilor, este totuși indicat să intri în atmosfera locului, testând scările de lemn vechi de atâtea sute de ani. Asta dacă nu ai cumva claustrofobie sau ești prea obosit! Acum mai sunt doar 178 de scări, dar, în anul 1642, când au fost construite pentru a-i proteja pe elevii liceului J. Haltrich de intemperiile vremii, avea 300 de trepte. În urma modificărilor din 1849, au rămas doar 175 de trepte.
Urcă pe Dealul Școlii
Construită pe locul unei cetățui mai vechi începând cu anul 1345 și până în 1525, Biserica de pe Dealul Școlii este una din puținele biserici din Transilvania care au criptă sub cor. Biserica are o lungime de 53 m, iar Turnul-clopotniţă ( de 42 metri înălțime) care pare cumva ca fiind „din alt flm”, fiind înclinat și puțin spre sud şi având și guri de tragere. Biserica evanghelică închinată Sf Nicolae păstrează piese de mobilier gotic, dar și altare și cristelniţe aduse din alte locaţii părăsite de credincioşi, cum sunt Cund, Şaeş şi Beia, dar chiar şi altarul vechi de la Biserica mănăstirii din Sighişoara.
Tot pe Dealul Școlii este și un cimitir evanghelic inclus în patrimoniul UNESCO, dar rămâne la alegerea voastră să-l vizitați sau nu!

Mergi la turnurile de apărare
Dn cele 14 turnuri cât a avut Cetatea Sighișoara în perioada sa de glorie, mai sunt nouă în picioare, respectiv Turnul cu Ceas, cel al Fierarilor, Croitorilor Tăbăcarilor al Cojocarilor, al Cizmarilor, al Măcelarilor, al Frânghierilor şi al Cositorarilor. S-au pierdut turnurile care erau în grija ţesătorilor, a lăcătuşilor, dogarilor şi a bărbierilor. Turnul Cositorarilor și cel al Fierarilor făceau parte din primul sistem de fortificații al Cetății Sighișoara (datează din secolele XIII – XIV). Cele două turnuri comunicau între ele printr-o galerie „dedicată”pușcașilor, care ăși primeau vizitatorii nepoftiți cu focuri de armă. Gurile de tragere pentru archebuze stau mărturie…

Sărbătorește odată cu cetatea !
Festivalul Medieval de la Sighișoara are loc la finele lunii lunii iulie, iar manifestările cu muzică, dans, petreceri și …întreceri durează trei zile.
Istoria e vie la Sighișoara, localnicii sunt prietenoși, amabili, obișnuiți cu turiștii, poți găsi chiar și ghizi-localnici-gata să te consilieze sau să-ți povestească istoria locului, cu pasiune. Cafeaua și mâncarea sunt bune, cazarea e pentru toate bugetele. Pe scurt : Sighișoara este locul în care ai sentimentul că nu vei fi păcălit, ești pe mâini bune !
Sper că ți-a plăcut acest articol și că te-a inspirat ! Intră în povestea noastră, vino alături de noi pe Facebook ! Îți mulțumim pentru Like și Share, așa ne arăți că apreciezi ceea ce facem !
Visează, iubește, călătorește! Drum bun!
Galerie foto din Sighișoara, mai jos!


Strada Școlii

Biserica Mănăstirii și Turnul Cizmarilor

Cineva e cu chii pe voi:) 



Confirmări/Notificări